Vacanță în Peru

Wow, Wow, Wow... atat am de spus!

Iata fondul sonor propus!

Wow!Wow!Wow! Comentarii dimineata.

@adso: Mă puse ăl cu coarne să trag un somn de frumusețe după-amiază, de vreo 4 ore, așa că acum, la ore la care trebuia să dorm cu spume desfășor activități diverse, doar așa... ca să treacă noaptea. M-am bucurat enorm când am dat un refresh siteului și am văzut acest articol.

L-am citit prima dată ca un copil care a primit o jucărie nouă și rupe repede ambalajul, nerăbdător să vadă ce-i înăuntru. L-am citit și a doua oară, cu calmul bătrânului care-și îndeasă tutunul în pipă 20 de minute, doar ca să tragă din ea vreo 5 minute. M-am uitat cu nesaț la fotografii și m-am” enervat” că-s așa puține .

N-am cum să nu mă bucur pentru motivul că mi-am văzut și eu numele pe-aici. Pentru mine înseamnă mult. Înseamnă c-am putut fi de folos cuiva, povestind despre locuri pe care le-am vizitat și pe care le-aș mai vizita încă și încă odată. Și mă bucur de asemenea să constat c-am avut traseul oarecum asemănător.

Fiindcă tot mă bucur , am reținut și concluzia ta. Că a meritat. Și evident că asta mă bucură. Chiar dacă după aceea, din descriere înțeleg că nu v-a fost tocmai ușor. Cu atât mai mult este de admirat atitudinea. Ți-e frig, ți-e cald, strănuți, te doare capul, sughiți, dormi înghesuit, dar finalul (în cazul tău ai spus-o răspicat de la primul paragraf) este că a meritat.

Felicitari, din inimă! Sună a clișeu, dar chiar îmi scot pălăria. Iar dacă am înțeles eu bine din fotografii că ai făcut și Inca Trail... îmi scot și a doua pălărie

@adso:

Superb articol, superbă vacanță, superbe fotografii! Felicitări!

Poza P17 mi-a plăcut cel mai mult dintre toate

Dacă pentru voi a fost "greu de tot" cum afirmi, pentru alţii ar fi imposibil şi sunt realistă când scriu asta.

Cu eforturi deloc de neglijat aţi reuşit să descoperiţi această ţară care îmi pare destul de contrastantă.

Mă bucur că apreciezi că a meritat întreaga expediţie, asta este cel mai important şi aştept continuările

@adso: Felicitări pentru un așa de fascinant circuit într-o țară cu atâtea contraste dar cu peisaje unice! A meritat efortul vostru! Am citit în articolul tău atâtea despre Peru, despre civilizația lui, despre incași, despre populațiile vechi autohtone cucerite, despre creoli, despre cum au fost cuceriți de spanioli, despre regimul politic actual, despre climă... și mai ales altitudine...

Acolo nu voi ajunge niciodată din motive de sănătate dar mă bucur că ați reușit acum la 50 de ani când organismul este mai bine pregătit. Voi citi însă cu plăcere și curiozitate despre aceste locuri impresionante! Pozele sunt deja concludente! Mulțumesc! 🤗

@adso: câtă trăire sau poate că pluralul ar fi mai nimerit!

După experiența asta, ai putea spune că ai făcut armata, a 2-a oară. Echipament, potol, program, aplicații, somn... tot arsenalul unui ex-genist...

Și mie mi-a plăcut descrierea ta, destul de concisă pentru câte ai adunat. Eu, recunosc că aș mai fi luat-o pe arătură...

Foto 68 m-a transpus acolo, în spatele acelui alpaca, cu ochii alunecând pe planul înclinat... cu nările prizând aerul rarefiat și rece...

Știu că și @Pușcasu Marin (incașul, cum îl numea regretatul @Traian Leuca) și alți colegi de sait au fost acolo, pionieri în astfel de ținuturi, dar am convingerea, că și ceea ce urmează va fi la înălțime și nu doar pentru că locurile sunt așa de sus, Sapa Inca.

@adso: În primul rând, felicitări pentru curajul de a te aventura într-o asemenea expediție într-un loc atât de îndepărtat și de diferit.

În al doilea rând, felicitări pentru review: ai evocat o mulțime de aspecte specifice acestei țări fără a te feri de cele care ți-au îngreunat șederea. Chiar dimpotrivă, am avut uneori impresia că eforturile și neajunsurile au fost prea mari pentru a te putea bucura cu adevărat de această experiență.

Dar m-ai contrazis cu concluzia pe care ai tras-o: în ciuda problemelor pe care le-ai întâmpinat, consideri că vizita a meritat.

Înțeleg că nu a fost o vacanță de odihnă și relaxare, ci de cunoaștere, așa că presupun ca termenul "expediție" e cel mai potrivit.

În al treilea rând, felicitări pentru fotografii. O bună parte din ele m-au intrigat și aștept cu interes continuările pentru a mă lămuri în privința lor. De pildă, n- am înțeles ce caută printre ele cea cu Horațiu Mălăele...

@adso: Ti-am citit prima dată reviewul azi noapte pe la unu juma dar eram prea buimacă ca să scriu un ecou de câteva cuvinte. Aflasem de expeditia ta în Peru din reviewul precedent, cel de la Maslina si asteptam serialul ca pe un măr copt. Dimineaţa după ce mi-am băut cafeaua l-am recitit cu capul limpede. Mi-a plăcut că ne-ai introdus în atmosferă şi nu ai început abrupt˝ prima seara am dormit în hotelul... ˝ Cât despre poze ce să mai vorbesc? Astept să le reiei in serial. În afara de Lima, lacul Titicaca si Cuzco, n-am auzit niciodată de celelalte denumiri.

Si pentru că vine vorba de laudatio, cu riscul sancţiunii că mă repet, reiau ce am scris în precedentul tău review:

˝Ce am de gand să scriu nu are legătură cu terasa Măslina, ci cu personalitatea ADSO. În nouă ani de la inscrierea în AFA ai scris peste 200 impresii dar şi 2926 ecouri la reviewurile altora. Ai vizitat foarte mult ţări Egipt, Vietnam, India, Grecia, Turcia, Italia, Maroc cu grădinile Majorelle, pb. şi multe altele. Nu am citit decât câteva din anul ăsta şi am înteles că acum te pregătesti să scrii despre Peru. Ai descris mari personalităţi ca Ataturk, un rabin din Basarabia dar şi multe orase. Ecourile tale, atatea cât le-am citit, sunt f. pertinente, de ex. despre locul unde s-a născut Afrodita la reviewul scris de @ Mika sau despre Machu Picchu la reviewul lui @ Puscasu Marin Ai scris un ecou până şi la un review postat în 2012 de @Grecu Doina despre Cuzco. Imi plac mult dialogurile şi contrele cu greii saitului. M- a frapat că citesti tot, până şi ce am scris şi eu care interesez mai mult prin vârsta pe care o am (in decembrie dacă o vrea Dzeu împlinesc 92 de ani) şi mai puţin prin calitatea reviewurilor scrise, cele mai multe după 80 de ani. La reviewul meu despre cum s-a construit recent Columna lui Traian ai venit cu două completări excepţionale pe care nu le stiam. Nu mai pun că ai văzut cele trei Columne la Roma, Londra, Bucuresti. Doamne, când ai timp să călătoresti, să te documentezi, să scrii şi să citesti tot ce se scrie pe AFA? Asta da pasiune la cel mai inalt rang. Ca veterană pe sait de 16 ani, consider că esti unicat. ˝

Ce am scris nu diminuează cu nimic calitatea reviewurilor a cel putin 20-30 din grei ai saitului pe care nu-i nominalizez ca să nu uit vreunul. Calitatea reviewurilor si destinaţiile uneori exotice face ca AmFostAcolo să fie foare apreciat de călători şi in multe hoteluri din ţară recepţionerii stiau de el şi-l lăudau. Recunosc că Peru fusese o destinaţie must see dar n-a fost să fie. Am vizitat destul de complet Mexicul, începusem călătoriile afară spre 60 de ani si erau multe de văzut în lumea largă. Cum la bătrânete devii mai intelept, mă resemnez să vizitez ce asi fi vrut sa văd, stand în fotoliu si citind ce au scris alţii.

@NobodyFE: Și eu am convingerea că ceea ce vom mai citi despre” aventura” lui @adso & Co. din acea zonă a lumii va fi la (mare) înălțime. Știi cum voi aștepta eu poveștile lui @adso despre Peru? Ca atunci când stai, în ajun de Crăciun, lângă cuptorul în care fierb la foc mic sarmalele, cu un pahar de... ceva din cazanul ăla mic al tău care nu scoate cantitate, dar scoate calitate .

Îmi doresc doar ca măritul Cronos să fie darnic cu el. Să-i dea atâta timp de cât are nevoie ca să ne încânte cu impresii dintr-o țară pe care, la prima vedere, nu dai prea mulți bani.

Eu recunosc că sunt și puțin egoist. Amintirile mele despre Peru au început să se mai estompeze, așa că ceea ce voi citi și ce voi vedea în fotografii nu va face decât să-mi mai ia puțin ceața de pe creier și de pe retină.

Și pentru c-ai pomenit de Traian, astăzi voi bea un pahar de vin în amintirea lui. După ce ne-am cunoscut în 2018 la Alba Iulia, ne-am întâlnit de câteva ori prin Ploiești la o bere și la o vorbă. M-a rugat să merg cu laptopul să vadă toate fotografiile pe care le-am făcut prin Peru. Viața e nedreaptă de multe ori și e frustrant că noi, muritorii de rând, nu putem face mare lucru să schimbăm chestiile nedrepte.

@Pușcașu Marin: ’da, da, l-am prins eu la branconaj, la fazani și iepuri, e branconier... ’, că tot doarme și recuperează, se reacomodează la fus... numai că el ’braconează’ atent, meticulos și ne pune pe masă bucatele alese... Vânează la înălțime, printre lame și condori, în felul lui, autentic și darnic în același timp, așa cum și dumneata ai făcut-o cândva. Îs convins că te-a marcat și că astepți continuarea ca pe cireșul copt. Cireșul a rodit și e plin, stă doar să-l culegem și să ne ospătăm. Noroc, prietene!

@webmaster13: Mulțumesc mult!

@Michi: Ma onoreaza faptul ca va place ceea ce scriu. Ma straduiesc mult, sa stiti

Din fericire, aici, pe AFA, sunt multi cei care scriu bine. Le savurez articolele si ma inspir, deseori, din ele. Le multumesc pentru ca exista! 😇

In cazul articolului de fata, el s-a scris aproape singur. Intr-un fel, am muncit mai mult la cel despre Maslina. Aici am redat doar o parte din avalansa de lucruri care imi veneau in minte, singura problema fiind sa le ordonez, sa le dau o forma. A iesit ceva destul de fragmentat, dar am sa revin asupra a ce nu am povestit destul de clar.

Zi minunata in continuare!

@adso: Adso: ˝Din fericire, aici, pe AFA, sunt multi cei care scriu bine. Le savurez articolele si ma inspir, deseori, din ele. Le multumesc pentru ca exista! ˝ 

@Pușcașu Marin: Am peste zece mii de fotografii, am muncit la selectia pozelor mai mult decat la articol!

Da, in linii mari am avut acelasi traseu. Fara linii 😉 Nazca la mine, fara Muntele Curcubeu la tine.

Te-am citit in primavara, pe cand pregateam excursia, apoi articolele tale m-au insotit acolo, cred ca fiecare are vreo cinci lecturi. Multumesc mult, mi-au fost de mare ajutor. Si felicitari, sunt scrise minunat! Eu nu stiu pune atata simtamant, nici nu am umorul tau; te invidiez 🤪

Nu am facut Inca Trail, desi... ar fi fost mai usor, ca am fost patru oameni de anduranta, care am fi tinut la mers. Mai ales ca o etapa are 7-10 kilometri (atat se parcurge intr-o zi), e drept, in urcare. Dar pe poteca, nu ascensiune pe stanci.

Am ales Inca Jungle, o gaselnita turistica: sporturi extreme, relaxare, mers pe jos. Sunt doua articole pe AFA care descriu bine traseul. A fost mai greu (pentru noi) decat Inca Trail. De altfel, am sarit niste chestii: ar fi trebuit sa coboram pe bicicleta 70 de kilometri, drum cu serpentine, circulat de masini, 3100 de metri diferenta de nivel. Dupa incidentul de la Roma de anul trecut, evident ca am spus pas.

Da, a meritat! Si chiar faptul ca a fost mult de munca a intarit sentimentul ca am reusit ceva deosebit.

Toate bune!

@nicole33: Multumesc pentru lectura, pentru ecou, pentru toate discutiile de aici.

Peru se poate vizita si la pensie: avion intre orase, selectie atenta a obiectivelor, dintre cele accesibile.

De exemplu, Machu Picciu: este tren direct din Cuzco (care are aeroport) pana in Aguas Calientes, de unde se ia un autobuz. Si se cumpara bilete pe Ruta 2, care te plimba doar prin oras, fara ascensiuni periculoase.

Noi am avut un traseu relativ ambitios; se putea si mai greu! Dar nu e musai sa alegi variante complicate.

Ideea, insa, e ca orase frumoase vezi in Europa, nu trebuie sa bati 16000 de kilometri pentru asta, nici sa cheltuiesti atatia bani. Daca tot faci un efort, macar sa maximizezi beneficiul.

Chit ca asta iti poate provoca un atac de cord sau o cadere de pe stanci 🤭

Zi minunata!

@adso: Chiar dacă n-am ghicit-o cu Inca Trail, tot îmi scot și a doua pălărie. Și a treia, și a câta pot purta pe cap. Recunosc că sunt subiectiv, însă pentru mine Peru (în fapt Machu Picchu) a fost un vis de-o viață. Și poate și ăsta e un motiv pentru care am un respect deosebit pentru cei care ajung acolo. Cred că e mai greu de înțeles punctul ăsta al meu de vedere. Nu că n-aș avea un respect deosebit pentru alte persoane care ajung în locuri în care eu nici măcar nu le pot localiza pe hartă. În fine, e mult de vorbit aici. Sper să nu supăr pe nimeni.

Muntele ăla Curcubeu m-a ispitit și pe mine... n-ai idee cât am oscilat, ba să-l fac, ba să nu-l fac. Nu știu cum e acum (o să aflu de la tine, probabil). În 2017 trebuia să faci pe jos 15-16 kilometri dus-întors, sau să” închiriezi” un cal. Ce vină avea săracul cal să care peste un chintal în cârcă? Iar 15 kilometri pe jos la altitudinea aia, nu m-am încumetat.

De fapt nu m-am încumetat nici să urc pe Wayna Picchu, chestie pentru care ar trebui să-mi scot... a câta pălărie?

Știi... a scris un prieten din Vâlcea un ecou mai sus. Cireșul a” rodit” , tot ce facem noi acum e să așteptăm să ne ospătăm. Promit să mănânc cireșele alea cu sâmburi cu tot.

@mprofeanu:

Da, asa am gandit si noi: acum ori niciodata, ca in imnul national

Nu suntem nici noi prea bine antrenati, iar rugina s-a depus, stratul e vizibil. Dar... nu se va subtia in timp, din contra. Asa ca ne-am luat inima in dinti si am pornit la drum.

Pe de alta parte, dupa cum spuneam in ecoul precedent, Peru se poate vizita si "pe chill". Bani sa fie!

Duminica frumoasa!

@Pușcașu Marin: Eu te inteleg, sa stii. Visurile mele (turistice 😉) din copilarie au fost sa vad Samarkandul, Iranul si sa merg cu Transsiberianul. Poate si o calatorie cu vaporul prin Pacific, dar vas cu panze, nu nava de croaziera.

Mi-a iesit cu Uzbekistanul acum doi ani. Probabil, atunci m-ai simtit entuziast. Acum sunt mandru si multumit si bucuros. A fost minunat, dar nu era pe lista visurilor din copilarie

Vase cu panze nu se mai fac. Intr-un port brazilian putrezeste replica Sperantei, doi romani nostalgici au recreat-o la Sulina si au mers pe urmele celei din roman pe Mediterana si peste Atlantic. Acolo au avut o defectiune si, de zece ani, nu gasesc bani sa o reporneasca spre Tara de Foc.

Iranul si Rusia au devenit nefrecventabile. Si, daca in Iran poate ca voi ajunge candva, nu sunt deloc sigur ca mai vreau sa vizitez Siberia.

@NobodyFE: ’Sapa Inca’ inseamna ’Unicul Inca’; noi am fost patru. Si cel putin unul din grup scrie mai bine decat mine, doar ca nu si-a propus sa faca asta (cel putin nu aici, nici nu stiu daca citeste; sper ca nu 😁).

Ce sa spun... multumesc pentru incredere, in primul rand. Sper sa reusesc sa povestesc cat mai mult despre Peru, pentru ca mi-a placut si am ce spune, fara sa plictisesc pe altii.

Dar, cunoscandu-ma, am sa ma plictisesc eu. Voi scrie cateva articole, apoi fie voi schimba subiectul, fie voi intra in silentio stampa. Dar, cu siguranta, voi reveni la Peru, iar si iar. Fara alta ordine afara de cea a "gandului care se instaleaza la putere si face cu mine tot ce vrea". (Odihneasca-se in pace Gyuri!)

Zi minunata iti doresc, prietene!

@adso: Ce sa spun... multumesc pentru incredere, in primul rand. Sper sa reusesc sa povestesc cat mai mult despre Peru, pentru ca mi-a placut si am ce spune, fara sa plictisesc pe altii.

Și eu și alții sperăm ca activitățile specifice să te mai lase, să-ți mai dea zile de vacanță, să poți scrie cât mai mult. Știu, știu, fir-ar el de timp... vine școala..., dar totuși, vorba cântecului: mai lasă-ni-te-o zi... cu Machu Pichu, Cuzco, Aguas Caliente, lame și alpacale, Titicaca și Muntele Curcubeu. Scrie prietene și dăruiește-ne, chiar și în sistem quipu, dacă timpul nu-ți ajunge. Vom dibăci noi cumva limbajul, doar îl avem pe Tălmaciul-șef - primul incaș, printre noi, cunoscător de astfel de itinerarii și de însemne.

Noi doar adăstăm cu privirile îndreptate spre culmile andine și fredonăm cu speranță: El condor pasa.

@Carmen Ion:

Da da, chiar asta a fost, ’expeditia vietii’

Niciuna dintre vacantele noastre nu este doar de relaxare. Chiar cand am fost, recent, la Salonic, am stat la plaja trei ore si atat. Am oprit la cate o terasa, am facut lungi plimbari pe faleza, am intrat in vreo doua magazine - doamna, insa mai bine de jumatate din timp l-am dedicat descoperirii orasului si vizitarii obiectivelor sale importante.

Cam asta e stilul. De fapt, tu procedezi la fel, nu trebuie sa dezvolt prea mult.

In cazul Peru-ului, am strabatut in aceasta tara peste 5000 de kilometri in 15 zile. Ce-i drept, 1500 cu avionul, dar restul... microbuz (cea mai mare parte), autobuz, vapor, tren, pe jos (am avut doua zile cu peste 20 de kilometri si niciuna sub 10 kilometri). A fost, intr-adevar, un efort.

Totul depinde, insa, de perspectiva naratorului: @Marius72 ar spune ca nici nu ne-am miscat 🫡.

@Carmen Ion:

In ultimii ani, nu prea am organizat nicio excursie fara sa facem loc in program unui spectacol de teatru / opera / simfonic, sau unui concert pe un mare stadion.

In Peru nu ’incapea’ asa ceva, prin urmare am fost la TNB vineri seara, inaintea plecarii de sambata dimineata. Va sa zica: joi Maslina, vineri Malaele

Vazusem piesa si la Iasi, acum aproape zece ani - ’Mascariciul’, un fel de potpuriu Cehov. Nu mi-a placut foarte tare nici atunci, nu mi-am schimbat impresia nici acum.

[Plus ca m-a nimerit intr-un moment prost si nu imi era mintea la teatru: tocmai imi distrusesem ecranul telefonului (in Piata Amzei, in fata patiseriei lui Nea Mihai 🤕, a fost un fel de premonitie a Razboiului Merdenelelor) si imi golisem cardul pentru a lua un alt telefon. Practic, in Peru am mancat pe datorie.]

Dar e mereu placut sa vezi jucand mari actori. Mai ales ca era si un moment aniversar.

Zi frumoasa!

@NobodyFE: Asa sa fie!

@adso: Nu am a spune mai mult decat ceea ce au spus colegii nostri anterior. Si eu am citit cu mare interes ceea ce ai scris, am savurat aventura ta si ti-am acordat binemeritatul superbonus.

Te felicit pentru aceasta inedita vacanta, plina de aventura si de necunoscut. Te felicit si pentru efortul si pentru bunavointa de a ne impartasi si noua cele traite acolo! Nu cred ca voi ajunge vreodata sa-ti calc pe urme in Peru. Desi foarte atractiv, este prea riscant pentru mine. Mi-au ajuns zilele cu aer rarefiat si doza de oxigen din Nepal, la 4000 - 5000 m. Fiecare varsta cu puterile si cu visele ei.

Asteptam noi relatari din expeditia ta! Multumim inca de pe acum!

@iulianic: Mulțumesc mult!

V-am urmărit articolele despre Nepal, știu că - la vremea aia - îmi părea rău că nu am făcut și eu un efort să ajung acolo, deși aș fi avut, la un moment dat, posibilitatea. Pe de altă parte, m-am consolat cu faptul că oricum nu mă dau în vânt după filozofia de viață a oamenilor acelui spațiu geografic

Peru este o lume, cultural, apropiată de noi, un loc în care te simți bine. Dar, da, o excursie este din cale afară de solicitantă, dacă vrei să te bucuri de cât mai multe dintre minunile la care poți avea acces.

Vă doresc tot binele!

@adso: Felicitări pentru această vacanță! Planificasem pentru acest an Peru, chiar făcusem intreg circuitul, asemănător in parte cu ce ai povestit, cu vreo cinci zile de trekking spre Machu Picchu. Dar, nu mi-am convins soțul să zboare cu avionul atâtea ore. A rămas in plan, nu renunț. Frumoase fotografii, sunt puțin invidioasă, dar in sensul bun    — .

@Mika: sotul tau imi este deja simpatic si-l vad un om intelept, de ce sa alegi insomniile si durerile de cap, dardaitul si gafaitul pe cararile din Anzi, cand poti sa te delectezi cu minunatiile unei insule precum Kythira si deliciile Peloponezului, asa ca o consolare, il admir foarte mult pe @adso, si ma bucur de tot ceea ce ne povesteste si ne va povesti despre Peru, dar eu pe voi va invidiez, si cred ca nu sunt singurul!

Hola, amigo!

Din capul locului ţin să îmi reped primele impresii după lecturarea articolului de căpătâi - a se citi "de introducere" - despre Peru.

Sunt perfect de acord cu tine în priviţa mâncării, una pe care mi-aş dori-o pe masă cel puţin la interval de 2 zile, aidoma şi că Peru este cea mai frumoasă ţară din America de Sud.

Or fi având Chile şi Argentina superba Patagonie, însă Peru are de toate! Împătimit de munte şi frumuseţile lui, cel mai bine ne-am simţit în junglă. Au fost zile unice, de vis şi de neuitat!

Spre deosebire de tine, noi chiar am mâncat destul de des din mâncarea stradală (cea din pieţe, târguri sau de lângă bordură) şi nu am întâmpinat niciun fel de probleme.

În opinia mea, acest aspect face parte din frumuseţea şi autenticitatea unui sejur şi pentru asta - deşi nu sunt deloc mofturos - las întotdeauna acasă preocupările privitoare la igienă; altfel nu ai cum intra în atmosfera unor locuri precum Peru, Vietnam, Kyrgîzstan.

Am observat că aţi atins cam toate locaţiile turistice din ţară şi ştiu cât efort implică. Presupun că majoritatea deplasărilor au fost cu autocarul, posibil şi cu cele de noapte.

Pe timpul planificării sejurului nostru citisem foarte mult despre acomodarea dinainte de urcarea la Machu Picchu şi necesitatea de a introduce coca în alimentaţie: frunze, ceai sau bomboane. De tuburi acum, în articolul tău, am aflat prima dată.

Sunt de părere că se forţează puţin - a se citi "se sperie" turiştii - întrucât altitudinea la Cusco este superioară celei la care se află cunoscutele vestigii istorice şi mai iute te ia cu ameţeală în oraş decât printre ruine.

Am simţit şi eu o timpurie şi surprinzătoare oboseală luând la pas străzile în pantă din Cusco şi nu am avut niciun fel de probleme urcând pe jos cei 1,5 km din Agua Calientes până la intrarea în site-ul istoric.

Aşa cum m-am învăţat cu tine serialul va continua cu impresii, lecţii şi sfaturi de efect împletite cu reproşurile ce-ţi vizează timpul liber.

Aştept impresiile tale din dorinţa de a le pune faţă în faţă cu ale mele vis-a-vis de locaţiile vizitate de amândoi, mai ales că sunt foarte apropiate în timp.

@Marius 72: ma bag si eu ca musca-n lapte ma roade curiozitatea daca ati fost si in Columbia, intreb deoarece am citit destul de mult tot felul de articole, (nu ma refer la cele de pe AFA) si din disputa dintre cele doua tari, Columbia pare sa iasa mereu in fata! chiar si la numarul de turisti in 2025, 4,7 mil Columbia 3,4 mil in Peru

@Mika: Am inceput discutii in contradictoriu pe teme politice si am uitat sa va raspund aici

(Si nici macar in contradictoriu, pentru ca, in esenta, avem acelasi punct de vedere.)

Multumesc mult pentru ecou!

Si va doresc sa ajungeti in Peru, din cate am reusit sa va cunosc (din articole), are sa va placa mult. Iar altitudinea va fi o gluma pentru dvs.

Trasee de trekking spre Machu Picchu sunt doua, ambele relativ simple, din cate am citit. Noi am parcurs doar un segment de 12 km din Inca Trail (cel mai usor sector, de altfel).

Mai pe gustul dvs ar putea fi cele catre ultima capitala a incasilor, Vilcabamba (Espíritu Pampa).

Zi frumoasa in continuare!