O raită prin Nerja, surpriza plăcută de la est de Málaga

TIPĂREȘTE

Nerja nu fusese din capul locului cuprinsă în vacanța andaluză de anul trecut. Ne prorpuseserăm să ajungem negreșit la Frigiliana și când am făcut planul, privind cu atenție harta, ne-am dat seama că drumul trece pe acolo dându-ne mai întâi ocazia de a ne abate să vizităm Nerja, o stațiune cochetă aflată la malul Mediteranei.

Ca să nu mergem chiar în necunoscut, la o scurtă și sumară documentare am aflat că Nerja, localitatea ce astăzi abia atinge 22.000 de locuitori, are o istorie lungă fiind cunoscută din vremurile romane când localnicii i-au dat așezării numele „Detunda” , după care a fost ocupată de arabi. Sub musulmani a devenit „Narixa” , care înseamnă „izvor abundent” , și este originea numelui său actual.  Mai citisem că Nerja are câteva obiective majore în afara localității: peșterile multimilenare și Apeductul Águila (Puente del Águila) , precum și o așezare, Maro,  înconjurată de livezi roditoare.

Fiindcă Frigiliana rămânea scopul principal al excursiei din acea zi, ne-am dat seama că nu vom putea să ajungem și la acestea, dar întotdeauna aceste restanțe pot constitui un bun motiv de a reveni într-o altă vacanță.

Așadar, după micul-dejun, ne-am pus la drum știind că până în Nerja aveam de parcurs pe autostradă (A7) circa 50 km, ceea ce părea floare la ureche. Aveam parte, conform prognozei meteo, de o zi cu vreme frumoasă, cu mult soare și până la 20°C în termometre, ceea ce părea excelent pentru o incursiune Nerja-Frigiliana.

Am sosit în Nerja destul de devreme, cu aproximativ un sfert de oră înainte de 10,00. Țintit, ne-am dus direct în parcarea municipală, subterană, Balcón de Europa,  am găsit un loc pentru brava noastră mașinuță, urmând să achităm atunci când ne vom fi întors din plimbare. La final, pentru aproximativ trei ore am avut de plătit 5,60€ pe care i-am achitat cu cardul Revolut. Pe pereții parcării se aflau postere cu cele mai importante obiective din Nerja și împrejurimi, așa că ne-am familiarizat încă din subteran cu ceea ce ar fi trebuit să vedem la suprateran.

Urcând la suprafață, ne orientăm cu google. maps în inima orașului, Plaza de España,  pe a cărei latură sudică se află Ayuntamento (Primăria) și punctul info unde vroiam să ajung pentru câteva recomandări, eventual o hartă sau pliante, broșuri. Zis și făcut, ieșim victorioși cu materiale informative și, cel mai de preț, sfaturi și recomandări pertinente.

Tot privind pe hartă, ne dăm seama că mai înainte de a rătăci pe străduțele din centrul istoric, e musai să vedem plajele sale, o salbă de nouă „exemplare” ce nu trebuie ratată, precum și celebrul Balcón de Europa, o terasă panoramică ce constituie un fel de punct zero al orașului, magnetul care atrage pe oricine pășește în oraș. Balcón de Europa se află parcă suspendat în prelungirea unui promontoriu ce pătrunde în largul Mediteranei, pe care se spune că în vremuri demult apuse (sec. al IX-lea) s-ar fi aflat o fortăreață musulmană.

Așadar, primul obiectiv al vizitei a fost Balcón de Europa, aflat în apropiere de locul în care ne aflam. Acesta reprezintă cel mai bun punct de belvedere ce oferă priveliști superbe asupra plajelor din Nerja.  Tradiția spune că regele Alfonso al XII-lea a fost cel care a numit acest loc incredibil, care se agață literalmente de aflorimentul stâncos de deasupra mării.

Vizita regelui a avut loc în 1884, iar acesta venise în zonă pentru a vedea efectele devastatoare pe care cutremurul din acel an le-a avut asupra localității. Pe terasa numită balcon se află două tunuri antice și o stivă de ghiulele. Aceste tunuri apărau fortăreața care se afla în acest loc și care a fost distrusă în 1812.  Din acest motiv, zona Balcón a fost cunoscută inițial sub numele de La Batería, iar autoritățile au decis să amplaseze o statuie în mărime naturală (și mult fotografiată) a regelui stând lângă balustradă.  Vizitatorii nu scapă ocazia, așa cum ni s-a întâmplat și nouă, de a se fotografia cu acesta sau cu tunurile din apropiere.

După ce ne umplem retinele de peisaje splendide, hotărâm să pornim prima dată să explorăm plajele din stânga, cum privim la mare, apoi să revenim în zona Balcón pentru a le vizita și pe cele din dreapta.  

Imediat în stânga, practic începând de sub balcon, se întinde Playa (plaja) Calahonda spre care coboară o înșiruire de trepte ce încep chiar dinainte de zona Balcón, însă privită de sus, are un aspect și mai frumos. Plaja nu este prea mare, cred că are circa 60-70 m lungime și are baza de nisip fin, de culoare galbenă, iar în sezonul cald, cred că este foarte animată.

După ce ne săturăm de admirat, o luăm pe Calle Hernando de Carabeo, o arteră pietonală mărginită de case zugrăvite în alb, pentru a junge la următoarea plajă, Playa Carabeo spre care există, la un moment dat, o suită de trepte pentru a coborî pe ea. Playa Carabeo este delimitată de două stânci, de fapt fiecare plajă este delimitată în fiecare laterală de stânci, existând din loc în loc astfel de pereți de rocă, Carabeo având dimensiuni micuțe, dar remarcându-se prin aspect pitoresc.

De la Playa Carabeo ne-am înscris pe o alee pietruită, paralelă cu Calle Hernando de Carabeo care ne-a condus la Mirador de Bendito, un punct de view fabulos de unde am surprins alte peisaje de vis. De acolo, ne-am lansat pe niște trepte care ne-au purtat spre o potecă de pământ prevăzută cu balustradă, vecină cu stânca țărmului înalt care ne-a dus deasupra micuței Playa Carabeillo, o altă plajă demnă de atenție, unde am văzut un cuplu bucurându-de de soare simțind nisipul sub tălpi.

Mai departe, am zărit întinsa Playa Burriana, o plajă foarte frumoasă, o încântare pentru ochi, lată și de lungime generoasă, de câteva sute de metri, vecină în capătul celălalt cu o plajă minusculă pe nume Playa Chula, dincolo de care malul mării devenea brusc stâncos, înalt și viguros.

 Pe urmă, am făcut cale întoarsă exact pe unde veniserăm, iar de la Balcón de Europa, am intenționat s-o luăm în sens invers pentru a admira alte câteva plaje emblematice ale Nerjei.

Spre stânga, prima dintre plajele văzute a fost Playa El Salón până la care am coborât o înșiruire de trepte, plaja fiind exact de partea cealaltă a promontoriului din zona Balcón, simetrică cu Calahonda, la fel de pitorească și de aspectuoasă, ba chiar de aceleași mici dimensiuni.

 De la Playa El Salón am luat-o pe Calle Salón pentru a pica pe Playa Calletilla, o plajă mai aerisită, mai mare, mai largă, care în sezon sunt sigură că este la mare căutare, judecând după aspectul său deosebit.

De acolo, văzând că drumul se închide cumva, am luat-o pe Calle Málaga pentru a accede la următoarea plajă, Playa La Torrecilla, o altă plajă emblematică. Însă, până aici, aveam să trecem printr-o parte a orașului, pe străzi și alei pline de farmec, cu flori colorate aprins, cu piațete animate, cu prăvălii ale căror mărfuri erau expuse la vedere, cu restaurante mici și bodegi atrăgătoare.

Ne-a atras atenția Plaza de Los Cangrejos, o piațetă în mijlocul căreia tronează un monument care ne indică fiecare dintre provinciile spaniole vecine și distanța până la fiecare dintre acestea. La Playa La Torrecilla zărim și curajoși care se scăldau în apa Mediteranei fără să se sfiască în vreun fel, de parcă era ceva foarte normal să facă baie în mare în ianuarie.

Deși după Playa La Torrecilla ar mai fi urmat în continuarea țărmului încă două plaje: Playa El Chucho și Playa El Playazo, am considerat că am văzut destul și ne-am întors în centrul istoric pentru a lua un pic străduțele la pas.

Revenim în zona Balcón de Europa, ne răcorim cu câte o înghețată excelentă, pe urmă am intrat în Iglesia de el Salvador, biserică de secol XVII în stil baroc-mudejar, de un farmec aparte. Reintrăm în largul patrulater al Plazei de España, luăm seama mai bine la clădirea interesantă a Primăriei, iar pe latura nordică a pieței admirăm edificiul Museo de Nerja regretând că nu avem timp să intrăm să-l vizităm.

Centrul istoric, cartierul vechi al orașului, construit în 1487 cu străduțe înguste, drepte, maăginite de casele zugrăvite în alb este o zonă prin care este o plăcere să mergi și să admiri clădirile împodobite cu flori sau ghivece cu flori. În apropiere, am trecut de Plaza de Cavana,  am mers pe Calle Pintada până la Plaza Cantarero cu a sa fântână circulară în mijloc, în jurul căreia localnicii stăteau la terase,  bucurându-se de vremea bună la un pahar de vorbă sau de orice.

Am revenit apoi în parcarea subterană pentru a ne recupera mașina spre a ne îndrepta spre Frgiliana.

Popasul nostrul în Nerja ne-a încântat ochii și sufletele, plecând cu regretul că n-am avut la dispoziție mai mult timp pentru a o înțelege mai bine și a vedea mai mult.

Nerja s-a dovedit o stațiune fermecătoare care, deși se simte eclipsată că nu se află pe Costa del Sol, la vest de Málaga, reușește să atragă o mulțime de turiști tot timpul anului, desigur mai cu seamă în sezonul cald când devine neîncăpătoare. Plajele sale sunt ca niște nestemate care cheamă iubitorii de băi de soare și de mare sau îndrăgostiții de caiac să-și petreacă vacanțele într-un mediu plăcut, răsfățat de vreme bună aproape timpul anului. De altminteri, eram în a treia decadă a lunii ianuarie și în apa mării văzuserăm temerari care făceau baie în mare fără îmbrăcăminte protectoare.

Dacă ajungeți în Andaluzia, în zona Málaga, nu ezitați să trageți o fugă la Nerja, ba chiar vă puteți stabili aici cartierul general dacă sunteți în căutarea unei stațiuni unde să vă petreceți vacanța la mare.

---

VIZUALIZĂRI: 43 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI