Parcul Național Torres del Paine – printre lacuri turcoaz și munți spectaculoși, un vis împlinit în inima Anzilor Cordilieri!

TIPĂREȘTE

Nu știam aproape nimic despre Patagonia până în ziua în care am văzut o imagine cu munții din Parcul Național Torres del Paine. Din acel moment a început totul. Fotografia m-a impresionat atât de mult, încât mi-am dorit din tot sufletul să ajung acolo și să văd cu ochii mei acești munți faimoși!

CATEVA INFORMAȚII GENERALE

Parcul Național Torres del Paine se află în sudul statului Chile, în regiunea Patagonia, în cadrul spectaculosului lanț muntos al Anzilor Cordilieri, la aproximativ 150 km de orașul Puerto Natales.

Parcul se întinde pe o suprafață de peste 240.000 de hectare și este considerat unul dintre cele mai spectaculoase locuri naturale din America de Sud.

Torres del Paine face parte din patrimoniul natural protejat de UNESCO, fiind inclus în categoria rezervațiilor biosferei datorită diversității și frumuseții peisajelor sale. Aici se întâlnesc munți spectaculoși, ghețari, lacuri, văi și zone de stepă, într-un decor natural foarte bine conservat, unde protejarea ecosistemelor și a speciilor reprezintă o prioritate permanentă.

Zona este împărțită în mai multe sectoare turistice și trasee celebre, cele mai cunoscute fiind circuitul „W” și circuitul complet „O” , parcurse de turiști din întreaga lume. Printre locurile celebre care pot fi vizitate se află faimoasele turnuri de granit Torres del Paine, lacurile turcoaz Pehoé și Nordenskjöld, ghețarul Grey, valea franceză (French Valley), cascadele Salto Grande și numeroase puncte panoramice asupra munților, lacurilor și ghețarilor.

Numele Torres del Paine poate fi tradus aproximativ prin „Turnurile Albastre” , denumire care face referire la celebrele turnuri de granit ale masivului, simbolul emblematic al parcului.

EXPERIENȚA PERSONALĂ

Noi am plecat dimineața cu un autocar de la locul de cazare din Puerto Natales și am străbătut aproximativ 150 de kilometri în circa două ore și jumătate – trei ore, până am ajuns la destinație.

Peisajul de pe traseu nu m-a impresionat în mod deosebit, fiind format mai ales din întinderi de podișuri și zone aride, însă în momentul în care au început să apară, în partea dreaptă, vârfurile impunătoare ale munților, m-am emoționat și am simțit că visul nostru începe, în sfârșit, să devină realitate!

Din păcate, vremea nu era cea mai favorabilă, pe cer conturându-se nori grei, care păreau gata să aducă ploaia în orice moment.

Nu știam dacă să încep să filmez chiar din acel moment, iar atunci mi-a venit ideea să o întreb pe ghida noastră dacă ne vom întoarce pe același traseu sau dacă drumurile sunt diferite. Răspunsul ei a fost că vom intra în parc printr-o parte și vom ieși pe alta, astfel nu vom trece prin aceleași locuri.

Cu autocarul am mers vreo 5 ore prin parc, oprind și coborând la cele mai faimoase puncte de atracție. Vremea era destul de rece, cred că în jur de 4–5 grade, iar vântul accentua și mai mult senzația de frig, însă noi eram îmbrăcați corespunzător, cu haine destul de groase.

Astfel, am oprit la lacurile turcoaz Pehoé și Nordenskjöld, care ne-au impresionat prin culoarea incredibilă a apei, contrastul cu munții din fundal și peisajele spectaculoase din jur.

Lacul Pehoé, cu o suprafață întinsă și ape de un turcoaz intens este înconjurat de relief stâncos, dealuri line și vegetație joasă specifică Patagoniei, formată din iarbă, mușchi și arbuști rezistenți la vânturile puternice.

Cel care ne-a impresionat însă cel mai tare a fost Lake Nordenskjöld, care se află la poalele masivului muntos Torres del Paine.

Lacul poartă numele exploratorului și geografului suedez Otto Nordenskjöld, cunoscut pentru expedițiile sale în regiunile polare și Antarctica, numele fiind ales în semn de apreciere pentru contribuțiile sale la explorarea acestor zone extreme.

Culoarea deschisă a apei este fascinantă, iar crestele munților din spate și peisajul de stepă, cu vegetație rară și relief stâncos, creează un decor spectaculos și aproape ireal.

Este acea imagine emblematică și iconică pentru Torres del Paine, pe care o vezi cel mai des în fotografiile și materialele de promovare ale Patagoniei chiliene.

Un alt loc care ne-a plăcut și ne-a impresionat a fost cascada Salto Grande, unde am ajuns după o plimbare de aproximativ 30 de minute prin peisajele spectaculoase ale parcului.

Cascada reprezintă practic legătura dintre lacul Nordenskjöld, ale cărui ape se varsă cu putere în lacul Pehoé, creând unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din parc!

Cascada este frumoasă și spectaculoasă prin cadrul natural în care se află, însă nu se poate compara cu impresionantele cascade Iguazu, care uimesc prin dimensiune, înălțime și debitul uriaș al apei!

Pe traseu, autocarul a mai oprit într-un loc de unde am coborât cu toții pentru a fotografia niște formațiuni de nori foarte interesante, care, în lumina soarelui, reflectau pe cer un efect asemănător unei aurore boreale.

Am ajuns și la capătul lacului Grey, de unde se putea vedea ghețarul Grey, însă, din păcate, nivelul apei era foarte scăzut, iar ghețarul se afla la o distanță destul de mare și nu se distingea foarte bine.

Spre după-amiază, fiind deja destul de obosiți, ne-am oprit la un restaurant aflat pe malul lacului Pehoé, de unde se vedeau foarte frumos crestele munților Torres del Paine.

După ce am luat masa, ne-am deplasat spre celebra Peșteră Milodon, o cavernă uriașă și spectaculoasă, la intrarea căreia se află statuia unui milodon.

Milodonul a fost un animal preistoric uriaș, asemănător unui urs, care a trăit în Patagonia în urmă cu aproximativ 10.000–12.000 de ani.

Peștera ne-a impresionat prin deschiderea ei uriașă și prin pereții stâncoși spectaculoși, însă nu am putut să ne aventurăm foarte mult în interior, parcurgând doar aproximativ 100 de metri, după care ne-am întors, deoarece nu aveam suficient timp la dispoziție.

Apoi, cu regret, ne-am luat rămas-bun de la acest parc superb, îndreptându-ne spre Puerto Natales, la locul nostru de cazare.

CONCLUZIE

Parcul Torres del Paine ni s-a părut un loc fascinant, cu o atmosferă aproape mistică, desprins parcă de pe o altă planetă!

Crestele munților mi-au amintit, în mare parte, de Alpii Dolomiți, fiecare având însă o frumusețe și o personalitate aparte.

Am avut șansa de a vedea munții în ipostaze complet diferite: în prima parte a zilei, ascunși printre nori și învăluiți într-o atmosferă rece și misterioasă, iar spre după-amiază, când cerul s-a mai înseninat, scăldați într-o lumină aurie de apus, care îi făcea să pară și mai spectaculoși.

Seara, la hotel, am adormit fericită, cu inima plină de bucurie și recunoștință că mi-am îndeplinit visul pentru care am venit în Patagonia!

Dacă ajungi in Chile, nu ai cum să ratezi acest obiectiv!

Recomand din tot sufletul! 🤗😊

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 45 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI