Madeira cu mașina – de la Prainha do Caniçal la Ponta de São Lourenço

TIPĂREȘTE

Salutare, dragii mei!

Așa cum vă povesteam în articolul anterior, am ales să ne cazăm la hotelul Baía Madeira, fostul Dom Pedro din Machico, tocmai pentru a avea o bază bună de plecare în plimbările noastre cu mașina pe insulă.

Ne-am adaptat traseele de la o zi la alta, în funcție de vreme, pentru că, spre deosebire de alți ani, de data aceasta am avut parte și de câteva momente cu ploaie.

Unul dintre traseele alese a fost Machico → Prainha do Caniçal → Miradouro da Ponta do Rosto → Baía d’Abra, un traseu nu foarte lung, dar cu peisaje spectaculoase și foarte diferite de cele întâlnite în alte zone ale insulei.

Prima oprire a fost la Prainha do Caniçal, aflată la aproximativ 10 kilometri de hotel, distanță pe care am parcurs-o ușor cu mașina trecând prin niște tuneluri.

Am ajuns în parcarea de la miradouro, unde am lăsat mașina, apoi am parcurs aproximativ o sută de metri până pe un platou înalt, de unde ni s-a deschis o priveliște foarte frumoasă asupra plajei cu nisip, scăldată de valurile mici și liniștite ale oceanului.

Plaja este amenajată cu șezlonguri și umbrele, iar chiar lângă nisip se află și o mică terasă-restaurant, Restaurante Prainha Beach, unde se poate face o pauză pentru o băutură sau ceva de mâncare, admirând oceanul. Prainha do Caniçal este una dintre puținele plaje naturale cu nisip din Madeira, acesta fiind de origine vulcanică, într-o nuanță închisă, arămie, care îi conferă un farmec aparte.

Pe platoul unde ne aflam erau amenajate, la aproximativ 20 de metri una de cealaltă, două mese cu bănci, de unde puteai sta liniștit să admiri frumoasa panoramă asupra plajei și oceanului. În partea stângă, spre plajă coborau mai multe trepte amenajate, iar coborârea ni s-a părut destul de ușoară; problema ar fi fost, probabil, urcarea lor la întoarcere, până la nivelul șoselei.  Fiind deja în jurul orei 9:30, în parcare opriseră mai multe mașini, iar câțiva turiști începuseră să coboare spre plajă.

Marginile platoului pe care ne aflam erau destul de abrupte și, recunosc, am avut o oarecare reținere să mă apropii prea mult. Totuși, mi-am făcut curaj și am mai înaintat câțiva pași până la o deschidere de unde panorama devenea și mai spectaculoasă: în partea stângă se vedea plaja, în dreapta localitatea Caniçal, iar în depărtare se conturau stâncile și relieful muntos din zona golfului Machico.

Următorul nostru obiectiv a fost Miradouro da Ponta do Rosto, unul dintre punctele de belvedere spectaculoase din estul Madeirei, situat în spectaculoasa Peninsulă São Lourenço. Drumul care duce până la miradouro este destul de îngust, așa că soțul a condus cu multă atenție, mai ales atunci când ne-am întâlnit cu mașini venind din sens opus.

La capătul drumului am găsit o parcare nu foarte mare, cu puține locuri, care la sosirea noastră era deja plină. A trebuit să așteptăm câteva minute până când una dintre mașini a plecat și am reușit să-i ocupăm locul.

Odată coborâți din mașină, am înțeles imediat de ce acest loc atrage atât de mulți turiști. Priveliștea este nemaipomenit de frumoasă! Miradouro da Ponta do Rosto are o poziție deosebită, de aici putând fi admirate atât coasta de nord, cât și cea de sud a insulei. În jur se desfășoară un peisaj aproape sălbatic, cu faleze abrupte care coboară spre Atlantic și formațiuni vulcanice spectaculoase, în nuanțe de brun, roșiatic și ocru. Vegetația este joasă, aproape lipsită de copaci, iar contrastul cu zonele verzi și luxuriante pe care le întâlnisem în alte părți ale Madeirei este surprinzător.

Am rămas aici aproximativ o oră. Nu ne-am grăbit deloc: am străbătut locul pas cu pas, ne-am oprit de nenumărate ori să admirăm panorama, am făcut fotografii și am filmat, încercând să surprindem cât mai mult din frumusețea acestui peisaj. Dar, ca de multe ori în Madeira, fotografiile reușesc cu greu să redea ceea ce vezi cu adevărat atunci când te afli acolo.

Mai fuseserăm în acest loc cu câțiva ani în urmă, în cadrul unei excursii organizate de o agenție locală de pe insulă, însă atunci oprirea fusese foarte scurtă, de aproximativ un sfert de oră, deoarece aveam multe alte obiective de vizitat în acea zi. Tocmai de aceea eram tare curioasă să văd dacă, după atâția ani, peisajul avea să mă încânte la fel de mult ca prima dată.

Și da, am fost deopotrivă încântată și emoționată, iar libertatea de timp și de mișcare a contribuit din plin la această stare. Este cu totul altceva să poți rămâne cât dorești, să descoperi locul pe îndelete, să te oprești acolo unde îți place și să admiri în tihnă fiecare colț de peisaj, fără să fii nevoit să privești mereu ceasul și să pleci în grabă spre următorul obiectiv.

A urmat Baía d’Abra, aflată la aproximativ 3 km distanță. Aici se află capătul șoselei și punctul de plecare pentru celebrul traseu PR8 – Vereda da Ponta de São Lourenço, care străbate spectaculoasa peninsulă din extremitatea estică a Madeirei. Noi nu ne propuseserăm să parcurgem traseul, ci să ne bucurăm de priveliștile din zona punctului de belvedere și să admirăm pe îndelete peisajul.

Noi am mers cu mașina doar până în parcare, iar de acolo am mai făcut câțiva pași pe jos, suficient cât să ni se deschidă în față panorama spectaculoasă asupra extremității peninsulei și a oceanului. În depărtare se conturau formele stâncoase ale Ponta de São Lourenço, înconjurate de întinderea albastră a Atlanticului. Din fericire, cerul era senin, presărat doar cu câțiva nori, iar lumina frumoasă a acelei dimineți făcea ca priveliștea să fie pur și simplu fabuloasă.

Astfel ne-am petrecut prima parte a zilei, până la prânz, descoperind în tihnă câteva dintre cele mai frumoase locuri ale insulei și bucurându-ne din plin de peisajele spectaculoase ale Madeirei.

CONCLUZIE

A fost o zi deosebit de frumoasă și o experiență grozavă, cu atât mai mult cu cât am organizat totul pe cont propriu și ne-am bucurat de libertatea de a ne opri oriunde și de a rămâne cât ne-am dorit. Am revăzut locuri care ne încântaseră cu ani în urmă,  dar am descoperit și locuri noi, și ne-am bucurat de cât de spectaculoasă poate fi Madeira atunci când o străbați cu mașina. Cu vremea de partea noastră și cu Atlanticul mereu în fața ochilor, această plimbare prin estul insulei a devenit una dintre cele mai frumoase experiențe ale vacanței noastre!

Vă doresc călătorii frumoase și cât mai multe locuri de neuitat!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 13 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI