GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEMi-e greu să scriu despre Macedonia de Nord, Albania, Bulgaria sau Grecia. Nu de alta, dar cred că pe AFA aproape toată lumea a scris, măcar o dată, un review despre aceste destinații turistice, așa că orice aș scrie eu acum riscă să fie deja spus. Și nu doar spus, ci spus mai bine, mai documentat, mai frumos și, probabil, cu fotografii mult mai bune decât ale mele.
Sincer să fiu, nici entuziasmul meu pentru comunicarea de pe AFA nu mai este chiar același. Nu de alta, dar am senzația că, în ultimii ani, foarte mulți utilizatori nu mai comunică atât de mult între ei. Fiecare își pune povestea, fotografiile, eventual hotelul de cinci stele și nota de plată care ar putea cumpăra o mașină de ocazie decentă și... cam atât. Uneori am impresia că nu mai este atât „uite ce-am văzut și ce-am simțit” , ci mai degrabă „ia uite ce pot eu!” .
Poate greșesc. Ba chiar sunt aproape sigur că, pe undeva, greșesc! Fiecare om scrie cum simte, fiecare își trăiește vacanța cum poate și cum vrea, iar faptul că cineva își permite un hotel de cinci stele sau o vacanță de câteva mii de euro nu este, până la urmă, o vină. Dacă omul s-a simțit bine, foarte bine! N-am de ce să-i stric eu bucuria.
Doar că, personal, eu nu mai găsesc pe AFA aceeași atmosferă pe care o simțeam acum câțiva ani. Era mai multă curiozitate, mai mult schimb de idei, mai multe întrebări, mai mult „uite ce-am descoperit eu, poate îți va plăcea și ție” . Era un fel de a povesti între oameni care nu se cunoșteau neapărat, dar care aveau aceeași slăbiciune pentru drumuri, locuri și povești.
Acum, uneori, am senzația că fiecare aleargă puțin după propria vitrină.
Dar gata, ajunge cu nostalgia. Am zis că scriu despre o călătorie, nu că mă apuc să repar AFA.
Revenind la subiectul discuției mele, vreau doar să vă spun că am avut parte de niște surprize tare plăcute vizitând niște țări despre care, înainte să ajung acolo, nu aveam cine știe ce păreri grozave.
Ca de obicei, vina este numai a mea.
Am un talent aparte de a-mi forma păreri despre locuri în care n-am fost niciodată. Probabil că nu sunt singurul. Vedem fotografii, citim două-trei lucruri pe internet, auzim câte ceva de la un prieten, mai prindem câte o știre și, fără să ne dăm seama, construim în mintea noastră o țară întreagă. Cu oameni, cu peisaje, cu hoteluri, cu drumuri, cu mâncare și, eventual, cu o concluzie definitivă.
Apoi ajungem acolo și constatăm că realitatea a uitat să țină cont de prejudecățile noastre.
Cam asta mi s-a întâmplat mie.
Am descoperit locuri care m-au surprins, uneori prin frumusețe, alteori prin istorie, alteori pur și simplu prin atmosfera lor. Am descoperit orașe care nu semănau deloc cu imaginea pe care mi-o făcusem despre ele și peisaje care m-au făcut să mă întreb de ce am avut nevoie de atâția ani ca să ajung acolo.
Și mai ales am descoperit că, în Balcani, lucrurile sunt rareori simple.
Aici frumusețea poate sta gard în gard cu kitsch-ul. O clădire veche, cu ziduri care au văzut probabil mai multe generații decât voi și decât mine la un loc, poate avea alături o construcție nouă, stridentă, care pare proiectată de cineva care tocmai a descoperit Photoshop-ul și a decis să folosească toate efectele simultan.
Poți găsi o biserică veche, liniștită, aproape uitată, iar la câteva sute de metri să dai peste o promenadă care pare construită special pentru fotografii de Facebook. Poți vedea munți absolut spectaculoși și, în același timp, să te împiedici de o bordură făcută parcă după principiul „merge și-așa” .
Dar tocmai combinația asta mi se pare fascinantă.
Poate că asta este, până la urmă, una dintre frumusețile Balcanilor: faptul că nu încearcă întotdeauna să fie perfecte. Sunt locuri care încă poartă urmele trecutului, uneori frumos conservate, alteori lăsate să se descurce singure. Sunt clădiri care și-au pierdut strălucirea, sate care par suspendate undeva între două epoci, orașe care încearcă să pară moderne și peisaje care nu au nevoie de nicio modernizare.
Despre țările prin care am fost au scris alții mult mai bine și mai frumos decât aș putea eu s-o fac. Au scris oameni care au avut răbdare să cerceteze, să explice, să fotografieze și să adune informații folositoare celor care vor să ajungă acolo. Și bine au făcut. Eu nu vreau să fac asta.
Nu vă voi spune „unde să mănânci în...” , „unde să te cazezi în...” , „care este cel mai bun hotel din...” sau „ce trebuie neapărat să vezi în...” . Nu pentru că n-ar fi utile asemenea informații, ci pentru că există deja destule și, probabil, unele mult mai bune decât ceea ce aș putea eu adăuga.
Eu vreau să fac altceva. Vreau să vă povestesc ce am văzut eu. Mai exact, ce am simțit eu în locurile acelea. Pentru că una este să citești că Ohridul este frumos și alta este să stai acolo și să privești apa. Una este să știi că Munții Šar există pe hartă și alta este să-i vezi ridicându-se în fața ta. Una este să citești despre Skopje și despre controversatul său proces de reinventare urbanistică și cu totul alta este să te plimbi prin oraș, să privești clădirile și să încerci să înțelegi ce au vrut oamenii să spună construind tot ceea ce vezi.
Nu pretind că am înțeles. Uneori nici măcar nu sunt sigur că am înțeles ce am văzut. Dar poate tocmai aici este farmecul unei călătorii. Nu pleci întotdeauna ca să găsești răspunsuri. Uneori pleci ca să-ți verifici propriile prejudecăți. Și, dacă ai noroc, te întorci acasă cu câteva dintre ele făcute praf.
Macedonia de Nord a fost, pentru mine, una dintre aceste surprize. Și nu numai ea.
Am găsit în aceste țări mult mai mult decât mă așteptam. Am găsit frumusețe, dar și contraste. Am găsit lucruri care m-au încântat și lucruri care m-au făcut să ridic din sprânceană. Am găsit locuri despre care probabil că nu voi putea povesti niciodată suficient de bine și altele despre care voi avea, probabil, prea multe de spus.
Asta este, până la urmă, povestea mea.
Nu este un ghid turistic. Nu este o analiză istorică. Nu este o listă cu „top 10 obiective pe care nu ai voie să le ratezi” . Și nici nu este o încercare de a vă convinge să vă faceți bagajele mâine dimineață.
Este doar un melanj al trăirilor mele, al lucrurilor pe care le-am văzut și al felului în care le-am perceput atunci când am fost pe acolo. Poate voi ați vedea altceva. Poate ați înțelege altfel. Poate chiar ați râde de unele dintre concluziile mele. Și este foarte posibil să aveți dreptate.
Așa că vă rog să nu fiți prea severi cu mine. Nu vă cer să fiți de acord cu tot ce spun. Vă cer doar să priviți povestea asta prin ochii unui om care a plecat la drum cu niște idei preconcepute și s-a întors cu surpriza că, uneori, lumea reală este mult mai interesantă decât imaginea pe care ți-o faci despre ea stând acasă.
Și, dacă tot am ajuns până aici...
Să-ncepem, zic!
Macedonia de Nord
Macedonia de Nord este o bijuterie ascunsă a Peninsulei Balcanice, o țară a contrastelor profunde, în care peisajele de poveste și locurile de vis coexistă cu un experiment urbanistic unic și controversat.
De la apele sacre ale Ohridului și crestele sălbatice ale Munților Šar până la grandoarea artificială și fațadele din polistiren ale capitalei Skopje, această națiune oferă o călătorie fascinantă prin istorie, identitate și estetică.
Este un loc în care noblețea autentică pare uneori ascunsă sub pânze de păianjen și straturi de tencuială, așteptând să fie redescoperită dincolo de poleiala și afacerile așa-zis moderne. Un loc în care trecutul nu a dispărut, ci continuă să existe discret, în spatele fațadelor, în curțile uitate, în bisericile vechi și în peisajele care au rămas aproape neschimbate.
Skopje este cum este. Ohrid este cum este. Satele, orășelele, drumurile, casele și toate celelalte localități prin care am trecut sunt, fiecare în felul lor, ceea ce sunt. Eu am fost acolo în trecere, cu ochii unui turist și, mai ales, cu ochii unui om care încearcă să se bucure de ceea ce vede.
Iar ceea ce am văzut mi-a plăcut.Uneori chiar foarte mult.
Macedonia de Nord este, în primul rând, frumoasă. Foc de frumoasă, cum am spune noi când nu mai avem chef să căutăm adjective sofisticate.
Și aici natura are principalul merit.
Munții sunt permanent lângă tine. Nu prea ai cum să uiți că ești într-o țară muntoasă, pentru că, după câteva minute de mers cu mașina, apare încă un versant, încă o creastă, încă o vale, încă un drum care șerpuiește undeva într-un peisaj care te face să te întrebi dacă n-ar fi fost mai bine să oprești mașina.
Numai că, de cele mai multe ori, nu oprești.Pentru că drumul merge înainte.Și atunci te uiți.Și-ți imaginezi.Aici este, poate, una dintre micile frustrări frumoase ale unei asemenea călătorii. Treci cu mașina prin locuri despre care bănuiești că ascund ceva extraordinar, dar nu le vezi în totalitate. Un drum se strecoară printre munți, o vale se deschide pentru câteva secunde, undeva sus se vede o așezare, apoi apare un alt versant și gata, spectacolul s-a terminat.
N-ai văzut tot. De fapt, ai văzut foarte puțin. Dar exact asta îți rămâne în minte.
De la granița cu Bulgaria până la cea cu Albania, Macedonia de Nord pare să-ți joace permanent aceeași farsă frumoasă: îți arată suficient cât să te bucuri și ascunde suficient cât să te facă să vrei mai mult.
Și ajungi, după câteva zile, să-ți spui că sigur n-ai văzut tot ce trebuia văzut. Ba chiar mai rău: începi să bănuiești că n-ai văzut tocmai lucrurile importante. Aici apare ancora aceea despre care vorbeam. La început nu credeai că vei mai ajunge vreodată. „Frumos, da. Am văzut, am bifat, mergem mai departe.” Numai că Macedonia de Nord are un fel al ei, destul de discret, de a se băga în suflet. Nu insistă. Nu te trage de mânecă. Nu-ți spune: „Hai, întoarce-te!” Doar îți lasă câteva imagini în minte. Un munte. O apă. Un drum. O biserică. Un sat pe care l-ai văzut din mers și despre care acum nici măcar nu mai ești sigur cum se numea.
Și, după ce pleci, începi să te gândești la ele.
„Data viitoare.” Asta este partea periculoasă. Pentru că, înainte să ajungi în Macedonia de Nord, „data viitoare” nu exista. Acum există. Și nu mai este doar o posibilitate. Este o dorință. Ba nu. Greșesc. Este musai să revii.
Pentru că ai rămas cu senzația că țara asta nu ți s-a arătat nici pe departe în întregime. Și poate că tocmai asta este frumusețea ei. Nu ți-a oferit totul dintr-odată. Ți-a dat câte puțin, cât să-ți fie de ajuns pentru călătoria de acum și prea puțin pentru curiozitatea de mâine.
Așa că pleci. Și, undeva în mintea ta, Macedonia de Nord rămâne deschisă. Cu munții ei, cu drumurile ei, cu locurile pe care nu le-ai văzut și cu cele pe care credeai că le-ai văzut. Iar data viitoare când voi ajunge acolo, sper să nu mai trec doar cu mașina. Pentru că am înțeles, cam târziu, că unele locuri nu sunt făcute pentru a fi doar traversate. Sunt făcute pentru a te întoarce.
Skopje este unul dintre acele orașe pe care trebuie să le privești cu puțină răbdare. Și, poate, cu mintea ceva mai deschisă decât ai avea chef după ce vezi primele fațade din polistiren.
Da, Skopje are fațade care încearcă să pară altceva decât sunt. Are clădiri ridicate într-un stil discutabil, are o monumentalitate care uneori devine aproape obositoare și are în spate o poveste politică despre care s-a vorbit mult. Au fost ambiții, proiecte, bani și, ca în multe alte locuri, contracte despre care s-au spus lucruri deloc măgulitoare.
Dar eu cred că ar fi o greșeală să judecăm un oraș după felul în care a fost sau este condus.
Clasa politică este trecătoare. Istoria orașului, nu. Iar Skopje are istorie din belșug.
Te plimbi prin centru și parcă ai intrat într-un muzeu în aer liber în care cineva a avut o pasiune zdravănă pentru statui. Sunt peste tot. Aproape că ai impresia că, dacă mai faci doi pași, mai apare un personaj important din istoria Macedoniei.
Îl întâlnești pe Filip al II-lea, îl întâlnești pe Alexandru cel Mare, îl vezi pe țarul Samuil, iar în mijlocul acestei abundențe de bronz și piatră apare și celebra fântână a Olimpijei. Apoi Statuia Războinicului, cu dimensiunile ei impresionante, care domină piața și, inevitabil, aparatele foto ale turiștilor.
Poate fi prea mult. Uneori chiar este prea mult.
Dar, odată ce treci peste gustul personal și peste discuțiile politice, rămâne un lucru important: toate aceste monumente vorbesc despre oameni și despre evenimente pe care Macedonia de Nord le consideră parte din propria sa istorie.
Iar țarul Samuil nu este doar o statuie frumoasă într-o piață. În spatele ei se află o poveste dramatică. Legenda și istoria vorbesc despre armata sa și despre tragedia soldaților capturați și orbiți după înfrângerea lor. Sunt genul de povești care îți amintesc că, în Balcani, istoria nu este niciodată foarte departe de prezent.
Apoi dai de Podul de Piatră, unul dintre simbolurile orașului, și parcă lucrurile se așază puțin. Podul face legătura între două lumi ale Skopje-ului: centrul monumental și Bazarul Vechi, cu străduțele lui, magazinele, cafenelele și atmosfera aceea orientală care îți amintește că orașul a fost, timp de secole, un loc de întâlnire între lumi diferite.
Și aici Skopje devine mai ușor de înțeles. Nu mai este doar orașul statuilor. Este un oraș cu straturi. Creștine, otomane, balcanice, moderne, iugoslave. Toate stau una peste alta, uneori armonios, alteori cam înghesuite.
Casa Memorială a Maicii Tereza aduce o altă perspectivă. Maica Tereza s-a născut la Skopje, iar acest loc păstrează memoria uneia dintre cele mai cunoscute personalități originare din oraș. Nu departe, Catedrala Ortodoxă contribuie și ea la această imagine complexă a capitalei.
Iar dacă privești Skopje de la distanță, mai ales seara, apare Crucea Mileniului, ridicată pe muntele Vodno. Luminează noaptea deasupra orașului și devine un reper imposibil de ignorat.
Și atunci îți dai seama că Skopje nu poate fi redus la polistiren, statui exagerat de mari sau la scandalurile legate de proiectele urbanistice.
Toate acestea fac parte din poveste, sigur. Dar nu sunt toată povestea. Poate că unele clădiri au fost ridicate din motive care n-au avut prea mult de-a face cu arta. Poate că anumite contracte n-au fost tocmai exemple de transparență. Poate că un politician a vrut să-și lase amprenta mai mare decât îi permitea talentul.
Toate astea vor trece. Statuile vor rămâne. Podul de Piatră va rămâne. Bazarul va rămâne. Casa Maicii Tereza va rămâne. Crucea de pe Vodno va continua să strălucească peste oraș. Iar istoria, cu toate contradicțiile ei, va continua să fie acolo.
De aceea cred că Skopje trebuie privit dincolo de ambițiile unui politician, oricât de mărunte sau de costisitoare ar fi fost ele. Nu trebuie să iubești fiecare statuie și nici fiecare fațadă. Nu trebuie nici măcar să-ți placă estetica întregului proiect.
Dar trebuie să vezi orașul. Să-l plimbi. Să-l privești. Și, mai ales, să încerci să-l înțelegi. Pentru că sub polistiren este, până la urmă, un oraș adevărat. Iar orașul acela are o istorie care nu aparține niciunui partid și niciunui politician.
În Bazarul Vechi din Skopje am descoperit o formă de liniște pe care n-aș fi bănuit-o într-un loc atât de agitat.
Da, bazarul este agitat. Oameni care merg în toate direcțiile, magazine mici, tarabe, mirosuri de mâncare, voci, pași, mașini care par că n-au înțeles prea bine că aici ar trebui să circule mai încet. Totul se mișcă.
Și totuși, după câteva minute, începi să simți liniștea.
Poate pentru că agitația aceasta nu este una nouă. Bazarul funcționează de sute de ani, iar ceea ce pentru noi pare zgomot și dezordine este, pentru locul acesta, pur și simplu viață cotidiană. Oamenii au venit aici, au cumpărat, au vândut, au negociat, au mâncat și au plecat acasă generație după generație.
Așa că te așezi undeva, iei un burek fierbinte și te uiți în jur. Și, dintr-odată, nu mai auzi gălăgia. O vezi. O privești cum curge pe lângă tine, fără să te mai deranjeze.
Burekul dispare suspect de repede, iar tu rămâi cu senzația că tocmai ai găsit unul dintre cele mai liniștite locuri dintr-un oraș care, la prima vedere, nu pare să aibă prea multă liniște de oferit.
Poate că asta este adevărata savoare a bazarului: agitația lui nu tulbură liniștea. I-o dă.
Dar este un must see dacă vrei să înțelegi, măcar puțin, esența acestui loc și felul în care istoria, oamenii și ambițiile lor au așezat straturi peste straturi peste un oraș care a fost aici cu mult înaintea noastră. Nu-l judeca.Bucură-te de ceea ce vezi!
Sunt de acord, poate că nu o să-ți placă totul. Nici nu trebuie. Skopje nu pare construit pentru a mulțumi pe toată lumea și, sincer, nici nu cred că-și dorește asta. Are statui prea multe, clădiri care pot stârni zâmbete, contraste care uneori te lasă cu gura căscată și colțuri în care trecutul și prezentul par să se fi întâlnit fără să fi stabilit dinainte ce au de discutat.
Dar, dacă tot ai ajuns acolo, urcă-te la Cetate. Plimbă-te prin oraș. Treci Podul de Piatră. Intră în Bazar. Mănâncă un burek. Ridică ochii spre Vodno și Crucea Mileniului. Lasă-te purtat câteva ore de ritmul orașului și bucură-te de felul în care Skopje te cuprinde, chiar dacă uneori o face într-un mod puțin cam zgomotos.
Iar dacă, la sfârșit, nu ești mulțumit de ceea ce ți-a oferit, nicio problemă.Ține minte un lucru: așteptările îți aparțin.
Skopje este aici de câteva veacuri și a trăit, probabil, cu mult mai mulți mofturoși decât tine. A supraviețuit imperiilor, războaielor, cutremurelor, schimbărilor de regim și, mai nou, unor ambiții urbanistice care au vrut să-l facă altceva decât era. Va supraviețui și impresiei tale de călător.
Statuia lui Filip al II-lea va rămâne acolo. Alexandru Macedon va continua să privească peste piață. Podul de Piatră își va vedea mai departe de treabă, iar în Bazar oamenii vor continua să-și vândă marfa, să negocieze, să vorbească și să mănânce.
Iar Skopje va fi tot Skopje. Poate tocmai de aceea merită văzut. Nu pentru că este perfect. Ci pentru că este al lui.
Final
Gata, plec!
Poate că, dacă sunteți cuminți, o să vă povestesc și despre Ohrid, „Ierusalimul Balcanilor” . Dar să nu vă imaginați un oraș bătrân și prăfuit, trăind doar din gloria trecutului. Ohridul este viu, are mulți tineri, are atitudine și un aer modern, chiar dacă este dominat de Lacul Ohrid și de bătrânul Platan, despre care se spune că are vreo 1.000 de ani.
Dar despre toate astea, altădată. Acum chiar trebuie să plec. V-am spus ce aveam de spus, voi ați avut răbdare să mă ascultați, așa că suntem chit.
Deci, mă tirez! Haidi, pa!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Yersinia Pestis in 03.09.26 15:27:28
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "La pas prin Skopje şi împrejurimi, SKOPJE" (deja existentă pe sait)
Rog așteptați...
@Yersinia Pestis: Și mie mi-a plăcut Macedonia de Nord, frumos ai scris despre ea! Mereu vedeam de pe șosea muntele, iar când am ajuns la Ohrid drumul mi s-a părut și mai frumos! Skopje este un mix de toate, am văzut că ai cerut clemență, mi s-a părut "interesant" pentru că nu mi-l imaginam așa, citisem despre el, am făcut și documentare dar la fața locului este altceva...
Am vizitat centrul, Casa Muzeu a Maicii Tereza și bineînțeles frumoasa catedrală ortodoxă. Nu am ajuns la Crucea Mileniului dar o vedeam luminată de la geamul cazării unde am stat în Skopje! Maica Tereza este și a kosovarilor, frumosul bulevard pietonal din Pristina îi poartă numele. 🤗
@Yersinia Pestis: Tu ai un stil de-a scrie care pe mine unul, mă face să-mi doresc să merg și eu pe unde-ai fost. E un articol despre locuri pe care nu mi-am propus până acum să le vizitez. Și cu toate astea, în timp ce citeam, mă gândeam, cum dracu’ nu mi-am propus până acum să văd Balcanii?
Nu-s ipocrit de fel, așa că trebuie să recunosc că cel mai mult mi-a dat de gândit introducerea. Ai spus acolo niște lucruri care m-au făcut să mă gândesc la ce-am învățat la cursuri despre cultura organizațională. Curba lui Gauss, chestii tehnice care de fapt transpun în grafice viața unei organizații. Până la urmă, într-un fel, AFA tot un fel de organizație este. A crescut frumos, acum panta creșterii s-a atenuat mult și probabil tinde să se aplatizeze. Sper doar să rămână măcar paralelă cu orizontala și să nu o ia de vale. În rest, ai dreptate. Fiecare scrie despre ce vrea, cum vrea și dacă vrea. Eu sunt convins că sunt zeci, poate sute de oameni care intră aici pe tăcute ca să-și ia informații. Cei care scriu și comentează sunt puțini.
Spui la un moment dat că nu pleci undeva ca să găsești răspunsuri. Să știi că eu am plecat de-acasă prin câteva locuri ca să găsesc niște răspunsuri. Pe lângă faptul că nu le-am găsit, m-am întors acasă cocoșat de și mai multe întrebări. Deh, suntem oameni, avem fiecare limitele noastre. Și mi-am propus și eu ca atunci când merg undeva să încerc să mă bucur de ceea ce văd, fără să mai caut să aflu geneza acelor locuri sau cât la sută e nisip și cât var în tencuiala pietroaielor de-mi place mie să le pipăi și să vorbesc cu ele. Nu-mi iese 100%, dar încerc în continuare.
Sfertul ăsta de oră pe care l-am” pierdut” citind povestea ta despre Macedonia de Nord mi-a picat bine. E ca o” siestă” în avans pentru o perioadă ce va fi puțin mai grea. Da’ trecem și peste asta și o veni și a doua jumătate a lui octombrie. Dacă ai drum pe la reședința de vacanță de prin Mamaia în perioada aia, mi-ar face mare plăcere să bem o cafea sau ce-o fi, pe undeva prin zonă. E o terasă drăguță în Piața Ovidiu. După ce l-ai văzut pe Alexandru Macedon privind în zare, merge să-l saluți și pe marele poet exilat la Tomis, privind spre răsărit 
.
@mprofeanu: Goana absurdă după stabilirea apartenenței personalităților publice e un sport național în Balcani. Grecii se pretind a fi deținătorii “drepturilor de autor” privind pe Filip al II-lea al Macedoniei și Alexandru Macedon, se cam bășică pe Macedonia de Nord că și ei pretind același lucru, la fel și-n cazul Maicii Tereza, disputată de macedoneni și albanezi, fiecare pretinzând că e mai îndreptățit să și-o aroge.
Pentru mine Skopje este exact așa cum am descris: un oraș ce-și asumă identitatea afișată, cu bune și rele. Vizitarea lui este un câștig, evident. “Orașul celor 1000 de statui” , cea mai mare fiind “Crucea Mileniului” își va avea locul lui în cutia amintirilor mele, la “câștiguri” .
Mulțumesc pentru vorbe, știi că ești, mereu, binevenită! 🤗 Sărut mâna!
@Pușcașu Marin: Frate, ai tu un talent de-a mă mângâia pe creștet de-o să-mi crească niște mofturi de nu se poate, e vina ta, clar!
Eu am plecat în excursia asta plin de prejudecăți, Eram, cumva, satirisit și neîncrezător. Urma, totuși, să văd și să trăiesc oareșce timp, în patru țări: Bulgaria, Macedonia de Nord, Albania și Grecia, alea două țări de la mijloc erau total inedite, dar și cele mai pline de dubii, gen” ce dracu’ caut eu aici?!” .
Cum am spus-o, viața mi-a arătat că prejudecățile sunt ceva greșit, Macedonia de Nord dar, mai ales Albania fiind veritabile surprize pozitive. Să nu anticipez însă, dacă ai răbdare, vei citi.
Și, da, ne putem vedea la mare, în octombrie, chiar mi-ar făcea mare plăcere să vă reîntâlnesc, rămâne să discutăm despre dată. Nouă ne vine ușor: ajungem, în fiece lună la Mamaia Nord, iar Piața Ovidiu a Constanței este un loc care ne place. Adăugând și prezența voastră, cu atât mai mult! 🤗
Seară plăcută, mersi de vorbe, chiar le așteptam!
@Yersinia Pestis: N-am văzut Macedonia, nici nu știu când voi ajunge. Din celelalte trei țări, am vizitat câteva orașe (Sofia, Tîrnovo și Plovdiv; Tirana; Atena și Salonic); nu am mers cu mașina pe drumuri, să opresc din loc în loc, să iau masa printre localnici, să simt gustul acestor meleaguri.
Deci... nu ești singurul care nu a scris despre Macedonia de Nord, Albania, Bulgaria sau Grecia.
Mă bazez pe tine să mă luminezi în legătură cu ele!
În ceea ce privește eseul tău introductiv, știi vorba aia: Asta-i trupa, cu ea defilăm! Sau pe cealaltă: Fă rai din ce ai!
Prin urmare, aștept să văd cum ne dai exemplu tuturor. Scrie mai mult, comentează mai des! Suntem pe aici câțiva care nu te vom lăsa să vorbești singur.
Toate bune!
Foarte vie și intimă descriere! Dar ma regăsesc și pe mine în ea, subscriu și mă alătur fiecărei afirmații, fiecărei fraze, de la primul până la ultimul cuvânt.
Toate țările desprinse din fosta Iugoslavie sunt nestemate ale aceluiași colier, . dar strălucesc în culori diferite. De aceea, e greu să faci o ierarhie, toate merită măcar o întâlnire, iar Macedonia de Nord nu poate face excepție. Pe cât de mică e ca întindere, pe atât de bogată este oferta ei turistică și e greu sa-ti faci o impresie atotcuprinzătoare la o singură trecere. De aceea îți doresc să ai ocazia de a mai reveni pe drumurile Macedoniei și pe măsura dobândirii unor noi amintiri, să ne faci și pe noi, cititorii, părtași ai impresiilor tale.
“Uite ce-am descoperit eu, poate îți va plăcea și ție” ! Orașul situat la cea mai mare altitudine din Macedonia (circa 1350m), întemeiat de aromânii refugiați din Moscopole și Gramostea. Crusova (Krushevo) este un orășel uimitor de frumos și de trist care păstrează vie amintirea legendarului Pitu Guli, lider al Revoltei Ilinden (Răscoala de Sf. Ilie) care a proclamat la începutul secolului trecut prima republică din Balcani: Republica Crusova. Turcii au atacat și distrus orașul iar trupele conduse de Pitu Guli au pierit până la ultimul om în încercarea de a apăra independența orașului. Monumentul de la Piatra Ursei amintește sacrificiul lui Pitu Guli și al vitejilor săi. Astăzi, acest loc găzduiește importante competiții internaționale de zbor cu parapanta.
Da, Macedonia e frumoasă și surprinzătoare! Să te mă vaiți ca n-ai cu cine vorbi! 😂😘🍁
@adso: Salut, scuze că răspunz așa târziu, dar, astăzi e o zi specială pentru mine: după 43 de ani pe câmpia muncii azi terminai cu munca organizată, de astăzi sunt pensionar pe deplin! Recte, stau acasă și-aștept să mor, valoarea mea socială este sau, în cel mai bun caz, tinde spre “Zero” . Din 1983 prestez iar astăzi se termină, doar că nu pot să mă bucur de presupusa libertate, de fapt înseamnă că nu mai sunt util, profesional, nimănui!
Asta ar presupune c-aș avea mult mai mult timp liber, sau, cine mai știe, faptul că, dacă mă trezesc, dimineața, trebuie să-i mulțumesc Entității Sale, nuș’ ce gânduri (mai) are cu mine.
Probabil că voi avea timp mai mult să-ndrug pe AFA, asta în cazul fericit în care mai știu de mine …
@Yersinia Pestis: brava ție! Mulți ani sănătoși să mănânci pensie!
Acu, dacă tot ai timp neocupat, ce-ai zice de un job nou, în domeniu vorbelor scrise? Plătim bine, votând la 4 mâini...
Bunăoară, ce-ai zice nea Cătăline, să dai o mână de ajutor lu’dom’profesor să scoată pe piață episoadele promise despre Peru? Frumoase și ale cu Bârlad, dar parcă simt un blocaj în zona andină.
@Floria: Cum spuneam, am vizitat Macedonia de Nord în cel mai pur sistem comercial, nu m-am abătut, stânga-dreapta, de la drumul spre Skopje sau Ohrid, motivele mele, nu extind!
Orișcât, Macedonia de Nord mi-a plăcut, așa, pur și simplu. Nu știu dacă o să mai năpădesc acolo, dar, mi-a plăcut!
Mersi de vorbe, te mai aștept! 🤗
@NobodyFE: Mai degrabă cred că dau eclipsă, nu știu câta nevoie mai are AFA de mine și, implicit, orice utilizator?! Plus că @ adso e între clasicii în viață, și dac-aș vrea să-l laud n-are nevoie de mine, io-s maimuțoi pe lângă el!
@Yersinia Pestis: Mda, nu „simț” prea multă bucurie în vocea ta.
Pe de altă parte, îmi amintesc de o discuție filozofică purtată cu bunica. Nu-mi era prea clar de ce se ura, de Sf. Vasile, „Sorcova, vesela, să trăiți, să-mbătrâniți!” . Păi nu e de rău urarea asta, o întreb? Eram mic și prost, acum am crescut
M-a luminat că există o singură cale de a nu îmbătrâni. Nu dezvolt, că nu e cazul.
Sunt sigur că nu te vei plictisi. În caz că, totuși, nu funcționează ceva - aici ne găsești!
@Yersinia Pestis: Pfff, de câte ori am auzit placa asta cu pensionarul inutil, care stă și se uită pe pereți ca să treacă ziua. Să fii sănătos, să te bucuri de timpul pe care-l ai și să-l” cheltuiești” cu folos.
Frate, ai muncit 43 de ani!! E o viață de om. Bucură-te de timpul pe care-l ai acum. Iubește-ți pomii din livadă, vorbește cu ei, mângâie ciorchinii de struguri din vie, pregătește-i Doamnei o cină specială când vine de la muncă, râzi de noi, ăștia de mai avem de tras la șaibă. Și-ai să vezi că nu-ți ajunge timpul să le faci pe toate. Și dacă totuși îți mai rămâne timp, cine te oprește să redevii util societății? (bleah, ce nașpa sună). Dar dacă vei avea idei de-astea, să știi că te poți baza pe mine. Știu să schimb țiglele de pe casă. La propriu. Și știu să schimb și” țiglele” de pe” casă”
Am și eu o tânără pensionară în familie . Toată ziua se plânge că n-are timp 
. E veselă, e OPTIMISTĂ, m-a molipsit și pe mine. Parcă niciodată n-a fost așa frumos în viața noastră.
Doamne, ce mi-aș dori să fac schimb cu tine. Să fim sănătoși și peste vreo... șase ani vin la tine cu carnețelul și cu plaivazul să iau notițe despre viața de pensionar. Asta, dacă o să ai timp
@Yersinia Pestis: nu mă gândeam să-l lauzi, că nu are nevoie, ci să compui articolele efectiv, barem unul, așa ca o colaborare de impuls.
@Yersinia Pestis: Prin Balcani, cu mașina, așa în circuit cum ați fost voi nu am fost și nu cred că vom ajunge... cel puțin nu cu mașina... dar de citit am tot citit pe aici. Prin Bulgaria am trecut de 3 ori și a fost suficient... în drum spre Grecia...
Cât privește introducerea, despre activitatea pe AFA, ai dreptate... nu mai este atmosfera de altă dată... dar nici noi nu mai suntem... Nu mai este același interes pentru scris, citit sau stat de vorbă, atâta timp cât există multe canale cu informații turistice...
Despre viața de pensionar îți pot da "lecții"... sau mă rog "sfaturi"... dar sunt convinsă că nu ai nevoie, sigur vei găsi activități care să-ți ocupe timpul... lungă să fie viața de pensionar și cu sănătate, restul sunt detalii!!!
Gata, am treabă... facem bagajul, plecăm în vacanță!!!
@NobodyFE: Am învățat, long time ago, că nu e bine să te lași condus de impulsuri, că riști să nu vezi întreaga problemă ci să te duci așa, ca valul. Și, ce e val ca valul trece!
Orișicât și când am avut prima zi de serviciu, prin august 1983, eram la fel de nedumerit: aveam calificare de electrician și mă-ntrebam dacă știu s-aprind lumina din întrerupător.
Acuma mă gândesc că o să mi se stingă lumina, doar că din stație, cineva a tras heblul…
@ANILU: Sărut mâna, vacanță frumoasă!
Nici noi nu credem că vom mai alege un circuit cu mașina, cel puțin nu așa lung, chiar e obositor.
Din Balcani au rămas doar Bosnia și Muntenegru nevăzute dar, sincer, nu cred că vom încerca să corijăm asta. Aaa și Kossovo, dar e același lucru.
Cât despre pensionare acum e tare ciudat că nu mai trebuie să plec dimineața la serviciu, e ciudat că nu mai sună telefonul și, în loc, trebuie să găsesc motive să mă bărbieresc!
@Yersinia Pestis:
”Mi-e greu să scriu despre Macedonia de Nord, Albania, Bulgaria sau Grecia. Nu de alta, dar cred că pe AFA aproape toată lumea a scris, măcar o dată, un review despre aceste destinații turistice, așa că orice aș scrie eu acum riscă să fie deja spus.
Nu ştiu cât de greu îţi este să scrii despre o destinaţie sau alta, dar ştiu că îţi iese tare bine, indiferent de subiectul abordat. Dar şi tu ştii asta
Spre ruşinea mea, recunosc că sunt printre puţinii care NU au scris pe AFA despre Albania sau Macedonia de Nord, din simplul motiv că nu am fost acolo.
Probabil tot din cauza unor idei preconcepute sau pentru că nu le-a venit încă vremea, nu ştiu.
În Macedonia de Nord aş fi mers în urmă cu nişte ani când s-a organizat o miniintâlnire AFA acolo, dar nu mai aveam zile de concediu...
Nu e nicio lună de când cochetam cu ideea unei vacanţe la mare în Albania în septembrie. Găsisem şi câteva hoteluri care să-mi placă, deşi cam scumpe pentru Albania, dar nimic de speriat.
Nemulţumită de ziua de operare a cursei charter (cred), am analizat şi varianta cu transport individual, care îmi oferea mai multă libertate de mişcare. Am făcut o simulare a traseului, 12-13 ore de condus pentru mai puţin de 900 kilometri 
, multe porţiuni în lucru, câteva vămi de trecut... Hmmm... parcă tot mai simplu este cu avionul.
Din păcate, acest prim articol al tău din recenta vacanţă balcanică nu m-a convins să-ţi calc pe urme. Aştept cu interes continuările
@Yersinia Pestis:
”Sincer să fiu, nici entuziasmul meu pentru comunicarea de pe AFA nu mai este chiar același. Nu de alta, dar am senzația că, în ultimii ani, foarte mulți utilizatori nu mai comunică atât de mult între ei...
Doar că, personal, eu nu mai găsesc pe AFA aceeași atmosferă pe care o simțeam acum câțiva ani.
Nu eşti singurul care simte că atmosfera de pe sait nu mai este aceeaşi ca în urmă cu zece ani sau mai mult Şi nu doar comunicarea/socializarea a scăzut.
Din păcate, se scrie mult mai puţin, se citeşte mai puţin, inclusiv nivelul articolelor este altul, dar nu aş generaliza.
Utilizatori care scriau foarte frumos s-au retras de pe AFA, din motive doar de ei ştiute, alţii scriu foarte rar deşi călătoresc cel puţin la fel de mult ca înainte, în general a scăzut interesul celor mai mulţi.
”Fiecare își pune povestea, fotografiile, eventual hotelul de cinci stele și nota de plată care ar putea cumpăra o mașină de ocazie decentă și... cam atât. Uneori am impresia că nu mai este atât „uite ce-am văzut și ce-am simțit” , ci mai degrabă „ia uite ce pot eu!” . Poate greșesc. Ba chiar sunt aproape sigur că, pe undeva, greșesc! Fiecare om scrie cum simte, fiecare își trăiește vacanța cum poate și cum vrea, iar faptul că cineva își permite un hotel de cinci stele sau o vacanță de câteva mii de euro nu este, până la urmă, o vină. Dacă omul s-a simțit bine, foarte bine! N-am de ce să-i stric eu bucuria.
Părerea mea este că fiecare îşi găseşte locul pe AFA, indiferent ce tip de vacanţe preferă, iar faptul că suntem diferiţi nu este deloc de condamnat. La fel, cititorii pot găsi informaţii utile la cei care caută acelaşi tip de vacanţe.
Eu sunt fan all inclusive şi nu mă voi simţi niciodată vinovată atunci când aleg hoteluri confortabile, chiar dacă mai scumpe decât media zonei respective. Viaţa este prea scurtă pentru a face compromisuri.
Dacă sănătatea ne-ar mai permite, aş face efortul financiar de a alege fără să clipesc destinaţii încă şi mai scumpe şi mai îndepărtate, desigur fără a ne vinde câte un rinichi 
, dar nu se poate .
=
Fericitule!
Pensie lungă şi sănătate maximă!
@nicole33: Sărut mâna! Mulțumesc că mă băgași în seamă, cu voturi și, mai ales, vorbe!
De ce scrie mai puțin pe AFA și, mai ales de ce se comentează așa, mai răruț, are o grămadă de explicații. Hai s-o luâm pe aia, cea mai ușoară, astăzi sunt o grămadă de vloguri despre turism și locuri de vizitat, doar privești și, dacă-ți place, trimiți un emoji! Aici, pe AFA, e cu vorbe, trebuie să ai un fir logic și tot așa…
Am spus-o și cred sincer, vacanța este ceva atât de plăcut, mai ales când fiecare și-o planifică după cum vrea, numai tu poți ști și, eventual, împărtăși, dacă ți-a plăcut, ori ba! Ție îți place un anumit standard și e foarte bine că ți-l îndeplinești, e concediul tău, din banii agonisiți de tine, este foarte corect și normal așa!
Apoi, tu, când descrii cum a fost, o faci de-așa natură că cei care citesc, înțeleg ceva. Trebuie să recunoști că, pe AFA, au apărut și proliferează review-uri de genul “Hotel “Ambrosia” , foarte scump, nu recomand!” După ce citești înțelegi că hotelul în cauză oferea ceea ce scria în anunțurile comerciale, dar utilizatorului uxradical din 3,14 nu i-a plăcut pentru că nu și-a putut parca Merțul lângă biroul recepționerei.
Mă rog, îs io cu filet pe stânga și cu moralul mai jos decât Dunărea la Cernavodă.
Mulțumesc, again, de vizită, mereu îmi place când vii pe la mine, procedează-n consecință dacă nu ți-e prea greu. Mulțumesc și pentru urări, poate m-ajută să-mi accept noua poziție, dar încă-s în dubii, ceva cam ca-n dilema sinucigașului :” să-mi tai venele sau să mi le las lungi?!” 😂🤗
Sărut mâna, seară frumoasă și un week end, mă rog, ce a mai rămas din el, odihnitor și liniștit! Seară frumoasă!
Uite că am venit și eu la „un strop de vorbă cu tine” ... cam târzior, ce-i drept, dar știi și tu cum e când aștepți să-ți vină fata în vizită, mai ales că „a noastră” vine mai de departe și mai răruț! Făcui curat prin sertarele bucătăriei, prin cămară, prin casă, alea, alea... și uite așa, întârziai Nici acu’ nu terminai treaba, tre’ să fac ceva dulce, un tiramisu, că-i mai ușor! (se face „la rece”)
Repet ce-am spus și-n alte ecouri: ai un dar aparte de-a scrie, plăcut la citit - nepretențios - dar cu atât mai prețios pentru cei ce știu să recunoască o „slovă” scrisă nu numai cu pixul (tastele), ci - mai ales - cu sufletul și cu vorbe alese!
Nici mie nu mi-a venit rândul (ca și altor colegi ce-au scris mai sus ecouri) să merg pe urmele tale! Nu știu de ce am „o frână” când vine vorba de țările din sud-vestul Bulgariei 
, cu toate că am auzit numai vorbe de bine, de cât de frumos e Muntenegru - de exemplu! Despre Ohrid am mai citit ce-a scris de curând Marilena! A scris ceva (parcă?!) și despre Skopje, dar în alt stil, în altă „maneră” , cum ar spune un „mitică caragelean”
Din articolul tău am aflat despre statuia țarului Samuil că
”... nu este doar o statuie frumoasă într-o piață. În spatele ei se află o poveste dramatică. Legenda și istoria vorbesc despre armata sa și despre tragedia soldaților capturați și orbiți după înfrângerea
Am „săpat” puțin (pe net) - din curiozitate - și am aflat dintr-un articol scris în ziarul „Adevărul” că, după ce împăratul bizantin Vasile al II-lea a cucerit armata țarului bulgar Samuil, cam 150.000 de soldați au fost luați prizonieri; pedeapsa lor a fost ca fiecărui al 99-lea soldat să-i fie scoși ochii, iar ultimului din 100, să-i fie scos doar unul, rămînînd ca acesta să-i conducă spre țarul Samuil; când și-a văzut soldații mutilați, de supărare țarul a făcut infarct și a murit
Nu-mi amintesc ca în liceu să fi învățat (auzit) despre așa ceva
”Skopje este unul dintre acele orașe pe care trebuie să le privești cu puțină răbdare. Și, poate, cu mintea ceva mai deschisă decât ai avea chef după ce vezi primele fațade din polistiren
Chiar sunt fațadele din polistiren
”În Bazarul Vechi din Skopje am descoperit o formă de liniște pe care n-aș fi bănuit-o într-un loc atât de agitat
Aparent „bazar” și „liniște” sunt termeni care nu se „pupă” !... dar dacă tu ai trăit liniștea din bazar, înseamnă că sufletul tău era/este pregătit pentru o atare simțire!
Poate că va veni și pentru noi rândul unei vacanțe în Macedonia, cine știe ... sănătoși să fim, că timp avem, Slavă Domnului! 🙏
Acu’, că ești pensionar cu normă întreagă, ai să vezi că nu-ți mai ajunge timpul! Și eu am lucrat tot 43 de ani, dar cu normă întreagă (cinci ani peste vârsta de pensionare)... și-aș mai fi rămas, pentru că mi-a plăcut tare mult ce lucram... dar a venit „criza” lu’ Băsescu, din 2008-2010, iar patronul secției noastre de proiectare (era ca un mic institut) ne-a dat „vacanță” nouă, pensionarilor (eram vreo 8 sau 9), rugându-ne să nu fim supărați pe el!
Mă bucur că ți-am citit articolul! ... am mai aflat câte ceva!
Aștept continuările, că-mi place cum scrii! 😉... și mulți 😍 🥰
@doinafil:
”Nici mie nu mi-a venit rândul (ca și altor colegi ce-au scris mai sus ecouri) să merg pe urmele tale! Nu știu de ce am „o frână” când vine vorba de țările din sud-vestul Bulgariei , cu toate că am auzit numai vorbe de bine, de cât de frumos e Muntenegru - de exemplu! Despre Ohrid am mai citit ce-a scris de curând Marilena!
Cred că Amaretto adăugat în Tiramisu deja produce efecte 
Eu îmi aminteam că aţi fost amândoi, tu şi Mihai, în Macedonia de Nord la Ohrid în august 2015, împreună cu gaşca AFA, dar văd că tu nu mai recunoşti nimic
@doinafil: Sărut mâna, mulțumesc de vizită! Traversăm și noi o perioadă cumva asemănătoare, deși ușor diferită: aștept ca Adi să facă prăjitura cu prune promisă de azi dimineață, motiv pentru care am procedat la umplerea unei găletușe cu fructele în cauză. Cât despre copii, fiie-mea și soțul ei nu numai că nu vin acasă la noi ba, din 19 septembrie se mută în Danemarca, definitiv, spun ei. Deci, da, nu traversez chiar cea mai bună perioadă a vieții.
Liniștea bazarului din Skopje trebuie înțeleasă ca liniștea obișnuinței, a rutinei cea de zi cu zi. Margând pe străduțele alea nu vei fi agasat de oameni obraznici, cerșetori (a propos, 9 zile prin Balcani n-am văzut cerșetori!) sau mai știu eu ce alte stridențe. Este obișnuința aia, cuminte. Oameni de toate vârstele, indiferent de religie, care merg pe stradă, cu treabă sau a plimbare, fără să deranjeze pe altcineva. Mă rog, eu am fost impresionat pozitiv.
Acuma, să fiu sincer, nu cred că m-aș întoarce, la anul, de exemplu, pentru o nouă vizită în zonă dar, așa, de dragul voiajului, mă bucur că am mai șters o pată albă de pe harta lumii.
Povestea lui Țar Samuil este chiar frumoasă. Imperiul Bulgar pe care-l conducea se bucurase de o slăbire a puterii Bizantine și se dezvoltase, teritorial în dauna acestuia din urmă. De aceea Împăratul bizantin Vasile al II-lea s-a răzbunat în așa fel pe cei cca 15.000 de prizonieri bulgari. Cert este că, după 3 luni de orbecăială, când schilodiții au ajuns la curtea lui Samuil, acesta, văzându-i, a făcut un atac de cord și a murit. Era pe vremea când conducătorilor de nații le păsa de soarta oamenilor din poporul lor.
Mulțumesc că-ți pierduși din timp citindu-mi bălmăjelile și pentru ecou. Ești o doamnă, plus că, invariabil, primesc și pupicii aferenți, chiar dacă doar virtuali! 🤗🥰
Mulțumesc sincer, sărut mâna!
@mariana. olaru: Sărut mâna, scuze, sincere, pentru impolitețea de -a nu fi răspuns ecoului tău! Mea culpa!
Din tot periplul meu balcanic Albania și Macedonia de Nord chiar m-au impresionat: peisaje, obiective turistice, mă rog, tot ce cauți într-o ieșire de turist în care faci ochii mari încercând să vezi cât mai multe ș-apoi să și-nțelegi ce vezi.
Macedonia de Nord a avut norocul să se desprindă din fosta RSF Jugoslavia fără conflict armat. Drept e că, pentru sârbi, nu prezenta vreun interes. Problema lor, din ceea ce-am citit este o oarecare râcă între ortodocși și musulmani, ortodocșii fiind majoritari cam sunt la butoane.
Apoi, o altă mare problemă a reprezentat-o cheltuielile cu reconstrucția și modernizarea capitalei Skopje, unde s-au cheltuit sune inense (undeva între 6-800 de milioane de euro) când țara avea nevoie de altceva. Se pare că nu numai în București se schimbă bordurile în fiecare anotimp, așa, să facem investiții!
Dar asta e o altă problemă, nu pot eu să-mi dau cu părerea despre o comunitate în care am locuit două-trei zile.
Per total, da, Macedonia de Nord este o țară frumoasă și, necondiționat, merită respect!
Altfel, mersi că m-ai băgat în seamă și, repet, îmi cer, sincer, scuze pentru întârzierea cu care am răspuns! Seară liniștită, sărut mâna!
@nicole33:
”Cred că Amaretto adăugat în Tiramisu deja produce efecte
Bine că mi-ai adus aminte! 👍Trebuie să merg să fac cafeaua în care voi „cufunda” pișcoturile, puțin și ușor, pe ambele părți, înainte de a le așeza pe „patul” de cremă, făcută cu mascarpone. Amareto musai trebuie pus în cremă, altfel nu are gustul care trebuie, cel după rețeta de la mama lui, cea italiană! I-am făcut Alinei tiramisu și ultima dată când a fost la noi ... m-a felicitat spunând că e cea mai bună din câte a mâncat! ....cum să n-o răsfăț iar?!
”Eu îmi aminteam că aţi fost amândoi, tu şi Mihai, în Macedonia de Nord la Ohrid în august 2015, împreună cu gaşca AFA, dar văd că tu nu mai recunoşti nimic
Nu recunosc nimic ... pen’că: l-am cunoscut pe Mihai în ianuarie 2015, în casa fostei lui cumnate, colegă cu mine de birou. Atunci era într-o altă relație, de care știam chiar de la el și pentru care m-a rugat să am răbdare și să-l aștept; intenționa de mult să întrerupă acea relație care nu mai funcționa deloc bine, dar trebuia să pregătească terenul pentru ca acea persoană să fie - la rândul ei - pregătită pentru noua situație, aceea de a mă fi cunoscut pe mine Drept urmare, la început de octombrie (parcă) ne-am mutat împreună, iar în noiembrie m-am înscris și eu pe site (după ce „m-am lăsat greu de tot” !)... deci, el a fost în Macedonia cu gașca AFA în august, dar nu cu mine!
Gata!... am făcut cafeaua, iar mâine fac supă de pui cu găluști, „bune - rău” !!! 
... Mihai m-a învățat cum să le fac mai bune de cum le făceam eu: se pune puțin unt, moale, în ouăle sparte, puțină sare și piper, fără a separa albușul de gălbenuș, după care se pune, treptat, grișul în doza necesară, ca să iasă pufoase și gustoase!
Mulțumesc de ecou!... și mulți
”Traversăm și noi o perioadă cumva asemănătoare, deși ușor diferită: aștept ca Adi să facă prăjitura cu prune promisă de azi dimineață, motiv pentru care am procedat la umplerea unei găletușe cu fructele în cauză
Mama ne făcea găluști cu prune, în copilărie!... (ce vremuri! ) Am mai mâncat de câteva ori de-a lungul timpului, dar nu erau așa de gustoase ca ale ei!
”Cât despre copii, fiie-mea și soțul ei nu numai că nu vin acasă la noi ba, din 19 septembrie se mută în Danemarca, definitiv, spun ei. Deci, da, nu traversez chiar cea mai bună perioadă a vieții
Daaaaa, copiii-și văd de viața lor, chiar dacă lasă un gol în sufletele celor dragi! Tu (voi) să fiți bucuroși, totuși, că fata v-a spus de intenția ei de-a pleca din țară!... Fata „noastră” (e doar a lui Mihai, pe care a crescut-o singur de când fata avea 12 ani, după ce soția s-a dus la ceruri) a plecat în Anglia - pe la 22 de ani - fără să-l anunțe... n-aș vrea să fiu în locul unui părinte care trăiește un asemenea șoc! Nu sunt sigură, dar cred că acest șoc a provocat diabetul pe care Mihai l-a „căpătat” de atunci!
Asta-i situația! Bine, totuși, că fata și soțul ei rămân în Europa, că nu trebuie să iei viză să mergi în State, dacă alegerea lor ar fi fost să treacă gârla cea mare! (cum te știu netemător de zboruri, ce-ai fi făcut!?... hi, hi, hi!)
L.E. Nu mi-ai răspuns la întrebare: fațadele clădirilor din Skopje chiar sunt din polistiren?!
@doinafil: Bună dimineața! Răspunzând la întrebare, da, cea a Teatrului și alte căteva, inclusiv Catedrala Ortodocsă, au fațadele din polistiren peste care s-a aplicat zidăria, dar nu foarte bine, în multe situații tencuiala a căzut și a rămas la vedere polistirenul înglobat. Cam ca la blocurile de locuințe unde s-au făcut reparații de mântuială la fațade.
Și mai neplăcut este că acele fațade ale clădirilor monumentale nu sunt curățate. Mă rog, asta e așa, dacă ai ochi se soaceă…
Dar, repet, Skopje merită o vixită, per total ieși în câștig!
Săptămână ușoară!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2025 Skopje, orasul celor 1000 de statui — scris în 10.05.26 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Aug.2025 La pas printre statui — scris în 23.09.25 de fredutza din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Skopje are magie / Despre un oraș... interesant! — scris în 27.10.23 de gojavaler din SATU MARE - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Canionul Matka - prilej excelent de evadare din Skopje — scris în 19.07.21 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Skopje - unul dintre cele mai frumoase orașe în care să te plimbi într-o seară de vară — scris în 12.07.21 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Aug.2019 2 zile în superbul oraș Skopje — scris în 24.09.19 de Adyvio83 din SIBIU - RECOMANDĂ
- Dec.2018 Skopje, o plimbare prin oras în ultima zi a anului — scris în 03.02.19 de Yolanda din PITEşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată