Minivacanța noastră în Marrakech, partea a II-a

TIPĂREȘTE

În prima zi petrecută în Marrakech mai aveam de vizitat Madrasa Ben Youssef, considerat unul dintre cele mai de seamă obiective ale Orașului Roșu, așa cum este supranumit Marrakech, grație nuanței zidurilor și a majorității clădirilor din medina, cartierul său cel mai vechi.

Ápropos de „madrasa”, am văzut scris în mai multe feluri: ba madrasa, ba medersa, ba medresă, în esență fiind vorba de același lucru: o școală coranică sau institut de învățământ superior musulman, cea de-a doua formă provenind din limba franceză, adică médersa, dar toate fiind corecte.

Date de identificare

Adresă: Rue Assouel, Marrakech 40000

Website: https://www.medersabenyoussef.ma/en/

Tel.: +212 524 38 41 12

E-mail: contact@medersabenyoussef.ma

Preț bilet: 50MAD/pers.

Program de vizitare: zilnic, între 09,00-19,00

Medersa Ben Youssef este cea mai mare medersă și unul dintre cele mai impresionante monumente islamice din Magreb. Foarte important ar fi că este accesibilă și nonmusulmanilor ceea ce înseamnă că îi trec pragul o sumedenie de turiști, mai ales că este renumită prin interioarele sale restaurate de curând, absolut fabuloase. Am ajuns la acest obiectiv în ultima oră de vizitare, adică pe la 18,00, după ce ne-am întors de la Muzeul Marrakech și Almoravid Qoubba.

Dacă ar fi să ne referim la istoria sa, Medersa Ben Youssef  a fost fondată în secolul al XV-lea de sultanul marinid Abou El-Hasan și refăcută între 1564 și 1565 de sultanul saadian Abdullah Moulay ca școală de teologie și de drept și, fiindcă se afla în vecinătatea moscheii Ben Youssef, a împrumutat numele acesteia.

În cifre, medersa se desfășoară pe circa 1.720 mp și în vremurile sale de glorie putea găzdui un pic peste 800 de studenți în 132 dormitoare. Pe durata existenței sale, medersa a avut parte de mai multe lucrări de renovare/recondiționare, una în secolul trecut, între 1960 și 1982, iar cea mai recentă a avut loc între 2018 și 2022, imagini despre lucrările acesteia fiind rulate în filmulețe documentare pe care le-am vizionat în timpul vizitei noastre.

Intrarea se face printr-un coridor lung și îngust în capătul căruia deschiderea largă ce se ivește în fața ochilor are efectul unei revelații surprinzătoare concretizându-se într-o curte interioară wow, pavată cu marmură în care tronează un bazin dreptunghiular alimentat cu apă și placat cu ceramică multicoloră în tonuri predominante de albastru.

Clădirea are două niveluri, pe două dintre laturile curții interioare, atât la parter, cât și la etaj, aflându-se dormitoarele studenților. Dând roată cu privirea rămâi uimit de atâta frumusețe: muqarnas fin sculptate, galerii laterale îmbrăcate cu delicate zellige, coloane susținând etajul ce cuprinde camerele elevilor, coloanele fiind unite de pereții sculptați cu dantelării minuțioase, broderii migăloase sau caligrafie arabă.

 Parterul este generos oferind și camera de rugăciune, o veritabilă dovadă de incintă bine delimitată și rprezentată de artă hispano-marocană, în mijlocul căreia tronează un bazin sculptat în marmură care a revenit aici după un parcurs printre alte săli de expoziție pe când medersa era în proces de renovare. Mihrabul sălii de rugăciune este sculptat în stucaturi fine, filigranate, inclusiv motive de decorațiuni mudejar și o inscripție arabă în alfabet specific, pe scurt, o demonstrație de artă maură dusă la nivel înalt.

La etaj se remarcă curțile mici care deservesc camerele elevilor flancate de tâmplăria de lemn și arătoasele zellige cu care sunt împodobite spațiile comune. De asemenea, la etaj se află camera de proiecție unde rulează filmulețul despre medersă, precum și o mică sală de expoziție folosită pentru colecțiile temporare expuse.

În concluzie, Medersa Ben Youssef a fost un centru intelectual de prestigiu în Maroc unde, timp de secole, studenți din orizonturi îndepărtate ale lumii islamice au învățat cu sârg pentru a-și aprofunda cunoștințele în științe religioase, filozofie, medicină și matematică și astăzi reprezintă un exmplu clar de arhitectură maură care a rezistat atât de bine în timp.

Pentru a doua zi în Marrakech, ne făcuserăm planuri consistente să vizităm: Mormintele Saadine, Palatul El Badi Și Palatul El Bahia, iar pentru seară să dăm o raită prin Mall Menara să vedem ce înseamnă un mall în Maroc.

După micul-dejun, am pornit, traversând din nou piața Jemaâ El Fna, spre Mormintele Saadiene, pe drum ne-a ieșit în cale, mai întîi, moscheea Kasba cu al său minaret zvelt, în nuanțe roșiatice și de verde, și cu ale sale ziduri sprijinite de scânduri de lemn, suferind vizibil în urma cutremurului din 2023 care a produs avarii multor clădiri vechi. Necropola este practic lipită de moschee, având ziduri comune.

Imediat am ajuns la Mormintele Saadiene, un obiectiv de seamă din Marrakech, complexul fiind considerat de mulți istorici de artă drept punctul culminant al arhitecturii marocane din perioada saadiană grație decorațiunilor sale luxoase și designului interior atent ales. 

Date de identificare

Adresă: 400, Rue de la Kasbah, Marrakech

Website: https://saadiantombs.com/

Bilet de intrare: 100 MAD/persoană

Program de vizitare: 09,00-17,00

 După accesul prin turnicheți, în fața ochilor ni se deschide o grădină înflorită (simbolul paradisului) întinsă, presărată din loc în loc cu morminte placate cu ceramică multicoloră: maro, verde, albastră, albă și epitafuri din Coran. Dar nu pentru acestea este celebru acest obiectiv, ci pentru cele adăpostite de două mausolee ce constituie fiecare în parte câte un ansamblu foarte valoros, demonstrație de artă pură, maură. 

Mai înainte de toate, trebuie spus că acest complex a fost descoperit abia în 1917 prin intermediul unor fotografii făcute din înaltul cerului de o survolare a francezilor, deși datează din anii Dinastiei Saadiene (1510-1669), care a condus Marrakech-ul în epoca sa de glorie. S-a ajuns în această situație, după ce conducătorii următoarei dinastii de la putere, Dinastia Alaouită, au dat ordin ca toate intrările spre complex să fie zidite, convinși fiind că mormintele predecesorilor aduc ghinion sau pentru a fi uitate cât mai repede ori pur și simplu din invidie, așa cum susțin alte izvoare.

Mormintele Saadiene au fost renovate de Departamentul Marocan de Arte și au devenit o atracție majoră în rândul turiștilor grație frumuseții decorațiunilor pe care le posedă.

Complexul constă în existența a două mausolee înglobate în minunata grădină în care, cum spuneam, se găsesc peste o sută de morminte ale membrilor familiilor saadiene, ale apropiaților acelora din acele timpuri.

Sultanul al-Ghalib Abdallah este cel care a pus bazele acestui lăcaș, construind primul mormânt în anul 1557 pentru tatăl său, fondatorului imperiului Saadian, Mohammed ash-Sheikh, însă complexul îi este atribuit lui Ahmed el-Mansour (1578-1603), al șaselea și cel mai cunoscut dintre sultanii saadieni.

 Primul mausoleu pe care l-am văzut a fost cel estic care este și cel mai vechi, dar și cel mai puțin impresionant. Acesta cuprinde o cameră cu două logii și o sală de rugăciune construite în locul pavilionului ridicat peste mormântul primului sultan, dar și al mamei sultanului Ahmed el-Mansour, Lalla Messaouda. Deși abia era trecut de ora zece, se aglomerase cam tare în complex, turiștii stăteau la coadă în fața intrărilor pentru a fotografia, ceea ce nu era tocmai agreabil.

Cel de-al doilea mausoleu, cel vestic, îi aparține în totalitate sultanului Ahmed el-Mansour și este de departe cel mai somptuos. Conține trei camere: Sala de Rugăciune împărțită în trei prin două șiruri de coloane la care se adaugă un mihrab deosebit, Sala Funerară sau Sala celor Douăsprezece Coloane, cea mai fastuoasă, cu o boltă decorată cu fine muqarnas (stalactite), susținute de 12 coloane de marmură de Carrara, aici aflându-se mormântul sultanului ctitor și al succesorilor săi și Sala celor Trei Nișe în care se află mormintele prinților.

Aici am stat cel mai mult la coadă deoarece fiecare turist se dezlipea cu greu din fața splendidelor interioare, ținând cont de faptul că acestea nu se pot vizita efectiv, ci doar privite dinspre ușă.

Ne-am urnit și noi destul de anevoios de acolo spre următorul obiectiv avut în vedere: Palatul El-Badii situat în apropiere. Din păcate, aici am avut o mare dezamăgire găsindu-l închis pentru public în acea zi pe motiv că urmă să găzduiască o întâlnire importantă din cadrul Festivalului de Film din Marrakech care avea să înceapă în câteva zile. Nu ne venea să credem când am văzut afișul Closed, mai ales că nu transpirase informația, gazda noastră nu știa nimic despre asta.

Cu maximă dezamăgire am plecat către celălalt palat de pe listă: Palatul Bahia aflat la distanță de câteva sute de metri, după ce am trecut prin animatele Place des Fèrblantiers (tinichigiilor) și prin Piața de Condimente.

Date de identificare

Adresă: Rue Riad Zitoun el Jedid

Website: https://bahia-palace.com/

Bilet de intrare: 100 MAD/persoană

Program de vizitare: 09,00-17,00

Palatul Bahia, este mult mai recent construit față de tot ce vizitaserăm în Marrakech, acesta fiind edificat în secolul al XIX-lea, între 1860-1900 în două etape. Prima a fost ințiată de Si Moussa, un sclav ajuns mare vizir (prim-ministru) al sultanului Sidi Mohammed ben Abderrahman, iar cea de-a doua de fiul acestuia, Ba Ahmed, ajuns și el mare vizir, precum și regent al sultanului Moulay Abdelaziz. Din această cauză, dar și pentru faptul că că lucrările s-au întins pe perioadă îndelungată, palatului îi lipsește simetria, părând mai degrabă un labirint cu nenumărate încăperi și culoarec care dau spre patiouri sau grădini.

După moartea lui Ba Ahmed, Palatul Bahia a fost jefuit de servitori care au acționat la comanda sultanului de atunci, devenit invidios în fața unui stabiliment atât de reușit. A fost, însă, restaurat și, în timpul protectoratului francez, l-a găzduit pe generalul rezident al Franței în Maroc.

Numele său Bahia, în traducere din limba arabă înseamnă „Briliantul” a fost dat de Ba Ahmed după numele de alint al soției sale preferate (Strălucitoarea), iar întregul palat a fost construit pe un singur nivel deoarece acesta, obez fiind, avea oroare să urce sau să coboare scări.

Palatul Bahia impresionează prin fast și opulență, decorațiuni, spații largi, grădini și arhitectură în stil hispano-maur adusă la nivel înalt, practic este considerat o capodoperă arhitectonică a vremurilor sale. Este remarcabil pentru decorațiunile sale, în special pentru tavanele din lemn, pictate pentru sculpturile în lemn de fag și cedru, împreună cu acele muquarnas sculptate fin și ceramica zellige . 

Palatul are o dispunere neregulată, cuprinzând aproximativ 150 de camere organizate în jurul mai multor curți interioare și grădini de tip riad. Terenul inițial al palatului cuprindea o arie mai largă, cu grădini, parcuri, grajduri, o moschee și alte anexe, însumând aproape opt hectare ca suprafață.

Am ajuns la Palatul Bahia în jurul prânzului, iar aglomerația era cam sufocantă, însă ne-am zis că trebuie să facem abstracție de acest lucru și să ne bucurăm de unul dintre cele mai vestite obicetive marocane.

 Am intrat în areal printr-o alee lungă, mărginită cu flori, palmieri, lămâi, portocali. Urmărind sensul de vizitare, cel dintâi spațiu în care am pășit a fost Mica Grădină sau Micul Riad, cu multă vegetație în mijloc, mărginită de incinte în care se pot admira tavane de lemn pictate migălos în nuanțe de maro și verde, coloane și ancadramente sculptate laborios, împodobite cu înscrisuri în caligrafia arabă, pavaje de marmură, în carouri, placări de zellige multicolore pe pereți. Una dintre incinte este Sala de Consiliu folosită de Ba Ahmed pentru îndatoririle sale oficiale.

Apoi am trecut în Curtea Mică, un alt spațiu deschis înconjurat pe toate părțile de arcade susținute de coloane dincolo de care se află săli bogat decorate, cu o fântână de marmură în centru, marmura în mozaic fiind prezentă și în pavaj. Interioarele ne lasă cu gura căscată, trecem dintr-unul într-altul uimiți de atâta frumusețe, pe urmă săgețile turului ne conduc în Curtea Mare, de formă dreptunghiulară, care este absolut uimitoare. Se distinge în centru bazinul cu fântână de marmură, din păcate bazinul era gol, iar fântâna nefuncțională. De asemenea, două fântâni mai mici se găsesc în capetele curții, la fel, fără apă. Totul este placat pe jos cu marmură colorată dispusă în mozaicuri în diverse modele geometrice, în nuanțe de verde, alb, maro, albastru. Suprafața este absoult generoasă, iar pe laturi se află incinte, odată camerele soțiilor lui Ba Ahmed, care nu erau deschise publicului. Impresia este atât de puternică, încât nu prea-ți mai vine să pleci așa ușor de aici, însă când te pui în mișcare, parcursul conduce către Marele Riad sau Marea Grădină care are în mijloc vegetație bogată, flori, copaci acum strânși în plase protectoare.

La rând a urmat Apartamentul Privat al lui Ba Ahmed, care, de fapt, pare-se îi aparținea soției sale Lalla Zineb, știută drept „nobila soție”, deoarece era sora unui pașă important, Mohamed Ben Daoud, un ofițer musulman naturalizat francez, care este o succesiune de încăperi frumoase. Și aici detaliile sunt la fel de uimitoare ca și în rest, în plus, mobilierul cu tot cu patul matrimonial precum și veșmintele de damă sau bărbătești din acea perioadă sunt elemente noi care suscită atenția.

 De aici am mai trecut încă o dată prin Marea Curte, Marele Riad, Curtea Mică, apoi am căutat semnul care ne semnala ieșirea și am plecat după ce ne umpluserăm retinele de frumos.

 Palatul Bahia reprezintă o dovadă vie în ceea ce privește măreția unor obiective de neratat, pe care, ca turist însetat de cunoaștere, nu-ți permiți să-l ocolești.

     Fiindcă foamea ne dădea târcoale de ceva timp, ne-am alocat pentru refacerea forțelor, o pauză de prînz, chiar dacă unul întârziat, înainte de a porni spre Mall Menara. Pentru asta țin minte că am ieșit prin Poarta Bab Agnou și am dat de Reședința Regală, apoi drumul ne-a scos tot pe lângă Hotelul La Mamounia, „prietenul nostru” a cărui proprie casă de schimb valutar ne-a tentat cu un curs avantajos, de 10,35 MAD/€, așa încât ne-am oprit să mai convertim ceva euro în monedă locală.

Aici am avut parte de altă surpriză frumoasă, în sensul că deși doar soțul intrase pentru schimbul valutar, unul dintre domnii de la pază, văzând că eu am ales să rămân la poartă să aștept, chiar când soțul revenea, s-a oferit să ne facă o fotografie împreună pe covorul roșu pus pe aleea de la intrare, încât nu am putut refuza asemenea ofertă.

    De la Hotelul La Mamounia am luat-o pe bulevardul Avenue de la Menara (Avenue Prince Moulay Rachid) circa șapte sute de metri, apoi pe dreapta se observă clădirea destul de mare a centrului comercial. Mall Menara ocupă o clădire modernă și reunește o sumedenie de magazine, dintre care mi-au atras atenția cele de proveniență turcească: Koton, De Facto, LC Waikiki, chiar pe drum în timp ce ne îndreptam spre poarta Bab Agnou dăduserăm de un magazin Bim, iar acum mă simțeam aproape ca-n Turcia, mai ales că o recunoscusem pe un perete și pe actrița Afra Saraçoğlu promovând pantaloni denim.

Mall-ul mai cuprinde la parter, cu intrare separată un supermarket Carrefour foarte mare, din care am putut cumpăra și o sticlă de vin fără probleme, deși este lucru știut că alcoolul nu este deloc ieftin într-o țară musulmană. După ce am căscat gura și ne-am clătit ochii prin magazine, am dat chiar de un patinoar unde micuții marocani se zbenguiau pe gheață. La plecare am avut norocul să prindem fântâna muzicală din fața mall-ului în plin spectacol de sunet, lumini și jeturi de apă.

       În concluzie, pot spune că și cea de-a doua zi plină a minivacanței a fost destul de concentrată deși ne-a lipsit o mare piesă din puzzle-ul numit Marrakech. Am avut parte de obiective datând din toate timpurile și le-am cuprins cu plăcere și entuziasm pe toate.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 163 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI