Am fost în interiorul unui submarin militar – Slava

TIPĂREȘTE

Vecinii bulgari au multe locuri și muzee interesante, în primăvara acestui an o postare pe Facebook îndreptându-mi atenția spre un asemenea obiectiv inedit. Este vorba despre un submarin-muzeu, ultimul submarin militar ce l-a deținut Bulgaria. Cred că posibilitatea de a vizita un submarin real, fie el și mai vechi, nu poate fi decât o experiență unică. Submarinul Slava se află în apropierea Varnei, aproape de stațiunile litorale ale Bulgariei, relativ aproape și de România.

Nu sunt foarte multe submarine transformate în muzee în Europa, eu am găsit menționate câteva: un U-434 în portul german Hamburg, un S-636 în Cite des Sciences în Paris, un P-417 la The Royal Navy Submarine Museum în Gosport, UK. Deci cu atât mai interesantă o incursiune în măruntaiele colosului de metal capabil să navigheze și să ducă la capăt misiuni de luptă sub apă.

Am fost atât de încântat de posibilitatea unei vizite într-un submarin real încât aceasta a fost principala incursiune gândită pentru minivacanța de Sf. Maria Mare.

Informații acces 

Submarinul-muzeu se află într-un doc special creat pe malul sudic al lacului Beloslav, în localitatea cu același nume situată la circa 20 km distanță de orașul Varna. Submarinul Slava se află în curtea fabricii de sticlă INHOM, o afacere începută în anul 1893. Găsim locuri de parcare gratuite chiar la intrarea în curtea fabricii. Noi am venit dinspre Balcic după indicațiile aplicației Waze care pentru a scurta drumul ne aducea la un ferryboat care traversează canalul ce desparte lacul Beloslav de lacul Varna – ei bine, aveam să aflu ulterior că trecerea cu feribotul este gratuită. Având ceva „treburi” și în portul Varna am accesat Beloslavul traversând podul Asparuhova prin orașul Varna.

Programul de funcționare este de miercuri până duminica între orele 10.00 – 15.00 (ora ultimei intrări). Intrarea în submarin se efectuează din oră în oră (6 intrări la oră fixă), după o scurtă prezentare pe punte. Prețul unui bilet este de 14 leva/adult, 10 leva copiii, studenții și pensionarii, 38 leva bilet de familie. Am achitat acest din urmă tarif la casa de bilete aflată într-o clădire din apropierea malului, am primit bon fiscal și un pliant în limba română. În arealul casei de bilete se află un spațiu generos în care sunt expuse diverse obiecte din sticlă realizate în fabrică destinate comercializării (vaze, diverși suporți, obiecte decorative etc.). Din această zonă se pleacă în vizită spre atelierele fabricii și muzeul sticlei (14 leva/adult). Găsim și o toaletă curată în această zonă.

Vizităm submarinul...

Ajunși cu doar 10 minute înainte de ora 11.00, achiziționăm biletul și așteptăm pe cheu să se deschidă portița de acces. Între timp bineînțeles că admirăm și fotografiem submarinul negru fixat într-o dană special construită pentru el. Pe mal este expusă și o torpilă similară cu cele utilizate pe submarin, precum și un panou informativ bilingv cu date tehnice și istoria vasului. Ies ultimii vizitatori și la oră fixă coborâm spre submarin, traversăm o pasarelă metalică și ne adunăm pe punte în fața corpului de navigație. Pasarelele metalice prevăzute cu balustrade au fost adăugate în timpul amenajării pentru funcția de muzeu a submarinului militar. Un domn ne vorbește timp de vreo 10 minute, în limba bulgară, despre istoria submarinului. La final ne spune din ce sens să pornim a explora submarinul și că avem la dispoziție 30-40 de minute. Deci ne putem „plimba” de capul nostru în interior, în limita spațiului – am fost circa 20 de persoane, adulți și copii.

Am coborât pe o scară cu trepte ceva mai late (special amenajat acest acces în interior) în compartimentul 2 și ne-am îndreptat spre vârful submarinului (prova) traversând cu grijă hublourile (ușile de compartiment), unele asigurând etanșeitatea zonei în caz de avarie. De altfel, am stat permanent cu grija de a nu lovi cu capul sau piciorul mulțimea de robineți, leviere, țevi și alte chestii metalice.

Este incredibil ceea ce vezi la interior – tehnică și mecanică de la sfârșitul anilor 1950, aparatură de navigație și de comunicație clasică, nimic electronic, nici un ecran lcd. La început stai și te miri, apoi îți vin în minte multe întrebări, după aceea admiri mintea celor care au inventat/creat asemenea mecanisme... La sfârșit chiar m-am înfricoșat puțin conștientizând rolul acestui vas, dar și condițiile de trai și muncă ale marinarinarilor de pe submarine (cel puțin în vremurile acelea).

În interior sunt doar câteva cabine micuțe, individuale, ce se închid cu o ușă culisantă, aparținând comandantului și celorlalți ofițeri (11 cu toții). Ceilalți 49 de membri ai echipajului dormeau în paturi suspendate prin diverse locușoare (de exemplu în spatele suporților pentru torpile), un fel de tărgi suspendate. Există o bucătărie dotată cu plită, cuptor, chiuvetă, blat de lucru și o toaletă (vas de wc și chiuvetă).

Începem explorarea submersibilului de 76 m lungime și 6,7 m lățime. Să vă enumăr rapid compartimentele vizitate începând din vârf:

*compartimentul etanș 1 găzduiește șase tuburi lanstorpilă și postul de lansare a acestora, „rafturile” pe care erau stocate torpilele sau 12 mine marine, 13 paturi stil targă suspendată, controlul cârmelor orizontale, vinciul ancorei etc. Un tub e deschis și luminat pentru exemplificare; de asemenea, este expus un costum de scafandru.

*compartimentul etanș 2 – aici sunt amplasate primul grup de baterii de forță, rezervorul cu apă distilată și cel cu apă potabilă, cabina comandantului și două cabine pentru ofițeri, salonul ofițerilor, infirmeria și postul radio etc. Am intrat în micuța cabină a radioului – nu lipsește aparatul morse, aparate de emisie/recepție, difuzoare.

*compartimentul etanș 3 reprezintă „inima” submarinului – postul central de comandă, loc unde se aflănavigația, radioacustica, radiometria, periscopul de atac, comanda lansării torpilelor, comanda scufundării și altele. Efectiv sute de butoane, robineți, comutatoare și leviere, ceasuri și indicatoare sunt întinse pe toți pereții. Deasupra acestui compartiment se înalță puntea de comandă și timoneria, plus camera-ecluză de salvare a echipajului. Urcarea în acest „turn” al submarinului nu este permisă.

*compartimentul etanș 4 conține al doilea grup de baterii de forță, salonul maiștrilor militari, postul de criptare/decriptare, bucătăria, o baie/lavoar, rezervorul de ulei al motoarelor.

*compartimentul etanș 5 – vedem cele două motoare diesel, fiecare de câte 2000 cp și rezervoarele de ulei hidraulic, carburant și apă, ventilatoarele pentru ventilația submarinului.

*compartimentul etanș 6 cuprinde cele două motoare electrice (1350 cp fiecare), două electromotoare de câte 50 cp pentru marș în regim de economie, axele port-elice, două cabine, rezervoare de apă potabilă.

*compartimentul etanș 7 are în compunere cele două tuburi lanstorpile de la pupa, gura de acces echipaj, toaletă, trei paturi, rezervoare de balastare.

În mare cam asta înseamnă un submarin, de fapt în scrierea mea, el este mult mai sofisticat (și nu mă refer la cele moderne din zilele noastre). Submarinul „Slava” putea naviga până la 600 de ore sub apă (cu o viteză de 25 km/oră) și 60 de zile la suprafață. Adâncimea maximă pentru care era proiectat atingea 300 m, cea de lucru 270 m.

Scurt istoric al submarinului „Slava”

Vasul submarin a fost construit în fosta URSS și lansat la apă în toamna anului 1959. După reparații și retehnologizare a fost predat marinei bulgare în anul 1985. A efectuat antrenamente și misiuni de luptă (patrulare) în Marea Neagră. În mai mulți ani a participat la simulări/exerciții de salvare

Din 1991 poartă numele de P84 – „Slava” . Ultima misiune se desfășoară în anul 2010, iar în noiembrie 2011 se coboară steagul ultimului submarin bulgăresc. În 2013 ajunge la Primăria Varna cu scopul de a deveni muzeual navigației subacvatice, dar autoritățile locale nu investesc bani pentru amenajări. În 2018 patronul fabricii de sticlă Beloslav își manifestă dorința de a prelua submarinul și a-l transforma în muzeu la sediul fabricii de lângă Varna, lucru ce se întâmplă un an mai târziu (s-a semnat un contract pe 10 ani). Submarinul este dus la Beloslav unde i s-a construit o dană specială și a fost amenajat/restaurat de către foștii marinari submariniști în mod voluntar.

Concluzii

Vizita submarinului „Slava” a reprezentat o experiență inedită, nu este o activitate uzuală, nu este un obiectiv pe care să îl găsești pe toate drumurile. Felicitări inițiativei private de a transforma submarinul în muzeu – avem și noi, turiștii, ocazia de a vizita un fost submarin militar. Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 90 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI