GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Spuneam în articolele precedente: drumul între Belfast și Derry-Londonderry l-am făcut urmând Ruta de Coastă Causeway (Causeway Coastal Route), principalul traseu turistic din Irlanda de Nord și unul dintre cele mai importante din întreaga insulă; ba, unii ar spune că din întreaga Europă / lume / galaxie 😊. Drumul parcurge linia țărmului Comitatului Antrim și oferă un mix de obiective istorice, formațiuni geologice stranii, sate liniștite de pescari, plaje superbe și locații utilizate în producții cinematografice – în primul rând, celebrul serial HBO „Game of Thrones”.
Traseul și punctele de interes ale Rutei de Coastă pot fi urmărite în P50 sau, mai bine, accesând următorul link: assets.simpleviewinc.com/ ... 2095ee45de6.pdf. Înainte de plecare (dar și acum, pentru a scrie articolul) am folosit pentru documentare site-ul de promovare turistică nord-irlandez „oficial” , discovernorthernireland.c ... y-coastal-route, precum și blogul unui spaniol, care ni s-a părut destul de bine structurat guias-viajar.com/ro/Europ ... landa-del-Norte.
Principalele obiective ale sectorului estic al Rutei de Coastă sunt Castelul Carrickfergus (fortăreață normandă din secolul al XII-lea, una dintre cele mai bine conservate structuri medievale din insulă), Castelul și Grădinile Glenarm, Pasarela The Gobbins (traseu amenajat pe faleza stâncoasă, cu poduri suspendate, trepte, tuneluri săpate în piatră și acces la peșteri marine), Muzeul Căilor Ferate Whitehead (care găzduiește cea mai mare colecție de locomotive cu aburi restaurate din toată Irlanda), Cushendall (centrul administrativ al văilor Glens of Antrim) și satul vecin, Cushendun (cunoscut pentru peșterile sale marine, utilizate ca platou de filmare în Urzeala tronurilor). Ne propuseserăm o oprire scurtă în Cushendall, dar timpul nu a fost de partea noastră.
Ballintoy, satul în care am înnoptat, este cam la mijlocul distanței dintre Belfast și Derry-Londonderry. Este una dintre atracțiile majore ale Rutei de Coastă, datorită caselor tradiționale aliniate de-a lungul șoselei principale, dar mai ales drumului îngust și sinuos care coboară spre portul de pescuit din secolul al XVIII-lea, străbătut de noi într-o seară, după cum deja am povestit.
La un kilometru de sat se află Podul din frânghii Carrick-a-Rede, care leagă insula principală de insulița cu același nume. Podul a fost instalat inițial în anul 1755 de pescarii de somon, iar pe insulă se păstrează o construcție veche de peste 400 de ani, utilizată în trecut ca spațiu de procesare a peștelui.
Insula Rathlin este singura insulă locuită din largul Irlandei de Nord, accesibilă în urma unei scurte traversări cu feribotul care pleacă din Ballycastle. E o rezervație importantă pentru păsările marine, fiind un punct de observație pentru coloniile de pufini.
În sfârșit, nu departe (spre interiorul insulei) se află The Dark Hedges, o alee străjuită de fagi bătrâni, plantați în secolul al XVIII-lea din ordinul Stuarților, urmași ai celor care au fost regi ai Marii Britanii, pentru a marca intrarea spre reședința lor, Gracehill House. Ramurile copacilor s-au împletit de-a lungul timpului, creând o atmosferă misterioasă. Locul a devenit celebru la nivel global după ce a fost folosit ca decor pentru Drumul Regelui (King’s Road) în Game of Thrones.
Aveam pe listă Carrick-a-Rede și The Dark Hedges. La pod am renunțat: prima intrare era abia la 9:30, și când am căutat bilele online – nu mai erau pentru primul interval orar (nu câte ne trebuiau nouă). Nu ne puteam permite să mai așteptăm. Așa că am plecat, imediat după micul dejun, către The Dark Hedges. Care nu e la strada principală, la un moment dat trebuia să o luăm la dreapta – și am ratat momentul. Asta, și pentru că șoseaua pe care mergeam trecea ea însăși printr-un lung tunel de vegetație, iar aceasta a acoperit ieșirea laterală. După ce am parcurs un număr de kilometri prin tunel, am realizat că ne îndepărtăm de locul unde ne doream să ajungem. Mai mult, că nu mai avem timp pentru a-l vizita 😪. Prin urmare, ne-am declarat mulțumiți cu fake-dark-hedge pe care îl străbătuserăm deja și am luat-o pe o scurtătură către Castelul Dunluce.
Așa se face că, din tot ce ne propuseserăm, am văzut cum se cuvine doar Ballintoy, Giant’s Causeway și Castelul Dunluce. De asta spuneam: e nevoie de cel puțin două zile pentru Ruta de Coastă, dar ar fi mai bine trei și, dacă sunt patru, ai ce face, nu te plictisești.
___
Giant’s Causeway (Giant’s Dive, Giant’s Diveway) este cel mai vizitat obiectiv natural din Irlanda de Nord, sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1986. Zona cuprinde aproximativ 40000 de coloane de bazalt interconectate, majoritatea cu secțiune hexagonală (dar și de forma unor poligoane cu cinci, șapte sau opt laturi), care coboară treptat de la baza falezei până în Oceanul Atlantic.
Din punct de vedere geologic, formațiunile s-au creat acum aproximativ 50–60 de milioane de ani, în perioada Paleogenului, ca urmare a unei activități vulcanice intense. Lava bazaltică fluidă a ieșit la suprafață, a format un platou extins și, pe măsură ce s-a răcit și s-a contractat lent, s-a fisurat în prisme regulate. Eroziunea marină a expus ulterior aceste coloane, dând naștere unor structuri recunoscute de vizitatori sub denumiri precum „Orga” (The Organ) sau „Cizma Uriașului” (Giant’s Boot).
Conform mitologiei irlandeze, drumul de piatră a fost construit de uriașul irlandez Finn McCool pentru a traversa marea până în Scoția și a-l înfrunta pe rivalul său, uriașul Benandonner. Văzând că adversarul său e mult mai mare decăt el, Finn s-a întors în Irlanda, unde soția sa, Oonagh, l-a deghizat într-un bebeluș și l-a așezat într-un leagăn, desigur, uriaș. Când Benandonner a ajuns în Irlanda și a văzut așa-zisul copil, a presupus că tatăl acestuia are dimensiuni colosale și s-a înapoiat rapid în Scoția, distrugând podul în urma sa. Conform legendei, singurele secțiuni rămase sunt Giant’s Causeway în Irlanda de Nord și Peștera lui Fingal de pe insula scoțiană Staffa.
Toate aceste detalii sunt preluate de pe pagina web a obiectivului: nationaltrust.org.uk/visi ... giants-causeway.
Am ajuns cu mașina la parcarea Centrului pentru Vizitatori la ora înscrisă pe rezervare și am fost întâmpinați de departe de niște tineri, care ne-au condus până în locul în care am parcat. Aveam bilete luate online (15 lire de persoană), care ne-au fost verificate în interiorul centrului, după care ni s-a permis accesul în rezervație. Aici vezi impresii și aici vezi impresii se spune că poți trișa, în sensul că ai putea intra în rezervație lăsând mașina la mare distanță și urmând unul dintre drumurile din vârful falezei, cam pe unde se vede capela în primele imagini. Habar n-am dacă mai este posibil, mi s-a părut că locul este acum îngrădit până departe – și, oricum, n-aș face așa ceva.
Există mai multe trasee: cel de-a lungul mării, asfaltat – pe aici merg autobuze din jumătate în jumătate de oră, se plătește suplimentar la șofer, dar și câteva poteci prin partea de sus a falezei, bine marcate. Noi am ales una de lungime medie, cam o oră, care ne-a permis șă vedem oceanul de la înălțime, dar și câmpul înverzit din dreapta, pe care pășteau vaci și oi.
La un moment dat, niște scări de lemn ne-au condus către ’orgă’ (P37) – un șir de coloane înalte de bazalt, care ne-au adus aminte de Hálsanefshellir, peștera de pe Reynisfjara, lângă Vík vezi impresii. Am coborât apoi pe malul oceanului, unde coloanele au fost erodate de apă, iar acum te poți plimba pe ele; aici ar fi ’cizma uriașului’. Nu am cuvinte ca să descriu experiența, este ceva de vis.
Cu greu ne-am desprins de acolo, revenind la Centrul pentru Vizitatori tot pe jos, dar pe la baza dealului, de-a lungul țărmului. Am atașat destul de multe imagini, și din nou mă laud singur 😊: priviți-le!
___
Castelul Dunluce este o fortăreață medievală aflată în ruină, situată pe un promontoriu abrupt de bazalt, la aproximativ 30 de metri deasupra nivelului mării. Castelul este inaccesibil, fiind separat de restul uscatului printr-o prăpastie adâncă; se poate ajunge la el doar folosind un pod îngust. Sub stânca pe care este ridicat se află Peștera Sirenelor (Mermaid’s Cave), o cavitate naturală formată prin eroziune, de către valuri.
Istoria fortificației //discovernorthernireland ... castle/67501101 începe la sfârșitul secolului al XIII-lea, însă ceea ce se vede în prezent datează, în cea mai mare parte, din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, fiind extinsă succesiv de clanurile rivale MacQuillan și MacDonnell. În anul 1588, galionul spaniol Girona, parte a Invincibilei Armada, a naufragiat pe stâncile din apropierea castelului. Familia MacDonnell a recuperat tunurile și o parte din încărcătura navei, utilizând fondurile obținute din vânzarea lor pentru consolidarea și modernizarea reședinței.
Un alt eveniment istoric important este consemnat în anul 1639, când, în timpul unei furtuni puternice, o parte din aripa nordică a castelului, cea care găzduia bucătăria, s-a prăbușit în ocean din cauza eroziunii falezei. Conform relatărilor vremii, un singur angajat al bucătăriei a supraviețuit, el aflându-se într-un colț al încăperii care nu s-a desprins. După acest incident, familia MacDonnell a decis treptat abandonarea fortăreței în favoarea unei reședințe mai sigure de pe uscat.
Dunluce l-a inspirat pe scriitorul C. S. Lewis (născut la Belfast) în descrierea castelului Cair Paravel din seria „Cronicile din Narnia”. Sigur, nu se putea să nu se fi filmat și aici pentru Game of Thrones 😇.
Am ajuns apoi până la punctul de belvedere Magheracross, care oferă perspectivă către Plaja Whiterocks, cunoscută pentru stâncile calcaroase erodate având forme ciudate, precum „Arcul Dorinței” sau „Stânca Elefantului”. Cea din urmă poate fi identificată în ultimele două imagini atașate, P81-P82.
___
Dacă timpul ne-ar fi permis, continuând spre vest, am fi putut vizita conacul de pe domeniul Downhill Demesne. Unde se află și o altă construcție, ciudată, de secol XVIII: Templul Mussenden, inspirat de Templul Vestei din Tivoli vezi impresii, ridicată pe marginea falezei pentru a servi inițial ca bibliotecă.
Noi, însă, am plecat direct către Derry-Londonderry, unde aveam planificat să vedem orașul. Detalii – în episodul următor.
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de adso in 12.11.26 23:44:01
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Chiar dacă nu ați reușit să ajungeți la peșterile celebre „Cushendun” , cred că „Giant’s Causeway” a compensat - oarecum - că nu ați văzut peșterile!
Nici nu-ți vine să crezi că formațiunile acelea bazaltice s-au format în urma
”unei activități vulcanice intense. Lava bazaltică fluidă a ieșit la suprafață, a format un platou extins și, pe măsură ce s-a răcit și s-a contractat lent, s-a fisurat în prisme regulate.
De ce „mama Natură” a ales ca, prin răcirea lavei, aceasta să ia forma unor prisme regulate și nu a unor corpuri „dezordonate, haotice” , cum se întâmplă, de obicei, la alte activități vulcanice
E atât de frumos și de interesant ce-ați văzut că „vă invidiez”
Nici nu s-ar fi putut ca acest loc să nu fie inclus în patrimoniul UNESCO!
Mi-au plăcut toate pozele, dar s-au remarcat - în opinia mea -
P31, 32, 37, 43, 44, 46. Dacă se va întâmpla să ajungem pe coasta nordică a Irlandei de Nord - lucru puțin probabil
- am să aleg, în mod sigur, să văd și eu „Giant’s Causeway”
Te felicit că ai ales să vezi aceste locuri grozave și că ne-ai povestit despre ele! 👍în felul ăsta mai aflu și eu despre minunile naturii🥴
... și, ca de obicei, trimit mulți ![]()
![]()
![]()
@doinafil: Stiti cum e: daca nu am vazut ceva, nu stiu ce am pierdut, deci nu e loc pentru regrete ![]()
Exista explicatii pentru formele regulate in care se sparg rocile. La fel se intampla in foarte multe alte situatii, de exemplu atunci cand ingheata apa, sau cand se formeaza fulgii de zapada. Problemele astea sunt studiate, dar n-as putea sa ma laud ca le-am inteles.
Multumesc pentru laude ![]()
Voi continua sa scriu (si) despre vacanta asta.
Intorc pupicii! Seara minunata!
@adso: Dr. Samuel Johnson (1709-1784), scriitor englez, atunci cand a fost intrebat de biograful sau James Boswell daca Giant’s Causeway - Drumul Uriasului, aceasta minune a lumii situata pe coasta Irlandei de Nord, merita sa fie vizitata, a dat un raspuns memorabil: “Daca merita vazuta? Da, dar pe care nu merita sa intentionezi a o vedea.” Era gandirea specifica acelor vremuri cand drumurile din zona erau atat de primitive incat transformau o calatorie de placere intr-o temerara expeditie. Giant’s Causeway - Drumul Uriasului nu fusese cunoscut lumii pana cand un episcop hoinar din Derry nu l-a descoperit intamplator in anul 1692.
Azi, aceasta curiozitate geologica este accesibila nu doar autoturismelor, ci si autocarelor cu turisti. Asa am ajuns si eu acolo, in august 2016, cand am facut un lung circuit Anglia - Scotia - Irlanda. Mi-au placut multe locuri din Irlanda, dar Drumul Uriasului m-a uluit. Unii vizitatori erau putin dezamagiti asteptandu-se ca stalpii de bazalt sa fie mai inalti (cei mai inalti au aprox. 12 m). Sunt mai multe trasee de urmat pentru a explora Giant’s Causeway - Drumul Uriasului, dar noi, in timpul pe care il aveam la dispozitie, ne-am multumit cu peisajele de neuitat si cu plimbarea pe stancile prismatice sarind din piatra in piatra ca intr-un joc de sotron.
La intoarcerea in tara, am scris si un articol despre Giant’s Causeway - Drumul Uriasului.
@iulianic: @tata123 spunea, recent, ca nu urmareste si nu voteaza articole vechi. Eu da: v-am citit articolul indicat inca de saptamana trecuta, inainte de a-l scrie pe al meu. De altfel, in fiecare luna am 20-30 de articole vechi votate, dupa cum puteti usor constata.
Evident ca nu dam noi, pe AFA, tonul in turismul mondial. Nici nu facem cercetare istorica fundamentala, nici expeditii geografice, nici studii etnografice.
Suntem doar o comunitate de pasionati, din ce in ce mai putini si mai varstnici. De asta, mi se pare important sa ne apreciem unii altora munca.
Cu aceasta lunga introducere, multumesc pentru vot si pentru ecou!
@adso:
”@tata123 spunea, recent, ca nu urmareste si nu voteaza articole vechi. Eu nu, v-am citit articolul indicat inca de saptamana trecuta, inainte de a-l scrie pe al meu.
La fel fac și eu: citesc/votez/văd pozele sau filmulețele articolelor mai vechi, mai ales când îmi sunt semnalate de alți colegi
Păcat că timpul este prea puțin, ca să pot citi și alți useri, la care nu sunt abonată!
....cine știe câte locuri interesante sunt, despre care nu aflu, din acest motiv
....și ![]()
![]()
, ca de obicei!
@iulianic:
Nu știam că ai scris și tu despre „Giant’s Causeway” ; în 2016, când ai scris articolul, nu eram - încă - abonată la postările tale; te-am „descoperit” abia după ce ne-am văzut la întâlnirea AFA de la Complexul Diamond, pe malul Lacului Cinciș (în apropiere de Hunedoara)
Acum ți-am citit articolul pe care l-ai semnalat în ecoul lui @adso și am văzut pozele. Fiecare articol are frumusețea lui, iar pozele, cu cât sunt mai multe, cu atât sunt mai edificatoare și „te invită” să mergi acolo!
Mi-a plăcut și articolul tău!... și mulți ![]()
![]()
, ca de obicei!
@adso: In legatura cu modul in care se citeste si se voteaza as avea si eu cate ceva de spus. Gandeam chiar sa initiez o discutie pe aceasta tema pentru a afla si parerile altora, dar… timpul, teama de a nu supara pe cineva, gandul ca asta n-ar schimba cu nimic o stare de fapt impamantenita deja…
Iti multumesc pentru faptul ca mi-ai citit review-ul atat de vechi! Te rog sa ma crezi ca nu pentru asta pun eu atat de frecvent link-uri la articolele mele. O fac pentru a proba ceea ce afirm in ecou sau in textul propriu-zis al articolului meu.
@doinafil: Istoria AFA este chiar mai veche decat istoria mea pe AFA. In aproape 16 ani de activitate, eu am scris cate ceva. Dar asta este nimic pe langa ceea ce au scris toti ceilalti la un loc. Gasim aici povesti din toata lumea. N-ai cum sa le cuprinzi pe toate.
Eu am 66 de prieteni declarati pe AFA, dar cati mai sunt activi acum? Cam 10 si chiar si dintre acestia unii isi fac simtita prezenta doar sporadic. Nu am abonamente la destinatii si nici autori urmariti. Citesc numai ceea ce ma intereseaza pentru ca timpul e scurt si viata la fel.
Iti multumesc si tie pentru ca ai dat atentie unuia dintre cele mai vechi articole ale mele! Calatorii frumoase oriunde si oricand!
@iulianic: Plecați de la ideea că cele, să zicem, 50000 de voturi pe care le-ați primit de-a lungul timpului au venit doar de la persoane interesate, în momentul votării, de ceea ce ați scris? Viața e scurtă pentru toți!
Și nu mă refer la ce și cum ați scris în general (asta da, se întâmplă să votezi pe cineva cu care empatizezi, chiar dacă vorbește la un moment dat despre locuri care nu se află în niciun fel pe lista ta), ci despre ce și cum ați scris anume în articolul pe care l-au votat. În 50000 de situații? Sau 40000 sau câte or fi fost.
Poate ne mută @Admin la Filozofări ![]()
@iulianic:
” Te rog sa ma crezi ca nu pentru asta pun eu atat de frecvent link-uri la articolele mele.
Sigur că vă cred.
Eu aduc rar în atenția comunității articolele mele de demult. Fie îmi apare în fața ochilor o actualizare sau o corectură la ceea ce am scris atunci, și atunci simt nevoia să anunț asta, fie am motive personale (pe care nu vreau să le dezvolt aici, acum). De exemplu, ieri am comentat la un articol propriu, foarte vechi. Și cauza a fost... un mix a celor două pomenite mai sus ![]()
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2018 Giant's Causeway, Irlanda de Nord — scris în 04.01.19 de lluci din IAşI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Coasta de nord a Irlandei văzută în două zile... Carrick-a Rede, Giant’s Causeway, Malin Head... — scris în 03.01.19 de lluci din IAşI - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Giant's Causeway, Irlanda de Nord — scris în 18.02.18 de gregorio din DUBLIN - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Giant's Causeway - Drumul Uriașului — scris în 02.09.16 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2010 Coasta Antrim: Castelul Dunluce, Giant’s Causeway si podul Carrick-a-rede Rope – pe coasta de nord a Irlandei de Nord — scris în 16.09.11 de a.sr* din BUCURESTI - RECOMANDĂ


Rog așteptați...


































