Vizită la rezervația de bujori sălbatici din pădurea Troianu și la două mănăstiri din Drăgănești-Vlașca

TIPĂREȘTE

Vizită la rezervația de bujori sălbatici din pădurea Troianul și la două mănăstiri din Drăgănești - Vlașca

Azi am făcut o expediție la rezervația de bujori sălbatici din Pădurea Troianul, la 120 km de capitală. Știam că pentru a admira floarea noastră națională ai doar câteva zile pe an. Când vine vorba de mediul ei natural, cam între 1 și 15 mai.

Anul acesta vremea a fost foarte capricioasă, așa că nu știam dacă data aleasă de noi, 19 mai, era sau nu potrivită. Plouase într-una, era și frig, așa că am decis că avem ceva șanse să mai prindem deschise florile roșu aprins ale acestei plante rare, a cărei habitat se restrânge tot mai mult.

Pe la jumătatea drumului am intrat în comuna teleormăneană Drăgănești - Vlașca, unde văzusem pe hartă că se pot vizita 2 mănăstiri. Deci am ieșit de pe drumul european E70, direcția Alexandria, și am mai parcurs de acolo 1,5 km pe DJ 503 spre Videle, până la prima dintre cele 2 locașuri, Mănăstirea Pantocrator. Noi nu vizitasem încă această vestită mănăstire, așa că am rămas surprinși de cât de mare, nouă și frumoasă este.

Mănăstirea Pantocrator, situată în comuna Drăgănești - Vlașca, pe drumul dintre București și Alexandria, este un așezământ monahal tânăr, fondat în 2012 pe locul unui fost spital abandonat. Inițiativa a aparținut a doi tineri, Protos. Sebastian Serdaru (starețul) și Arhid. Serafim Baciu (Baicu), care, inspirați de Sfânta Maria Magdalena după o vizită la Muntele Athos, au decis să ridice o mănăstire și să se dedice vieții monahale. Deși locul era în paragină, ei au simțit că acolo trebuie să fie ridicată noua casă a lui Dumnezeu.

Numele "Pantocrator" provine din greacă și înseamnă "Atotțiitorul", un nume dat lui Hristos după înălțarea Sa la ceruri, simbolizând credința că El susține totul. Mănăstirea a transformat ruinele într-un "spital duhovnicesc" și o oază de spiritualitate, unde credincioșii găsesc alinare.

Hramurile principale sunt în cinstea Sfintei Maria Magdalena, prăznuită în a treia duminică după Paște (a Sfintelor Femei Mironosițe) și în ziua ei singulară de 22 iulie. Altarul de vară are hramul Schimbării la Față, iar biserica mare în construcție este închinată Sfântului Ioan Evanghelistul și Sfântului Visarion de Larisa.

Mănăstirea adăpostește o părticică din moaștele Sfintei Maria Magdalena, adusă de la Roma și considerată cea mai mare din țară. Sfânta este văzută ca ocrotitoare a celor suferinzi de boli ale sufletului (depresie, anxietate), har vindecător pe care moaștele sale l-ar fi dobândit datorită vindecării sale de către Hristos de șapte demoni. Maria Magdalena este considerată prima vestitoare a Învierii, fiind prima care a rostit salutul "Hristos a înviat". Iconografia ilustrează scene din viața sfinților ocrotitori, inclusiv vindecarea Sfintei Maria Magdalena și momentul în care ea apare înaintea împăratului Tiberiu cu un ou roșu. Sfântul Ioan Evanghelistul este reprezentat în scene din viața sa, precum pătimirea sau ridicarea la cer.

Mănăstirea este un important loc de pelerinaj. Pe lângă moaștele permanente, a găzduit temporar și altele, precum mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena sau capul Sfântului Visarion de Larisa. Dezvoltarea include un paraclis sfințit în 2014, altarul de vară sfințit în 2015 și biserica mare în construcție, finanțată prin donații. În fiecare vineri seară, mănăstirea oficiază slujbe de noapte, inclusiv Taina Sfântului Maslu și Sfânta Liturghie. Simbolul mănăstirii este pelicanul, care amintește de jertfa Mântuitorului Hristos.

Din complexul mănăstirii mai fac parte, pe lângă biserica principală: altarul de vară, biserica mică, cu vitralii, foarte frumos pictată, în care se află racla cu moaștele Sfintei Mironosițe Maria Magdalena. Există și un magazin bisericesc și, în exteriorul complexului, un câmp de lavandă care se poate vizita.

Noi am continuat să mergem nici 2 km către Videle, spre cel de-al doilea obiectiv, Mănăstirea Sfânta Treime Drăgănești-Vlașca.

Aceasta este o mănăstire mult mai mică și mai puțin impunătoare decât Pantocrator, însă în curtea sa se află deja în construcție noua biserică, care se pare a fi, de asemenea, o construcție importantă. Nu am reușit să aflu pe internet prea multe detalii, dar cele mai interesante și numeroase dintre ele se pot regăsi tot într-un articol de pe site-ul AmFostAcolo:

https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=114357&d=alte-manastiri-din-muntenia--calatorii-prin-muntenia

Pictura non-canonică, în stil neoclasic este realizată de pictorul Ion Chiriac - un pictor cu mare experiență și în restaurarea iconografiei marilor Tattarescu și Grigorescu. Pronaosul este încă neterminat în partea vestică, dar putem admira pe plafon imaginea Mântuitorului înconjurat de cele 12 zodii. Tot pictorul Ion Chiriac semnează un mozaic pe peretele principal al mănăstirii. În partea dreaptă se intră într-o pădure în care se află altarul de vară și puteți admira și o familie de păuni.

Lăsăm în urmă minunatele așezăminte monahale și ne avântăm curajoși spre cucerirea redutei celei din urmă. Am re - intrat pe E70 și am mers apoi pe centura Alexandriei, iar GPS-ul ne-a dus spre rezervația de bujori alegând un drum aflat mai mult printre culturi decât unul normal, având dezavantajul de a fi plin, plin de gropi, care de care mai riscant.

Rezervația naturală Pădurea Troianul este o arie protejată de interes național, situată între satele Troianu și Vatra, din județul Teleorman. A fost declarată rezervație naturală prin hotărâre de guvern în anul 2004, având o suprafață de 71 de hectare. Este recunoscută în special pentru că adăpostește bujorul românesc, specie predispusă dispariției.

Pădurea se află în subordinea Direcției Silvice Alexandria și include specii de arbori precum cerul (care este majoritar), stejarul și gârnița. De asemenea, găzduiește animale precum căprioare, iepuri sau mistreți, fiind supranumită local „Cornetu". Pe lângă bujorul românesc, aici mai sunt prezente aproximativ 60 de alte specii de flori.

Vedeta pădurii Troianul este bujorul sălbatic românesc, o plantă ocrotită de lege. Această specie este unică în Europa și se găsește numai în România, fiind amenințată cu dispariția. Este o specie veche care a supraviețuit erei glaciare. Floarea sa are o culoare roșu aprins, cu mai puține petale așezate pe un singur rând. Bujorul românesc înflorește o singură dată pe an, în luna mai, inflorescența durând în general aproximativ două săptămâni. Datorită valorii sale, bujorul a fost declarat prin lege în octombrie 2022 floarea națională a României și este sărbătorit în fiecare an pe data de 15 mai. Există doar cinci astfel de rezervații în toată țara care adăpostesc această specie.

Se pare că totuși data pe care noi am ales-o pentru vizitarea rezervației a fost destul de târzie, întrucât în pădure nu mai rămaseră deschise decât foarte puține exemplare din minunatul bujor sălbatic. Am crezut că, dat fiind perioada ploioasă și friguroasă, o să se întârzie și înflorirea. Dacă am fi venit cu o săptămână mai devreme, am fi prins fereastra ideală de înflorire a bujorului, dar nici așa nu am avut regrete, întrucât am admirat și pădurea de stejari Troianul, diverse alte specii de plante și câteva păsări. Când ne aflam pe la mijlocul traseului amenajat prin pădure, a început să plouă, așa că ne-am grăbit să revenim la mașină, și bine am făcut, fiind o ploaie rece și foarte puternică.

Ne-am întors spre casă mergând spre Roșiorii de Vede, că nu mai aveam curajul de a scurta un pic din distanță pe acel drum plin de gropi pe care am venit până aici.

🫠 Încheiere:

A fost o zi plină de descoperiri și frumuseți naturale, în care am combinat spiritualitatea lăcașurilor monahale cu farmecul naturii. Deși bujorii sălbatici nu ne-au întâmpinat în toată splendoarea lor, am avut ocazia să admirăm peisajele pitorești ale pădurii Troianu și să ne bucurăm de liniștea și arta mănăstirilor vizitate. Fiecare loc în parte ne-a lăsat amintiri frumoase și ne-a întărit dorința de a explora mai mult din bogățiile naturale și culturale ale României.

---

VIZUALIZĂRI: 45 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI