Mănăstirea Saon – o fărâmă de monahism dobrogean

TIPĂREȘTE

Media și website-urile turistice publică constant articole despre „triunghiul religios de la Niculițel” – mănăstirile Cocoș, Saon și Celic-Dere. Nu știu dacă chiar este vorba despre un „triunghi” sau altă formă geometrică (alte surse scriu despre o „cruce” ), cert este că viața spirituală din această parte a Dobrogei are rădăcini adânci în timp. Dacă cu ceva timp în urmă am vizitat basilica paleocreștină de la Niculițel (vezi impresii) și mănăstirea Celic-Dere (vezi impresii), anul acesta am continuat plimbarea în acest frumos areal geografic cu vizite la mănăstirile Saon și Cocoș. Azi despre Saon!

Urmând calea asfaltului pe E87 spre Tulcea, la vreo 12 km depărtare de Isaccea și doar 6 km distanță față de orașul Niculițel se desprinde un drum marcat corespunzător spre mănăstirea Saon. O șosea pitorească pe care o urmăm pe o lungime de circa 3 km, pe la poalele Dealului Mândrești, până în buza lacului Telincea unde a fost ridicată la jumătatea anilor 1800 mănăstirea Saon. Vedem turlele bisericii principale încă de pe drum, parcăm autoturismul într-o parcare amenajată la poartă; lângă parcare se află un grup sanitar pentru vizitatori.

Numele ciudat al mănăstirii ar proveni de la forma de ceaun/căldare a lacului din apropiere denumire transcrisă în limba slavă cu litere chirilice sub forma „caun” (pronunție „saun” ). Cel puțin așa ne explică autorul broșurii de prezentare a ansamblului mănăstiresc. Aparținând inițial de mănăstirea Celic-Dere, schitul populat de călugări se dezvoltă treptat ajungând de sine stătător în anii Primului Război Mondial; în perioada interbelică devine mănăstire de maici.

Încă din parcare suntem atrași de imaginea albă cu turle zvelte a bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” , ctitorie de pe la 1912 (dar terminată în anii '40). Interiorul luminos al locașului de cult este învăluit în miros de crini, catapeteasma de lemn reprezintă o frumoasă lucrătură a meșterilor specializați, pictura este admirabilă (o parte ar fi lucrată de arhimandritul Sofian Boghiu și grupul său de pictori).

Ne plimbăm prin curte, moara de vânt ne atrage ca un magnet – deși Dobrogea era înțesată de sute de astfel de mori acum 125 de ani în urmă, azi nu mai vezi aceste instalații tehnice țărănești pe tărâmuri dobrogene. Doar mănăstirile Celic-Dere și Saon mai expun câte un exemplar din acest tip de arhitectură tehnică. Corpurile de chilii sunt înconjurate de flori, bujorii și trandafirii în plină etalare a frumuseții, crinii în curs de deschidere a suavelor flori.

Intrăm și în biserica „Înălțarea Domnului” , construcție de pe la 1880, care ne impresionează prin interiorul vopsit integral în albastru, catapeteasma de lemn albastră, bolta altarului pictată cu stele aurii. Biserica are un aer autentic lipovenesc, pe pereți sunt atârnate felurite icoane, unele deosebite. Interesant și aranjarea spațiului din fața altarului cu stâlpi de lemn și un loc special cu scaune pentru măicuțele care cântă la strană. În fața bisericii se află o mică clopotniță, clopotul cel mai mic fiind și cel mai vechi (din 1804).

Am mers circa 150 m pe o cărare ce începe din spatele morii de vânt și duce pe malul lacului, acolo unde se află un ponton de pe care am admirat întinderea de apă mărginită de stuf și vegetație bogată. Printr-o încrengătură de canale și lacuri se poate ajunge la cursul Dunării.

Am încheiat plimbarea cu o trecere prin fața țarcurilor cu struți, păuni, rațe și alte orătănii. Din magazinul mănăstirii puteți achiziționa obiecte religioase, dar și produse obținute în gospodăria proprie a complexului monahal (vin, cozonac, miere, etc.).

O mulțime de autocare aduc vizitatori/pelerini la mănăstirile tulcene menționate, în weekend ori zile de sărbătoare fiind chiar aglomerat în jurul acestor edificii religioase.

Mi-a plăcut locul pitoresc unde este așezată mănăstirea Saon, albastrul odihnitor al catapetesmei din biserica veche, moara de vânt, lacul și florile. O mănăstire liniștitoare situată într-o zonă pitorească.

Alegeri inspirate!  

---

VIZUALIZĂRI: 90 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI