OLD Tashkent Hotel & Spa

TIPĂREȘTE

Ca să nu las neterminat capitolul ăsta, mai ales că e vorba de vacanța de care îmi amintesc cu cea mai multă plăcere, scriu – pe final de an – despre cazările din Tașkent și Hiva, precum și câte ceva despre cele două orașe pe care le-am nedreptățit până în prezent, abia de le-am pomenit, în ciuda faptului că, iată, s-au adunat mai mult de zece articole despre Uzbekistan.

În capitală ne-a adus Afrasiab-ul, am povestit despre trenul de mare viteză aici vezi impresii. În gară ne aștepta Ali, care avea să ne însoțească în următoarele două zile. Dintre cei patru ghizi pe care i-am cunoscut, pe el l-am „prizat” cel mai puțin (genul „șmecheraș de capitală” , după cum am mai spus), dar ne-am înțeles cumva 😊.

Am dus și dorul lui Schumacher, nu am mai avut un șofer care să meargă cu noi peste tot. Am urcat în trei sau patru microbuze, cred că în Tașkent – metropolă cu 4-5 milioane de locuitori, cu mulți vizitatori – există o întreagă rețea. La nevoie, Ali suna pe cineva și apărea de îndată o mașină, mereu alta; un fel de hop on, hop off.

Prima oprire după gară:

OLD TASHKENT Hotel & Spa   Юсуфа Хамадони 89 б

Site: oldtashkenthotel.uz

Google: 4,3/5 maps.app.goo.gl/JvPXB9wd1kug1oY36

Booking: 9,3/10

Probabil cel mai bun hotel dintre cele în care am stat în Uzbekistan, asta în condițiile în care toate patru au fost grozave (despre cele din Buhara și Samarkand deja am povestit). Nu am găsit pe nicăieri cum este clasificat, aș zice că e de 4* adevărate. Se laudă pe site că oferă un centru spa, saună, biliard și piscine (una în aer liber, sezonieră, și una în interior). Dispune de un restaurant, bar, terasă, grădină, Wi-Fi gratuit, parcare privată și o recepție deschisă nonstop. Așa e, oferă tot ce spun. Nu ne-am bucurat de centrul spa, din lipsă de timp, însă vreo doi din grup au făcut băiță în piscina de afară. Și le-am încercat restaurantul, povestesc mai jos.

Costă puțin, prețul mediu e undeva la 50-60 de euro dubla cu mic dejun. Uneori se poate rezerva chiar pentru 35-40 de euro, oferte valabile numai pe site-ul propriu. Cu siguranță agenția care ne-a dus acolo are înțelegerile ei cu hotelul și a primit un preț bun (vă reamintesc faptul că toată vacanța, cu nouă nopți de cazare, transferuri interne (peste 1000 de kilometri), ghizi și intrări la obiective, ne-a costat 980 de dolari).

Marele dezavantaj: e departe de centru. Se numește „Vechiul Tașkent” , dar e în mijlocul unui cartier de blocuri comuniste, la trei kilometri de orașul vechi. De altfel, m-a distrat indicatorul de la poartă (P5): distanța până la aeroport nu e cu mult mai mare decât cea până la prima stație de metrou.

Am ajuns la hotel înainte de ora șapte; am parcat bagajele și am fost lăsați să folosim toaleta din curte 😊 (nu există la parter, în interior, ci doar una lângă piscina exterioară; curată, dar e o singură cabină, a durat o jumătate de oră până am rezolvat problema asta).

Mai aveam timp până avea să vină după noi Ali (obiectivele turistice se deschid la 9:30-10, nu avea rost să plecăm prea devreme), așa că am făcut o încercare: să schimbăm micul dejun din ultima zi (urma să plecăm la aeroport înainte de cinci dimineața) cu unul luat acum, la sosire. Nu ne-a ieșit ☹, din păcate. Și, a doua zi, aveam să regretăm încă și mai mult, pentru că micul dejun s-a dovedit excepțional (dar nu mai bun ca la Hiva). Trebuie să spun, însă, că în ultima zi ne-au pregătit pachete, iar acestea au fost consistente.

Am plecat să vedem orașul și am revenit după amiază, pe la patru. Am preluat camera, care s-a dovedit mare, curată, bine mobilată. Aveam și un balconaș cu fotoliu, cu vedere către piscină. Baia – mare și ea, dorată cu tot ce trebuie. Ne-am făcut câte un duș (veneam de la 40 de grade), unii au ațipit puțin, alții au mers la piscină și, pe seară, am plecat din nou către centru, în minunatul Magic City. Am să revin.

Micul dejun se servește pe terasă; cam bătea soarele, cu greu am găsit un loc mai umbrit, deși am urcat devreme (am corectat, că scrisesem „am coborât”). Am apreciat cafeaua, fructele și faptul că toate produsele au fost locale, proaspete, puțin procesate. Era amenajat pe acolo și un punct muzeal, unde erau expuse costume populare, ștergare etc.; pentru suma corectă, plecai cu ele acasă.

Faptul că ne-a plăcut mâncarea ne-a încurajat ca, a doua zi, la întoarcerea din excursia de la munte, să nu mai căutăm un alt restaurant, ci să luăm masa la hotel. Eram, la ora aia (17:30), singuri pe terasă. Am mâncat foarte bine, porții mari și gustoase, dar scumpișor, după cum puteți vedea în imagini (reamintesc, 2600 SUM = 1 leu, la vremea aia). Scump pentru Uzbekistan, vreau să spun, pentru că, altfel, friptura de vită din P37 a fost cam 80 de lei, deci nu chiar o avere. Oricum, a fost ultima cină în această țară – și cea mai bună. Trebuia marcat cumva momentul 😊.

---

VIZUALIZĂRI: 75 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI