GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Când ești pe un drum bun, urmează-l până la capăt! – spune o vorbă înțeleaptă. Acum nu prea știu eu unde e acest capăt; ce știu e că, la scurtă vreme după incursiunea pe Valea Similei vezi impresii, am ajuns din nou prin zonă, la izvoarele Bogdăniței, pentru a vedea Mănăstirea Bogdănița.
Aveam câteva informații laconice găsite într-o carte (P1), și văzusem pe internet vreo două imagini care m-au dus cu gândul la Biserica lui Cujbă din Poiana cu Cetate vezi impresii. Curiozitatea și faptul că era cineva care să ne ducă până acolo au făcut să nu stau prea mult pe gânduri: la drum!
Am ieșit pe același DJ245, dar în Băcani am făcut dreapta, pe DJ245C, pe valea Bogdanei. În Coroiești am ținut iarăși dreapta, pentru a intra pe Valea Bogdăniței și am continuat până unde se termină asfaltul, adică până în poarta mănăstirii. Locul în care se înalță aceasta era cunoscut, acum două-trei veacuri, sub numele de Fundu Bogdăniței. Satul alăturat, Schitu, e destul de nou, către 1870, înființat de cei împroprietăriți cu pământurile mănăstirii în urma reformelor lui Cuza.
Ce are așa de deosebit acest sfânt lăcaș? Faptul că întemeierea sa nu se datorează unui domn, unei familii de boieri, unei bresle bogate dintr-un târg sau vreunei obști de călugări, ci unei familii de răzeși. Nu am cunoștință dacă mai există ceva similar în altă parte, prin țară. Bine, și aici e o discuție: răzeșii nu erau, așa cum se spune prin filmele lui Sergiu Nicolaescu, niște țărani liberi, stăpânind ceva pământ. Ei au pășit în istorie ca boiernași, nobilime măruntă, colonizați în secolul XV, pe măsură ce stăpânirea domnilor Moldovei se întindea, din ce în ce mai ferm, spre miazăzi. Au primit proprietăți în zona Bârladului în schimbul serviciilor militare pe care le datorau voievodului. În decursul timpului, rolul lor militar a scăzut, iar pământurile li s-au fărâmițat între numeroșii moștenitori. Forma de proprietate s-a modificat și ea, de la cea personală la devălmășie, iar unii dintre foștii răzeși chiar au ajuns vecini, aserviți marilor boieri sau mănăstirilor.
Cel care a studiat istoria schitului este Iacov Antonovici, mare învățat bârlădean, despre care am mai pomenit pe AFA vezi impresii. În lucrarea „Documente de ale fostelor schituri Orgoeștii, Bogdănița, Pârveștii, Cărtibașii și Mânzații din județul Tutova” (1929) adună acte din secolul XVIII care spun povestea întemeierii, decăderii, reîntemeierii și iar ruinării acestui loc (cartea este disponibilă pe internet ttps://ro.scribd.com/docu ... ci-schituri-pdf).
În fundul vâlcelei Bogdănița și pe pârâul cu acest nume, din plasa Simila, a fost un schit de călugări și mai pe urmă de maici, întemeiat pe la anul 1748 de către frații Toader și Ioniță Bole, feciorii lui Andrei Bole. La ctitoria acestora s-au unit și mai mulți răzeși din Bogdănița, Coroești și Vlădești, cari aveau pământuri în partea locului. Ca să nu fie gâlceavă în acest Schit, toți ctitorii, încă de la început, s-au legat între ei ca, în acel duhovnicesc așezământ, să fie numai călugări străini, mai ales între conducători administratori; dar, nerespectându-se acest legământ de către unii din neamul Bolesc și ivindu-se neînțelegeri, acest așezământ, cu începere de pe la anul 1835, s-a schimbat în Schit de maici și care a durat, în acest fel, până la secularizare, anul 1864, de când călugărițele, cari erau acolo, au fost trimise la mănăstirea Adam, cum a fost maica Marta Crețu, fiica sa, sora Elena, și altele câteva, iar celelalte în alte mănăstiri. Biserica fostului Schit Bogdănița are hramul Sfântul Nicolae, și astăzi (1929) este filială a parohiei Bogdănița, având ca poporani pe sătenii de acolo.
Biserica actuală este zidită din piatră și cărămidă, în locul celei vechi, terminată în anul 1847, când s-a sfințit. Ctitorul principal este monahul Efrem, numit în mirenie Eustatie, și cu soția sa Caliopia monahia. În pomelnicul ctitoresc se spune: „Pomelnicul ctitorilor pentru Biserica aceasta nouă de piatră, ce s-a sfințit la anul 1847 Noiembrie 8, și s-a făcut cu cheltuială și stăruință mai mult a monahului Efrem, State (Eustatie) numit din mirenie.” Despre acest monah Efrem, s-a aflat de la bătrâni că ar fi fost grec de origine și a luat parte la eteria din 1821, din care vreme, agonisindu-și mulți bani, s-a stabilit apoi la Iași. Spre bătrânețe a venit de s-a călugărit la Schitul Orgoești, primind numele de Efrem, în loc de Eustatie; iar soția sa, venind la Schitul Bogdănița, s-a călugărit ea sub numele de Caliopia. În anul 1853 Decembrie 14, era ca nacealnică Asinefta Dabija, se aflau în Schit 27 maici și 12 ispitelnice.
Zidirea Bisericii actuale, în locul celei vechi, a făcut-o, după cum am spus, monahul Efrem, cu învoirea însă a Stariței Elefteria, între anii 1844-1847. Astăzi, în urma focului din iarna trecută, se află în reparație.
Din păcate, biserica nu și-a revenit niciodată pe deplin după incendiul din 1928. Cutremurul din 1940 a afectat-o major, în perioada comunistă a fost neglijată, iar cutremurul din 1977 a pus-o la pământ. Continuarea poveștii o aflăm de pe site-ul Episcopiei Hușilor
episcopiahusilor.ro/manastirea-bogdanita
sau citind pliantul pe care l-am găsit în noua biserică (P47-P48):
Schitul Bogdănița va reveni în atenția autorităților locale și bisericești, odată cu reînființarea Eparhiei Hușilor, în anul 1996. Astfel, prin decizia 1999 din 29 decembrie 1999, Preasfințitul Părinte Ioachim Mareș, Episcopul Hușilor, dorind revigorarea vieții monahale din ținuturile vasluiene, va aproba reînființarea Mănăstirii Bogdănița cu obște de călugări.
În prezent, ansamblul monastic de la Bogdănița cuprinde, pe lângă vestigiile edificiului ridicat la mijlocul secolului al XIX-lea, o biserică închinată Sfinților Nicolae și Pantelimon, un corp de chilii, o frumoasă gospodărie și o clopotniță cu două nivele, de curând începută. (Clopotnița a fost terminată, acum se lucrează la o mare casă de oaspeți, din câte îmi dau seama.)
La interior, lăcașul de cult este împodobit cu pictură bizantină, executată în perioada 2008-2009 de zugravii bisericești Niculina și Florin Prina din Slatina, județul Olt. Catapeteasma și stranele, sculptate în lemn de tei de echipa meșterului Vasile Salomeea din Onești, completează în mod armonios frumusețea edificiului bisericesc. Pictura și mobilierul au fost donaţii ale Preacuviosului Părinte Arhimandrit Epifanie Bulancea, duhovnicul Mănăstirii „Măgura Ocnei” din județul Bacău, care s-a implicat mult în refacerea acestui așezământ.
_______
Noi nu am ajuns în zi de sărbătoare, se lucra la casa de oaspeți. Dar, în mod ciudat, zgomotele făcute de zidari erau cumva absorbite de liniștea dealurilor împădurite, nu ne-au deranjat nicio clipă în timpul petrecut acolo,
În primul rând, am dat roată ruinelor vechii biserici. Până la înălțimea unui om, a fost construită din piatră; în sus, din cărămidă. Turla zace prăbușită în spate, iar în interior cresc copăcei. Din fericire, lumea nu a transformat-o în tomberon sau toaletă publică, există un minimum de respect. În față este un mic cimitir, care încape cu totul la umbra unui nuc bătrân.
Am intrat apoi în biserica nouă, pe care am găsit-o deschisă. Este zugrăvită în culori vii, predomină un bleu care îți dă o stare de calm, de bine. După care am urcat în turnul-clopotniță, pentru a admira de sus dealurile, livada pe rod și grădina de dincolo de poartă, îngrijită de călugării de aici. Am crezut că sunt mai mulți, după câtă activitate am ’identificat’ la fața locului; internetul spune că erau trei până prin 2015 și acum ar mai fi rămas doar doi.
Merită un drum, fără nicio discuție!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de adso in 09.09.26 01:08:03
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 46.50233227 N, 27.67076257 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Diata lui Andrei Bole (Aftanasie monah) - 15 Decemvrie 1766
Andrei Bole, ce mi s-au schimbat numele pe călugărie Aftanasie, fac știre cu această scrisoare că, după săvârșirea vieții mele, să rămână diata feciorilor mei, care sunt făcuți cu soața meu dântâi, Safta, fata lui Gului, anume Toader, Ioniță, Vasilache și Safta, pentru moșiile ce le-au rămas de pe mine și de pe maica sa, ca să știe că nu le-am făcut alte împărțiri, numai pe câte moșii avem, să fie dinpreună cu toții stăpânitori și clironomi tot într-un chip frățește, să nu poată zice că are mai mult unul decât altul. Așijderea și pentru un Schit, din Fundul Bogdăniții, ce este hramul Marelui Ierarh Nicolae, care cu voia lui Dumnezeu și cu sfatul meu s-au îndemnat feciorii mei și cu osârdie au silit de au făcut Schitul și l-au împodobit cu toate cele trebuitoare; cu tocmeala ca aceasta: acel Sfânt Schit să nu fie Biserică de mir, nici preoți cu preotese să fie la dânsa, să fie numai călugări ieromonahi, și monahi străini. Cari răzeșii noștri și împrejurăașii, dacă au văzut săvârșit acea zidire, s-au bucurat, și răzeșii cari au fost moșneni cu noi pe Bogdănița, după cum am dat noi părțile noastre, s-au îndemnat și au dat și ei părțile lor de moșie împreună cu noi: Din vâlceaua Ursului în sus toată Bogdănița până în Fund, cum arată și scrisorile de dănie ale răzeșilor, să fie toată a sfântului Schit, cu codru, cu dumbrăvi, și cu pomi, și cu pământuri de arat, cât umblă hotarul pe amândouă costișele, din zare în zare; și câte livezi sunt împrejurul Schitului, făcute de mine și de feciorii mei și de alte neamuri a noastre, toate să fie a Schitului și tot călugării să stăpânească și să le fie de hrana lor, altul nimenea să nu se amestece; cum și pentru o vie și cu livadă, ce este lângă Schit, în rând cu viile feciorilor mei, ce au fost a altui fecior al meu, anume Dumitrachi, ce au murit de holtei, și aceea au dat-o Schitului, cum au dat și alte ce au avut, tot; iar alți feciori ai mei să-și stăpânească viile lor și livezile ce ar fi făcut ei mai pe urmă, la alte să nu se amestece.
Dar întâmplându-se de s-au călugărit fiul meu Vasilachi, și fiind și ginerile meu, Miron Beșleagă preot, au rămas ei la Schit, și până acum n’am putut împlini făgăduința noastră să așezăm călugări străini, și ajungând și eu la vârsta de bătrânețe și călugărindu-mă, am mers și eu la Schit, și am rămas cu ședere într-o chilie, și am văzut că din zavistia diavolului s-au stârnit multe pricini între feciorii mei, strigand unii să-și facă părți din livezile și din poienile Schitului, care și pre mine m-au prelistit de am dat scrisoare de dănie unora din nepoți și din gineri, cari nu mi se cădea mie a da dănii din locul Schitului; cum și la o pricină ce au avut între dânșii, s-au sculat fiul meu, Vasilachi și au adus pe protopopul din Bârlad și pe alți împrejurăși și au făcut judecată feciorilor mei, și cu scrisoare ce au făcut de judecată, l-au lepădat pe fiul meu Ioniță să nu fie ctitor la Schit, care el l-au făcut Schitul și au cheltuit mai mult decât alții, și m-au înșelat acei judecători de am iscălit și eu într-aceea scrisoare, dar pe urmă luându-mi seama și sfătuindu-mă cu frate-meu Calistru monah, am cunoscut că s-au făcut greșeală lepădarea fiului meu Ioniță de la Schit, cât și pentru dăniile nepoților, și a ginerilor mei din locul mănăstirii Schitului și am năzuit la d-lor boierii cei mari de la acest ținut, la d-lui banu Lupu Costache, și la d-lui stolnicul Constandin Sturza, și la alții, și mi-am mărturisit păcatul și greșeala ce am făcut, care și d-lor mi-au zis că cu greșeală am făcut de m-am iscălit a strica tocmeala și făgăduința dântâi pentru Schit, și dinainte domnii sale am făcut această scrisoare feciorilor mei. De acmu înainte să fie și să se păzească tocmeala dântâi, călugării străini să fie la Schit, și a lor să fie tot venitul de pe moșia schitului, iar feciorii mei și sămânțenia lor nime să nu se amestece a lua ceva de pe moșie fără voia călugărilor, ci cât vor putea să dea și să întărească zidirea lor. Iar când s-ar întâmpla să cadă la Schit vreun călugăr, om nevrednic, și l-ar vedea că nu se silește să sporească ale Schitului și ar fi stricător și împrăștietor, pe unul ca acela, ca niște ctitori să fie volnici a-i lua seama și a înștiința pe Sfinția Sa părintele Episcopul de Roman și să-l pună pe altul. Încă și din feciorii mei și din seminția lor, de s-ar întâmpla vreunii, ori din slăbiciune și din neputință, să fim și noi și neamul nostru nelipsit cu pomenire de la sfântul jertfelnic, și câte scrisori s’or găsi făcute mai înainte de așezarea aceasta, măcar de ar fi iscălite și de mine, să nu se țină în seamă, toate să se rupă și să se lepede, și cari din feciorii mei sau din seminția lor n’ar urma scrisorii și așezării mele, să fie neiertați de mine și de Dumnezeu, și au iscălit și d-lor boierii cu iscăliturile dumniilor sale, și alții cari s’au mai întâmplat, și, pentru credință, am iscălit.
Rog așteptați...
Spița Neamului Bolescu de la Bogdănița
Iorga Bole a ținut pe Ștefania și a avut trei feciori: Neculai, Ursu și Grigorie
• Ursul a avut fecior pe Mihalachi;
• Grigorie pe Vasile (care și-a dat parte de moșie lui Andrei Bole pentru un furtișag);
• Neculai a avut 7 feciori: Andrei, Candachia, Lepădata, Sanda, Anița, Ioana și Calistru monah.
Candachia a avut pe Vasile, iar Lepădata pe Andrei Gogul.
Andrei (Aftanasie din călugărie) a ținut 2 femei, dintre care:
• Cu cea dintâi a avut 4 copii: Toader, Ioniță (însurat cu Zamfira), Safta, Vasilache (Veniamin din călugărie);
• Cu cea de-a doua a avut următorii copii: Gavril, Nastasia, Irina și Dumitrașcu.
Ioniță a avut 2 fete: Maria și Ioana.
Am rămas surprins câți dintre membrii familiei s-au călugărit.
În cartea lui Iacov Antonovici sunt reproduse documente ulterioare daniei lui Aftanasie, din care se vede cât de tare se certau rudele între ele, câte plângeri făceau unul împotriva altuia. Dacă în timpul cât trăia tatăl situația e cea care reiese din Danie (ecoul anterior), vă imaginați ce a urmat după moartea lui.
Mutat în rubrica "Mănăstirea Bogdănița [Schitu], BÂRLAD [VS]" (nou-creată pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată