Vacanță în Peru - Chestiuni practice

@adso: S-au schimbat multe în 9 ani . Doar mâncarea văd că e bună în continuare.

Să știi că pentru mine a fost o mare plăcere și o mare relaxare să planific vacanța aia, care și pentru noi a fost tot un fel de” expediția vieții” . Mulțumesc oricum și pentru că ai citit ce-am povestit eu pe-aici și pentru că m-ai pomenit . Dar nici cu voi nu mi-e rușine. Deși acum ai acces la mult mai multe informații, mi se pare mai greu de organizat un astfel de tur de forță. Au apărut multe restricții, s-au schimbat proceduri, eh...” tot mai simplu” , cum zice o reclamă la o bancă din România .

Știi cât am stat la formalitățile vamale în 2017? Cred că nici 5 minute. Ce amprente, ce interviu? S-a uitat nenea vameșul la pașapoarte și la scăfârliile noastre, ne-a pus o ștampilă în pașaport și pa, la revedere, welcome in Peru. Apropos, ți-ai pus ștampilă în pașaport la Machu Picchu?

Sunt curios dacă te-ai simțit vreun moment în nesiguranță. Pentru noi, Peru a fost una dintre țările vizitate unde ne-am simțit în perfectă siguranță. E adevărat că n-am călcat pe lângă” potecă” , dar asta n-o fac nici prin Europa și totuși îmi umblă ochii în jur ca drăciile alea de la păcănele. Din contră, în Peru eu am fost cel care a călcat pe bec. Fumam în parcul din Plaza de Armas din Cusco și a venit un polițist care mi-a explicat că nu e voie în parc. Dar nu tu amendă, nu zbierat la mine, nimic. Doar m-a rugat ori să sting țigara, ori să ies din parcul acela.

Deși am” mirosit” traseul din fotografiile de la primul episod, aștept cu nerăbdare urmarea la prezentul.

@Pușcașu Marin: Turismul peruan a crescut mult de tot după 2000. Înainte de acea dată era practic inexistent, din cauza terorismului din țară - răpiri pentru răscumpărări, atentate cu bombe și tot felul de chestii de acest fel. Sigur că existau curajoși și pe atunci, dar nu era un fenomen de masă.

Povestea cineva (foarte cunoscut în online) că, la Machu Picchu, dacă intra în sit după amiaza, putea să se dezbrace la pielea goală, că era singur în toată imensitatea de acolo. Iar biletul îl cumpăra de la poartă, fără nicio coadă, evident. E vorba de anul 2001.

Pe măsură ce situația în țară s-a stabilizat, turismul s-a dezvoltat exponențial. În prezent, reprezintă 7,5% din PIB (pentru comparație, e 6% în Italia, 2,5% în România). Peste un milion de peruani mănâncă o pâine în urma turiștilor.

În ultimii zece ani, situația a început să se degradeze și pe la ei. Pandemia, ceva declin economic, reaparația grupărilor teroriste (nu la scara de acum 30-40 de ani), au ajuns și în Peru cartelurile drogurilor etc. Prin urmare, reglementează - nu doar EU știe așa ceva, după cum observi.

Mai au până să ne ajungă. Carnea stă încă în piețe fără vitrine frigorifice, drumurile din munți nu au parapete, am văzut șosele în pantă/rampă de 40-50%, nici nu înțeleg cum au curaj să circule pe ele. Ne trimiteau 70 de kilometri cu bicicleta, la vale, pe serpentine, casca fiind opțională. Voiau să trecem poduri peste prăpastie cu scânduri din metru în metru. Am asistat la focuri de artificii ca în bâlciul din copilărie, cu scântei care au provocat un mic incendiu (imediat stins).

Încă e interesant!

___

Am spus deja: nu m-am simțit niciun moment în nesiguranță - dacă te referi la hoți sau situații periculoase.

Dar am crezut de vreo două ori că am să mor acolo: după părerea mea, oamenii ăia trăiesc periculos. Mă mir că nu au o avalanșă de accidente în rândul turiștilor.

Îi protejează Pachamama

___

Din lista pe care am făcut-o, am sărit punctele 4 și 13, în rest am ajuns peste tot. Am aprofundat mai mult sau mai puțin, dar ne-am făcut o idee.

Mulțumesc pentru vorbe! Seară frumoasă!

@adso:

Maestre, e complicăciune... rău!!

Biletul pentru cutare îl cumperi cu x luni mai devreme, pentru cutare nu mai devreme de y ore, interviuri de 3 ore, amprente, bețișoare în gură, taxe plătite, pe șosele, în locuri nesemnalizate, revoluționari, rebeli, miliții, rackeți, mâncare belea...

Pe bune, io-s omul minimului efort, adeptul conservării la maxim a energiei, so... mă așteaptă tot Neptunu’.

Felicitări pentru ambiția în realizarea visului!

O seară faină!

@Flaviu: 😅

Da, e complicat rău. De asta încă sunt în admirația lui @Pușcașu Marin, care chiar a făcut singur toate astea. Ce-i drept, acum nouă ani era puțin mai simplu, dar orișicât, tot moarte de om să nu te încurci. Știm, însă, metoda: un excel cu coloane până la XXYX, tipărit pe un cearșaf pentru pat king

Mă tem că și @Marius 72 a făcut singur mare parte din rezervările astea.

Noi... ne-am dat bătuți. Am început munca, ne-am prins urechile, apoi am strigat după ajutor. Și ne-a mers, am să povestesc.

Seară faină!

@Flaviu: Nu e complicat. Da’ unora le plac ecuațiile cu multe necunoscute. Pentru că indiferent ce-ar fi, știu că tot le vor rezolva

@adso: După aceste două episoade în care ne-ai introdus în atmosfeă, astept (ăm) cu sufletul la gură serialul, ˝pas cu pas˝cum a spus un clasic în viată. Îmi promisesem să scriu ecouri numai la reviewurile despre destinaţiile la care am fost dar aici e mură-n gură, cum sa nu-ţi sugerez cu modestie ceva? După ce termini serialul pe AFA, printează-l tot, dă-i un titlu să ia ochii, gen ˝Excursie în Peru˝si dedesubt ˝Ghid de călătorie˝, mergi cu el la o editură, -sunt sigură că are să-l publice- şi din banii câştigaţi ai să mai faci o excursie NEMAIPOMENITĂ.

@Michi: Ei, ce bine ar fi să fie cum spuneți dvs...

Din păcate, nu mai citește lumea nici articole care sunt la liber pe internet, dar să scoată bani din buzunar pentru o carte

Să presupunem, însă, că voi tipări una, pentru a-mi finanța următoarea vacanță. Pentru că mă pricep cât de cât, să calculăm câștigul:

Tirajul mediu al unei cărți în România este de aproximativ 800–1000 de exemplare. Să spunem 1000, că dvs. preconizați că voi avea succes.

Prețul unei cărți în librărie este cam 50 de lei, iar cota pentru dreptul de autor este 5-10% din prețul de pe copertă. Fiind debutant, aici mergem pe minim. Prin urmare, pentru fiecare exemplar vândut ar urma să primesc 5 x 50 : 100 = 2,5 lei.

2,5 x 1000 = 2500 lei, ăștia ar fi toți banii de pe urma unei cărți (de succes).

Biletul de avion București - Lima a costat 1100 euro, adică 1100 x 5,25 = 5775 lei de persoană. Și l-am găsit ieftin.

___

Așa că scrisul despre vacanțe este și va rămâne doar un hobby. Scriem cărți despre alte subiecte

Mulțumesc mult pentru aprecieri!

Da, așa cum ai intuit, pregătirile și organizarea vacanței mi le-am făcut toate singur.

După scanarea a câteva săptămâni de zboruri și orașe de plecare, am optat pentru zboruri București - Buenos Aires și Lima - București cu Air France. Doar că încolo am zburat cu KLM prin Amsterdam iar înapoi cu Air France prin Paris. Biletele achiziționate în 30.12.2025 de pe site-ul companiei pentru zbor în 18 aprilie/12 mai 2026 au costat 1.007 euro/pers.

În opinia mea este cel mai bun zbor ca preț și conexiune din România.

Pe lângă aceste zboruri am mai avut încă 7 zboruri pe continentul sudamerican iar ele trebuiau corelate întrucât nu între toate destinațiile alese de mine existau zboruri zilnice.

În plus, am circulat și cu autobuze în Patagonia. Și acolo două dintre cele mai cotate companii au fost alesele noastre însă una nu circula lunea până în localitatea din care aveam zbor marțea...

Referitor la răbdarea de care trebuie să dai dovadă când aterizezi pentru prima oară în Peru și "te bagă" în bazele lor de date, noi am stat vreo oră și jumătate în Cuzco până ne-a venit rândul la ampretarea tuturor celor 10 degete!! și fotografii.

Peruanii, columbienii, chilienii și argentinienii au culoar separat și mult mai rapid. Brazilienii, deși vecini, nu beneficiază de această facilitate.

Iar ritmul de lucru al celor trei angajați depășește orice închipuire negativă despre eficiența muncii...

Deși ne luasem adio de la mașina comandată încă de acasă pentru transferul la hotel - motiv pentru care devenisem nu doar supărat ci și intrigat referitor la identificarea unei alte posibilități - la ieșirea din aeroport ne-am zărit numele pe o foaie A4.

Ce bucurie pe noi și ce apreciere pentru răbdarea lor (șofer și reprezentanta Aeroexpreso) care ne-au așteptat mai mult de 90 minute peste ora comandată de preluare! Și era trecut de miezul nopții!

Costul transferului a fost de 6 euro și tot pe ei i-am folosit și la plecarea din Cusco.

Pentru transfer de la aeroportul din Lima am utilizat autobuzul AeroDirecto Centro, preț 1,5 USD, cu bilet cumpărat la urcare, plata cash sau card. Din aeroport pleacă spre Miraflores, Callao, Centru și zona de nord cu o frecvență bună și apreciată semnalizare a tuturor stațiilor în care urmează să ajungă.

Autobuzul de linie l-am folosit și în Buenos Aires sau Santiago de Chile (aici foloseau autocare confortabile).

Pentru achiziționarea biletelor la Machu Picchu am detaliat dificultățile întâmpinate. Cert e că dacă nu mergi prin agenție turistică trebuie să pândești momentul când se scot la vânzare, cu câteva luni înainte.

Le-am luat pe 22 ianuarie cu intrare în 4 mai.

Aceasta a devenit "prima dată stabilă" a sejurului iar de aici am început "joaca", adică să înșir toate celelalte locuri în care urma să ajungem, programate pe zile de vizitare, trasee montane, nopți de cazare și ore de zbor.

Mi-a făcut plăcere să organizez cele 25 zile care au devenit cel mai frumos concediu pe care l-am avut vreodată.

@adso: Da, ai dreptate. Din păcate nu se mai citeşte pe hârtie tipărită. Internetul ne-a dat rapiditatea informaţiiilor dar a ucis cultura (v. ce si cum se scrie pe reţelele de socializare unde toţi sunt atotstiutori si aroganţi si creste numărul de analfabeţi funcţionali). Cum AFA este o sursă de informare pentru zeci de mii de înscrisi (zilnic câta 10-15 dar activi max 500) care probabil culeg informaţii fara a da nimic în schimb, nu este exclus să-ţi citească reviewurile despre Peru.

@Marius 72: Felicitări! De altfel, nu mă îndoiam că așa ai procedat.

Biletele de avion sunt (mult) mai ieftine în aprilie decât în august. Legăturile de care vorbești - le-am găsit și noi, dar pe la 1600-1800 de euro. Ceva mai convenabil ar fi fost prin Barcelona sau Madrid, dar nu se potriveau datele, trebuia să ne cazăm acolo două zile.

Autobuzul de aeroport în Lima nu circulă 24/24, din păcate. Noi urma să aterizăm spre miezul nopții; am ieșit din aeroport după 02 AM.

Aeroportul Cuzco e chiar în oraș, un capăt al pistei e la mai puțin de 3 kilometri de Catedrală. Bine, de fapt ai de parcurs 5-6 kilometri, că intrarea în aeroport este pe la celălalt capăt al pistei, și mergi paralel cu ea, pe toată lungimea. Mi s-a părut un aeroport tare înghesuit, pentru cât de mulți turiști vin aici. Și da, am stat o oră și jumătate să predăm bagajele. Se mișcau în reluare fetele de la ghișeu.

Și pe noi ne-a enervat faptul că îi băgau în față pe cei cu ID (peruani și vecinii lor iubiți, care intră fără pașaport). În plus, dacă într-un grup de excursioniști erau doi copii, tot grupul de 20 era trecut prioritar. Pe noi sigur nu ne aștepta niciun șofer trei ore. Mă mir că am mai găsit bagajele, zăceau abandonate într-un colț, scoase de pe bandă - cred că banda mai fusese folosită pentru alte două zboruri între timp.

Toate bune!

@Michi: Să știți că nici pe internet nu au cine știe ce succes articolele despre Peru.

Cele ale lui @Pușcașu Marin, de acum nouă ani, foarte bine scrise, cu multe informații utile, abia depășesc 3000 de vizualizări. Și cred că 100 de vizualizări la fiecare am adus doar eu

Adevărul e că cititul e greu, iar procesarea informațiilor citite e și mai dificilă. Oamenii merg în concediu să se simtă bine, nu ca să urmeze un plan bine pus la punct.

În Peru, am întâlnit fie grupuri mari, care erau mânate de ghizi fără ca pe membrii grupului să îi intereseze unde sunt și ce văd, fie grupuri mici, care aveau doar un plan vag: suntem în Lima și avem avion peste patru zile, oare ce e de văzut pe aici, voi ce ați mai descoperit? (conversație reală cu două franțuzoaice).

@adso: 3,000 de vizualizări? Hi, hi, hi, în viața mea n-am avut asemenea” auditorium” . Mă rog... 2,900 că de 100 de ori zici c-ai intrat și ieșit tu din” sală” .

Adevărul e că ai dreptate. Mulți oameni sunt sătui de ceea ce fac în 11 luni de muncă și nu vor să mai știe de altă” muncă” în vacanță. Pentru că și documentarea vacanței e tot o muncă până la urmă. Dar există și un mic procent de... criminali în serie , cum m-a numit un coleg de-al meu care a văzut cam cum fac eu excelurile alea cât cearșaful, cărora le place și pe care îi relaxează munca asta de documentare pentru vacanțe.

Pentru că pentru mine asta reprezintă. După o zi grea de muncă, îmi place să caut, să compar, să merg cu omulețul lui Google pe străzi, să planific o vacanță. E un hobby, dar care are și utilitate până la urmă. Plus că oricât de lung ar fi un circuit, mi se pare prea scurt timpul ca să-l mai pierd pe-acolo căutând ce-aș mai putea să văd sau pe unde aș mai putea să merg.

Și mai are o satisfacție munca asta. Uite asta, când cineva, pasionat de călătorii ca mine, merge mai mult sau mai puțin pe” urmele” mele, se-ntoarce și zice: da frate, m-a ajutat ce-a scris nebunul ăla. Am fost și eu în situația în care, ateu fiind, am zis în gând să-i dea Dumnezeu sănătate lui X sau lui Y c-a scris pe AFA și m-a ajutat enorm . Și acolo unde a fost cazul, dacă am învins lenea și am apucat să scriu una-alta pe-aici, le-am mulțumit cu subiect și predicat celor care m-au inspirat.

Eu sper că vei trece peste plictiseala aia care zici că te mai apucă. OK, mai scrii despre o Măslină , o atenție, una-alta printre episoade din Peru (de ce nu și despre o Mongolie, eventual), dar mie unul mi-ar face mare plăcere să citesc despre toată aventura voastră din această vacanță.

@Pușcașu Marin: Până acum, te-am urmărit în Egipt și în Peru, Poate te voi urma și în Argentina sau chiar în Thailanda sau Vietnam, le am pe listă, dar... să mai strâng bani. (În ceea ce privește Thailanda/Vietnamul, problema este că nu pot merge decât în iulie-august, când vremea de acolo nu e prea bună.)

Da, ți-am mulțumit de fiecare dată, am aflat chestii foarte utile din articolele tale. Ți-am mulțumit de multe ori în gând, mi se pare corect să fac asta și în scris, chiar dacă mai rar.

Să știi că îmi doresc să povestesc despre Peru, și chiar o voi face. Dar în felul meu, dezordonat și cu întreruperi.

Mai am atâtea de spus despre Maroc, despre vreo două vizite prin Europa sau chiar prin țară. Nu am scris niciun rând despre Irlanda, vacanța verii trecute - și am văzut multe lucruri frumoase acolo. Îmi doresc să mă întorc cu gândul în Uzbekistan, despre care am publicat 14 articole, dar aș mai putea adăuga alte 14.

Așa că... răbdare și tutun

@Pușcașu Marin:

Să nu se înțeleagă că aș condamna treaba asta, ba chiar e o atitudine pe care o pricep foarte bine și o accept.

Așa cum nu vreau ca cei care doresc doar relaxare să mă condamne pe mine / noi, că ne place să planificăm vacanțele. Fiecare are locul său pe Pământ, încăpem lejer.

Exact, total de acord. Și, chiar dacă de data asta am delegat sarcina de a face rezervările, asta nu înseamnă că am făcut-o cu ochii legați, că nu am comparat și eu prețurile: dacă mi se cerea mult peste ceea ce aș fi putut obține singur, evident că nu marșam. Dar nu a fost cazul, cred chiar că aș fi cheltuit mai mult dacă nu aveam ajutor.

Pe lângă aspectul financiar, documentarea prealabilă înseamnă (pentru mine) că îmi pun mintea la treabă, îmi creez niște așteptări, îmi ațât curiozitatea.

Iar faptul că scriu după - e o barieră în fața uitării.

Cât am să mai pot, voi continua ciclul documentare-vizită-articole.

@adso: Răbdare am. Sunt un bun jucător de” Stratego” (să cauți pe net jocul ăsta și să ți-l cumperi - e bestial), așa că la capitolul ăsta stau bine.

Și mai bine stau la capitolul tutun . Am tot timpul în casă țigări pe 8-9-10 zile înainte, așa că... nu-i problemă.

Sănătoși să fim. Unii să scrie, alții să citească și cu toții să călătorim, acolo unde fiecare-și dorește.

@Pușcașu Marin: Să știi că mie îmi place mai mult să citesc decât să scriu

Și să mai știi că tu scrii grozav!

Vezi ce concluzie reiese din cele două afirmații de mai sus.

@adso: Zici tu că scriu grozav? Mulțumesc. Te-aș pune față-n față cu ăștia ai mei de la HR. Lor nu le place deloc cum și mai ales ce (le) scriu .

Nu mai țin minte la ce articol de-al meu mi-ai ținut un” seminar” de logică cu directa și contrara nu știu cui... în fine era ceva despre mâncare parcă și LOGIC, aveai dreptate

Acum să vezi cum funcționează logica la mine...

Ție-ți place să citești, mie-mi place să citesc (bravo nouă);

Tu scrii (deși nu prea ai timp), eu nu scriu (articole, că la ecouri... sunt campion )

DECI, tu scrii și avem ce citi amândoi. O chestie win-win aș zice eu. Logică de bărbat, vorba reclamei

@Pușcașu Marin: Mda, are sens, cumva. Deși...

Nu-i nimic, am găsit serialul tău Londra și am treabă două zile

Dar după?

Daa!... noi, românii așa pronunțăm, chiar dacă nu e corect!

La fel se întâmplă și cu localitatea Malaga, din Spania; noi punem accent pe al doilea „a” , dar corect este pe primul, Málaga... tot greșit - la noi - se pronunță New York, cu accent pe „w” , când, de fapt, corect este să punem accent pe „o” -ul de la York. (Yórk). Inclusiv jurnaliștii, (de politicieni nu mai spun... („unde fugem?” )pronunță greșit! Pe o singură crainică TV, imediat după ’89, am auzit-o pronunțând corect, cu accent pe „o” ...

@doinafil: Ei, tineretul știe mai bine engleza decât româna, deci pronunță corect New York.

Iar cei pe la 40 de ani au crescut cu telenovele, așadar spun bine Malaga.

@adso:

Din cele de mai sus, eu înţeleg că vrei să-l convingi pe colegul să mai scrie şi el ceva, pentru că scrie bine şi oricum nu a mai scris cam demultişor.

SUBSCRIU!

@Pușcașu Marin: 

Şi tu ai dreptate

Dar nu mai bine vă apucaţi să scrieţi amândoi ca să avem ce citi noi cei mulţi? Tot win-win ar fi după logica mea

Eu te aştept cu Egiptul .