Ravenna, capitala mozaicurilor

TIPĂREȘTE

„În Ravenna trebuie să pătrunzi cu umilință pe străduțele cu case modeste zugrăvite în alb pentru a te simți transportat dintr-o dată din secolul al XIX-lea în al V-lea și al VI-lea, pornind de la sarcofagele antice, sculptate în cele mai simple stiluri ale creștinătății timpurii, și terminând cu figurile impozante din mozaicurile sclipitoare înșirate în procesiuni solemne de-a lungul zidurilor ori privind în jos din domuri și abside.” Henry James, „Aripile porumbiței”

De ce Ravenna?

Călătoria la Bologna vezi impresii fusese planificată pentru vara lui 2024 ca parte a unui traseu mai amplu prin nordul Italiei, care ar fi trebuit să includă și o ședere de trei zile la Ravenna, de unde urma să vizităm în plus Rimini și San Marino.

Pusesem totul la punct încă din decembrie 2023 – bilete de avion, cazări, trasee – și abia așteptam vacanța.

N-a fost să fie… Moartea soțului a dat totul peste cap. Am reușit totuși să-mi recuperez banii plătiți în avans și am așteptat să se ivească o nouă ocazie.

Care a venit peste un an, când una din verișoarele mele a acceptat să mă însoțească într-un sejur de 6 zile în Bologna. Sigur, era mult mai puțin decât îmi dorisem, dar ceva-ceva tot era. Din lipsă de timp, am fost însă nevoită să renunț la Rimini și San Marino. Dar nu și la Ravenna.

De ce?

Fiindcă de ani de zile îmi propusesem să ajung acolo ca să văd mozaicurile. Sunt o mare admiratoare a acestei tehnici decorative, pe care o „vânez” oriunde mă poartă pașii. Deși mai corect ar fi să recunosc că o parte dintre destinații le-am ales tocmai cu scopul de a-mi bucura ochii cu superbele pietricele, bucățele de ceramică ori de sticlă, colorate și asamblate în fel și chip pentru a crea imagini de neșters, după părerea mea, în mintea oricărui vizitator.

Iar în Ravenna pot fi admirate mozaicuri religioase sublime, care au influențat profund arta bizantină, în nu mai puțin de opt obiective înscrise în 1996 în Patrimoniul UNESCO sub titlul colectiv „Monumentele creștine timpurii din Ravenna” în semn de recunoaștere a „remarcabilei lor valori artistice, rezultată dintr-o combinare magnifică a tradiției greco-romane cu iconografia creștină și a stilurilor orientale cu cele occidentale.”

Cele opt situri, toate datând din veacurile V și VI d. Hr. – Mausoleul Gallei Placidia, Baptisteriul Ortodox (Neonian), Basilica Sant’Apollinare Nuovo, Baptisteriul Arian, Capela Arhiepiscopală a Sf Andrei, Mausoleul lui Theodoric, Basilica San Vitale și Basilica Sant’Apollinare in Classe ‒ sunt decorate cu marmuri, stucaturi și mozaicuri prețioase care reflectă acea perioadă istorică tumultoasă și evenimentele politice și religioase petrecute în Ravenna.

Dar atracțiile nu se rezumă la monumentele UNESCO, căci orașul este și loc de pelerinaj literar. Aici și-a găsit sfârșitul Dante iar Lordul Byron a petrecut mai bine de doi ani, între 1819-1821, a luat primul contact cu carbonarii și a scris patru piese de teatru și câteva poeme.

Iată cum descria el orașul: „Ravenna păstrează mai mult din vechiul stil de viață italian decât oricare alt oraș. Rămas în mare parte în afara drumurilor preferate de călători, felul de a trăi al localnicilor este original și autentic. Aici oamenii fac multă dragoste și doar din când în când se omoară între ei.”

No comment…

Despre omagiul adus de Ravenna lui Dante voi mai povesti. Cât despre Byron, notez în trecere, neavând timp să-l vizitez, că în 2024 a fost inaugurat în Palazzo Guiccioli (în care au locuit contele Guiccioli cu soția sa Teresa, amanta lui Byron, și unde poetul a avut închiriat primul etaj) un Muzeu Byron & Risorgimento, care păstrează obiecte aparținând bardului englez, fiind totodată sediul Societății Byron din Italia.

Înainte de a intra propriu-zis în miezul problemei și a vă prezenta vizita mea în Ravenna și mai ales monumentele UNESCO pe care am apucat să le văd, cred că e cazul să răspund la două întrebări ale căror răspunsuri le-am căutat cu oarece febrilitate, apelând și la AI, tocmai din cauza interesului pe care îl port mozaicurilor.

Ce este arianismul?

Fără a intra în detalii teologice pe care nu le stăpânesc câtuși de puțin, cred că e important să cunoaștem câte ceva despre această doctrină, măcar pentru a înțelege diferențele dintre două tipuri de reprezentări vizuale specifice artei religioase paleocreștine și a ști de ce în Ravenna există două baptisterii, unul arian și celălalt ortodox.

După ce creștinismul a devenit religie de stat în Imperiul Roman, clericii au simți nevoia elaborării unor dogme și reglementări ferme. Așa s-a ajuns în anul 325 la convocarea de către împăratul Constantin cel Mare a Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, care a condamnat drept erezie arianismul, „o doctrină teologică creștină inițiată de un preot din Alexandria (Egipt) pe nume Arie/Arius, ce susținea că Iisus Hristos nu este de o ființă cu Dumnezeu Tatăl, ci este o creație/creatură a Acestuia, prima și cea mai perfectă, dar neexistând dintotdeauna, fiind creată în timp.”

Negând egalitatea dintre Dumnezeu și Iisus și unitatea dintre Tată, Fiu și Sfântul Duh, arianismul a ajuns să fie condamnat de protoortodoxie și de adepții crezului nicean, dar a supraviețuit ca practică religioasă la populațiile germanice din imperiu până la începutul veacului al VI-lea.

Din cauza acestor dispute teologice (care aveau să ducă, în final, alături de alte motivații mai puțin religioase, la Marea Schismă din 1054 ‒ ruptura dintre Biserica Catolică și cea Ortodoxă) ‒, după cucerirea Ravennei de către bizantini, cea mai mare parte a mozaicurilor create în timpul domniei lui Theodoric, regele ostrogot arian, au fost distruse din porunca episcopilor ortodocși, pierzându-se, din păcate, pentru totdeauna. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu mozaicurile de la Basilica Sant’Apollinare Nuovo.

De ce a fost atât de extinsă utilizarea tehnicii mozaicului în Ravenna?

Explicația stă în contextul politic și religios al secolelor V-VIII, perioadă în care Ravenna a fost consecutiv capitala Imperiului Roman de Apus, a Regatului Ostrogot și a Exarhatului Bizantin din Italia.

Arta mozaicului a apărut, conform descoperirilor arheologice, în Mesopotamia, dezvoltându-se în Grecia și în întreaga lume elenistă iar mai apoi în Imperiul Roman, în principal ca tehnică de decorare a caselor celor bogați și a instituțiilor publice. Decorațiunile mozaicate din reședințele romanilor erau în mare parte în alb-negru, asta până la pătrunderea și în palatele și vilele lor a stilului oriental, care a adus cu sine utilizarea bucăților de marmură, sticlă și pietricele cât mai colorate și mai sclipitoare. 

Odată cu răspândirea creștinismului, și în special cu venirea la putere la Constantinopol a împăratului Justinian, mozaicul a devenit un vector important de transmitere a spiritualității religioase, dar și a puterii politice. Modul în care piesele erau asamblate în imagini făcea trimitere la ideea unității omului cu divinitatea și cu conducătorul a cărui autoritate nu putea fi pusă sub semnul întrebării.

Cred că Picasso a sintetizat în mod remarcabil acest aspect atunci când a definit arta mozaicului astfel: „Mozaicul aduce ordine haosului, adună lucruri disparate și le transformă în ceva mai mare decât suma părților sale.”

Capitala Ravenna a atras, așa cum era de așteptat, finanțări generoase din partea împăraților, aristocrației, și episcopilor, iar mozaicurile din biserici, realizate de cei mai buni meșteri aduși din Bizanț, ofereau o imagine regală grandioasă și permanentă, menită să impresioneze supușii. Prin piesele din sticlă colorată smălțuită de foarte mici dimensiunui (tesserae) intercalate manual, bucată cu bucată, în tencuiala pe fonduri aurii în unghiuri neregulate, lumina se reflecta tridimensional, creând un efect de sclipire mistică și de splendoare divină. Ignorând legile perspectivei și optând pentru reprezentarea frontală a sfinților și împăraților, cu siluete alungite, ochi mari și expresivi, acest limbaj vizual conferea mozaicurilor o solemnitate transcendentală.

În fine, să nu scăpăm din vedere și un alt amănunt, de ordin practic de această dată: necesitatea durabilității. În acea perioadă a creștinismului timpuriu, Ravenna era înconjurată de mlaștini și lagune și avea o climă umedă. Mozaicurile din sticlă și piatră erau mult mai rezistente decât frescele, care s-ar fi deteriorat rapid într-un mediu igrasios.

Despre Ravenna ieri și azi

Am amintit de mlaștini și lagune. Ei bine, până prin anii 1400, orașul, aflat la cca. 85 km est de Bologna, avea ieșire la Marea Adriatică, fiind, de fapt, în Evul Mediu „o adunătură de locuinţe înălţate pe stâlpi, aşezate în jurul unor insule mici asemeni lagunei veneţiene” , așa după cum consemna un cronicar al vremii. Ulterior, zona s-a colmatat din cauza depunerilor de aluviuni și nisip.

Ravenna e totuși conectată în prezent cu marea prin Canalul Candiano, care pornește chiar din spatele gării și se întinde până la Marina di Ravenna. Pe malurile sale, pe locul vechii zone industriale, parțial dezafectate, a fost recent amenajată Darsena di Ravenna, un spațiu de recreere și promenadă înfrumusețat cu street art și dotat cu părculețe și grădini, terenuri de sport, baruri și restaurante. Îmi propusesem să fac cu Adrian o plimbare cu vaporașul pe canal pentru a vedea și partea nouă și modernă a orașului, dar planurile s-au schimbat și în vizita de numai câteva ore n-am mai avut timp.

Tocmai așezarea pe țărmul mării a fost cea care a dus la întemeierea localității de către etrusci, care se pare că se identificau drept „rassena” sau „rasna” , de aici putând deriva denumirea orașului. După etrusci au urmat umbrii, pentru ca în 89 î. Hr. Ravenna să fie cucerită de romani ca parte a colonizării întregii văi a Padului.

În secolul I d. Hr., sub domnia lui Octavian Augustus, a fost construit portul militar Classis, în jurul căruia romanii au dezvoltat orașul, Ravenna cunoscând o perioadă de mare înflorire.

După divizarea Imperiului Roman din anul 395, Honorius devine conducătorului Imperiului Roman de Apus, cu capitala la Milano. În 402, după asedierea Milanului de către vizigoți, Honorius mută capitala la Ravenna, un loc cu bune conexiuni pe mare cu Constantinopolul, izolat, aproape inaccesibil și protejat de atacuri de mlaștinile înconjurătoare.

Vizigoții conduși de Alaric reușesc să cucerească până la urmă orașul în anul 409, luând-o ostatică pe Galla Placidia, fiica împăratului bizantin Theodosius I. După multe vicisitudini, ea se întoarce la Ravenna cu ajutorul nepotului său, împăratul Theodosius II. Începe o perioadă de pace în care în oraș sunt construite primele lăcașuri creștine: Baptisteriul Ortodox, Mausoleul Gallei și biserica San Giovanni Evangelista.

Între 450-470, ca urmare a luptelor interne pentru putere, nu mai puțin de nouă conducători se succed la cârma unui imperiu aflat în degringoladă. Până ce, în 476, ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, e detronat de Odoacru, un general „barbar” de origine germanică. Astfel se încheie un capitol important din istoria omenirii, cea a Imperiului Roman de Apus.

Odoacru a fost regele Italiei timp de 13 ani, dar în anul 489 împăratul bizantin Zeno l-a trimis pe regele ostrogot Theodoric, un alt barbar, dar „mai roman decât romanii” , să recucerească peninsula. După pierderea bătăliei de la Verona, Odoacru s-a retras la Ravenna, unde a rezistat timp de trei ani asediului lui Theodoric. În 493, Theodoric, devenit cunoscut ulterior ca „cel Mare” , a intrat în Ravenna, unde se pare că l-ar fi ucis pe Odoacru cu propriile-i mâini. Se instaurează Regatul Ostrogot al Italiei, cu capitala tot la Ravenna, iar noul rege, urmând exemplul predecesorilor, ridică monumente importante: Basilica Sant’Apollinare in Nuovo, Baptisteriul Arian și Catedrala Ariană (biserica Santo Spirito), precum și mausoleul său, situat imediat în afara zidurilor cetății. El a tolerat însă și iudaismul, dar și latinismul creștin, permițând înălțarea de către niceenieni a unor lăcașuri de cult precum Capela Arhiepiscopală.

Divergențe de ordin religios îl determină pe împăratul bizantin Justinian I, un opozant al domniei ostrogote și al creștinismului gotic, să îl trimită în anul 535 în Italia pe generalul Belisarius. Acesta cucerește în 540 Ravenna, care devine sediul Exarhatului Bizantin din Italia. Episcopii săi au jucat un rol important în aprigele dispute teologice ale vremii și au construit Basilica San Vitale și Basilica Sant’Apollinare in Classe.

Epoca de calm se încheie în anul 751, odată cu capitularea bizantinilor în fața regelui lombard Aistulf. Însă Ravenna rămâne în istorie drept capitală a Imperiului Roman de Apus între 402-476, a Regatului Ostrogot între 493-540 și a Exarhatului Bizantin al Italiei între 540-751. Trei secole și jumătate de glorie, marcate de monumente de o valoare excepțională.

Adaug că din 756 orașul a devenit parte a Statelor Papale, rămânând însă subiect de dispută cu Sfântul Imperiu Roman. În 1441 a fost anexat de Republica Venețiană, revenind sub control papal în 1509, unde a rămas până în 1802, când s-a alăturat efemerului Regat Napoleonic al Italiei, pentru ca în 1861 să se alipească, împreună cu întreaga regiune Emilia-Romagna, noului regat al Italiei.

Astăzi orașul este capitala provinciei Ravenna și are cca. 160.000 locuitori. E genul de urbe de dimensiuni medii ce trebuie descoperită încet, la pas, pentru a-i putea contempla în liniște și pace frumusețea, fără a scăpa nicio secundă din vedere splendorile sale arhitecturale și artistice, rezultat al unei istorii comparabile probabil doar cu cea a Romei sau Constantinopolului

Surprinzător poate, orașul nu e luat cu asalt de turiști, și chiar am fost mirată și întristată de numărul mic de grupuri organizate și vizitatori veniți pe cont propriu. Pe de altă parte, nu am putut să nu remarc că necontaminarea cu turismul de masă a conservat de minune acel specific local autentic de care făcea vorbire Lordul Byron în urmă cu două sute de ani. Centrul nu e sufocat de magazine cu suveniruri de proveniență îndoielnică, la mesele din cafenele zăbovesc mai mult localnici decât străini și totul pare cufundat într-un calm desăvârșit, atât de diferit de gigantica aglomerație de care aveam să mă izbesc în următoarele zile într-un alt oraș italian, exagerat de mediatizat, al cărui nume încă nu vi-l voi dezvălui…

Nu-i de mirare, așadar, că atâtea mari personalități ale lumii și-au legat numele de Ravenna. I-am pomenit pe Dante și Byron. Să îi adaug pe Oscar Wilde, Aleksandr Blok, Hermann Hesse, Henry James, Carl Gustav Jung, Gabriele d’Annunzio, Ezra Pound, T. S. Eliot, Gustav Klimt, J. R. R. Tolkien sau Dario Fo.

Călătoria și câteva chestiuni organizatorice

Așa cum vă povesteam în reviewurile dedicate Bolognei, ieșirile în afara orașului le-am făcut cu trenuri regionale, care în afara prețurilor extrem de accesibile și a faptului că poți achiziționa călătoria dus-întors, au prezentat și avantajul că biletele sunt valabile pentru un interval de patru ore înainte sau după cea selectată, scutindu-ne astfel de stresul posibilei ratări a trenului la întoarcere.

Așadar, după ce n-am izbutit – nu am idee din ce motiv ‒ să fac rezervările online, ne-am prezentat (eu și vară-mea) cumințele la Stazione Centrale din Bologna, și după ce am așteptat la o coadă măricică, am cumpărat bilete dus-întors (8 euro/persoană/sens). Drumul, destul de anost, printr-o câmpie, cu 7 stații intermediare, a fost străbătut într-o oră, numai că la întoarcere trenul a avut o problemă tehnică și am fost debarcați cu toții într-o gară de pe traseu, fiind lăsați complet în ceață câteva minute, după care ne-au înghesuit alături de pasagerii unei alte curse în niște vagoane supraaglomerate, unde am călătorit într-un picior printre biciclete și cărucioare de copii. În schimb, am avut ocazia de a sta de vorbă și să facem haz de necaz cu niște englezi, spanioli, portughezi și americani.

Cum totul e bine când se termină cu bine, nu am acordat prea mare importanță incidentului…

Două vorbe despre gara din Ravenna: este destul de mică și mi s-a părut cam neîngrijită, poate și pentru că afară, în piateța din față, își făceau veacul niște personaje cu înfățișare dubioasă.

Câteva informații practice acum:

Site-ul oficial al orașului: turismo.ra.it, dar informații utile am găsit și pe această pagină web: emiliaromagnaturismo.it/en/towns/ravenna

Oficiul de turism: Piazza San Francesco nr. 7

Transportul în oraș: Centrul e ocupat de o vastă zonă pietonală sau, mai corect spus, zonă cu trafic auto limitat (ZTL în italiană). Legătura cu orașele învecinate, și în special cu cele de pe țărmul mării, este asigurată de autobuzele operate de societatea Start Romagna; www.startromagna. it.

Programul monumentelor UNESCO: zilnic: martie-octombrie 9-19; noiembrie-februarie 10-17.

Trei tipuri de bilete combinate sunt puse la vânzare pentru 2,4 sau 5 monumente UNESCO, și anume Basilica San Vitale, Basilica Sant’Apollinare Nuovo, Muzeul Arhiepiscopal și Capela Sf Andrei, Baptisteriul Ortodox (Neonian), și Mausoleul Gallei Placidia. În funcție de numărul de obiective, prețurile variază între 10,50 și 14,50 euro, cu o reducere de doar 1 euro pentru elevi, studenți și grupuri de minim 20 de persoane. Pentru Mausoleul Gallei Placidia și Baptisteriul Ortodox se percepe o taxă adițională de 2 euro.

Toate detaliile se găsesc pe site-ul ravennamosaici.it/en/entr ... time-and-prices, de unde se pot cumpăra și biletele în avans. Deși pe acest site se menționează că rezervarea este obligatorie, cu precizarea zilei și orei, noi am achiziționat biletele de la primul obiectiv vizitat, și anume Basilica Apollinare Nuovo, dar se mai pot lua și de la Muzeul Arhiepiscopal.

Tururi ghidate în diverse variante sunt organizate pentru vizitarea monumentelor UNESCO. Detalii găsiți pe www.getyourguide.com.

La Mausoleul lui Theodoric, situat dincolo de zidurile orașului, și la Basilica Sant’Apollinare din orășelul Classe, aflat la cca. 6 km, nu-mi propusesem să ajung. Baptisteriul Arian l-am ratat din neatenție și oboseală iar cu Mausoleul Gallei Placidia am avut ghinion: exact în ziua aceea se găsiseră să execute niște reparații la interior și l-am găsit închis.

Există un traseu recomandat vizitatorilor, marcat cu galben-potocaliu pe harta primită odată cu achiziționarea biletelor. Mi s-a părut o idee excelentă, drept care am urmat această rută, chiar dacă nu în ordinea sugerată.

⁂

Mi-am propus să scriu un singur review despre Ravenna, dar când mi-a dat seama că am ajuns la pagina 8 în Word și risc să-mi pierd complet „clientela” , și așa subțiată..., am decis să-l împart în două, „expulzând” descrierea obiectivelor vizitate în cel de-al doilea, cu tot cu poze și filmulețe.

Așa că stați pe aproape.

Pentru că va urma...

-

https://www.youtube.com/watch?v=BsPk5W6Lwhg

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 48 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI