EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Pensiunea Michelsberger Haus [Cisnădioara](încă) NECLASIFICATĂ / MENIU
O coproducție româno-engleză reușită
TIPĂREȘTEDupă ce-am vizitat Cetatea Făgărașului, ne-am îndreptat spre Cisnădioara, locul unde aveam să ne întâlnim cu alte 5 familii, foști colegi de serviciu ai soției. Obișnuiesc să facă câte-o ieșeală de-asta în fiecare an, chiar și-acum când unii au ieșit la pensie, alții lucrează în continuare în aceeași companie, alții și-au schimbat locul de muncă.
Colega din Sibiu a găsit o pensiune în Cisnădioara, cu 6 camere, tocmai bună să ne găzduiască pe toți, bonus, închiriind-o pe toată, am putut să ne” desfășurăm” în voie, fără să deranjăm pe nimeni.
Michelsberger Haus se numește pensiunea, proprietari fiind o familie englezo-român (c) ă, soț și soție... povestea clasică, el a venit pe-aici, s-a-ndrăgostit nu numai de țara noastră și-uite-așa după ce și-or fi jurat credință pe viață și toate cele, au hotărât să devină proprii lor șefi.
Pensiunea se află chiar în buricul Cisnădioarei, în Piața Gozelinus. Ce-au făcut ei aici? Păi... deh, oameni gospodari, care pe deasupra au înțeles și să ducă mai departe arhitectura locală săsească, au renovat în primul rând o casă veche de 300 de ani. Au mai renovat un hambar, au mai construit câteva acareturi, au dotat toate cele cu mobilier vechi, autentic, dar atent refăcut, cu obiecte vechi luate sau recuperate numai ei știu de pe unde și-a ieșit ceva inedit. Rustic, în adevăratul sens al cuvântului, dotat cu instalții moderne, fără de care e mai greu să ne-nchipuim viața în ziua de azi, totul îmbinat cu mult bun gust.
Să nu vă închipuiți că-i vreun mare lux acolo. Nici pe departe. Camerele au undeva la 18-20 de metri pătrați, la ochiul meu, din care baia vreo 6-7 metri pătrați. N-am văzut toate camerele, așa c-o să mă refer la camera în care am dormit noi două nopți.
Când am văzut prima dată patul, am zis că eu dorm afară, că doar n-o să-l dărâm eu cu cele 0,11 tone ale mele... plus... colega de cameră. Aiurea! E zdravăn, cred că și Doamna Șoșoacă poate merge fără griji pe-acolo. Tăblia patului pare din epoca bronzului, dar la o privire mai atentă se observă că este recondiționată însă cel care a făcut-o a avut grijă s-o finiseze astfel încât să rămână patina timpului. Un mare plus pentru saltea și lenjeria de pat. Super calitate. Am dormit buștean. Și clar a fost de la calitatea saltelei, deși nu neg că seara, înainte de culcare am” citit” niscai zemuri de fructe. Masa, scaunele, comoda... lemn masiv și dacă era să mă adresez lor ținând cont de vârsta pe care o au, sigur le ziceam bunico, bunicule. Toate restaurate impecabil.
În baie, combinație rustic-modern. Vas de toaleta de tip Geberit, chiuveta dintr-un lighean găurit în fund la care s-a racordat sifonul. Super original. Dușul cu perdeluță, asta mă cam calcă pe neuronul obosit. L-am întrebat pe tip dacă e chiar așa scumpă pentru el o cabină de duș și cu umorul ăla britanic, inconfundabil, mi-a spus că nu e scumpă, dar nu se inventase cabina de duș acum 300 de ani. Bine, nici Geberitul nu se inventase, dar mi-a spus că sunt prea scumpi cocenii de porumb ca să mai facă WC în curte.
Radiator port-prosop în baie și ventilo-convector în cameră. Era chiar culmea să pună sobe pe lemne sau pe cărbuni. Convectorul și-a făcut foarte bine treaba pentru că noaptea era destul de răcoare. La un momet dat chiar mi-era cald și l-am oprit. De tot.
Pe pereți sunt mici tablouri, unele în acuarelă, altele în creion pe care le pictează sau le desenează proprietarul. Când o avea timp să le facă, nu știu, dar le face. Și sunt și de vânzare, dar aici confundă clar Londra cu Cisnădioara. De prețuri zic.
Nu avem televizor în cameră 😊. Eu unul nu-i duc lipsa niciodată în vacanță, chiar dacă e vorba numai de două zile. Dar nu este. Și e făcută cu intenție. Pe același principiu, nu exista acum 300 de ani. În schimb avem espresor. Și capsule cu cafea și apă și cred că erau și pliculețe cu ceai. Adică... OK, respectăm tradițiile, rămânem pe linia cu viața de-acum trei secole, da’ totuși. Vrea și gura turistului să bea un espreso, nu?
Pardoseala camerei este din dulapi de lemn pe care au aruncat așa... la mișto vreo trei blănițe de oaie. Eh, pardoseala scârțâie, asta nu-mi place, dar asta e. Nu poate fi totul perfect.
Pe prispa casei se află un frigider de-ăla mic, tip minibar și cred că e pentru toată lumea, pentru că altul eu n-am văzut. Tot aici sunt câteva comode, tot de pe vremea lui Pazvante, recondiționate și ele frumos și pe care se află înghesuite tot felul de obiecte vechi. O mașină de cusut Singer, un fier de călcat de-ăla de băgai cărbuni aprinși în el ca să se-ncălzească, căni de lemn, ceva porțelan vechi. Și tot aici este un banc de lucru tâmplăresc, tot vechi, evident. De-ăla cu menghine făcute din lemn. Eu unul n-am mai văzut așa ceva de mulți ani. Mi-a plăcut maxim.
În prețul cazării, de 350 de lei pe noapte, am avut inclus micul dejun. Locul unde se poate servi este în pivnița casei, care se întinde pe toată amprenta acesteia. Complet refăcută, fără pic de umezeală în ea, cu bolțile de cărămidă originală și cu grinzi de lemn frumos lăcuit. Poate că nu-i foarte bogat micul ăsta dejun (la numărul produselor mă refer), dar totul este de calitate. Două-trei feluri de mezeluri, mai multe brânzeturi, inclusiv de-astea mucegăite 😊, legume, niscai fructe, ceva zacuscă, chifle calde. Doamna ne-ntreba dacă vrem produse calde și ne făcea pe loc ochiuri sau omlete, simple sau cu ce doreai să-ți pună în ele. Un mare plus pentru unt și dulcețuri. Untul trebuie tăiat cu drujba, atât de tare este și are gustul untului din copilărie și pe care l-am mai mâncat doar prin Bucovina, acum mulți ani. Dulcețurile (de afine, de fragi!!! și de căpșuni) sunt făcute de ei, din fructe culese din pădure sau din grădina proprie. Există și-un espresor automat care știe să facă de toate. Espreso, cappuccino, latte și parcă mai avea ceva butoane, dar la mine trebuie numai cel de espreso.
Pensiunea funcționează și ca punct gastronomic local. Poți servi aici prânzul sau cina chiar dacă nu ești cazat la pensiune. Meniul (altul în fiecare zi) constă în două feluri întâi (o supă și o ciorbă), două feluri doi și un desert. Așa... ca idee, noi am mâncat vineri după amiază o ciorbă de perișoare, o supă de chimen, apoi un șnițel din carne de vită cu cartofi la cuptor și o porție de papricaș cu carne de pui și sos alb, fără desert, iar ca udătură un coniac de casă (30 ml), o bere la halbă, o apă minerală mare și ceva pâine. 239 de lei amenda, pe care am plătit-o odată cu cazarea, adică duminică dimineață, la plecare. Am plătit cu tichete de vacanță 939 de lei (nu, nu-s bugetar și primesc mai mult de 800 de lei pe an 😊 ). Deci, merge și cu tichete de vacanță.
Despre pensiune am zis una-alta, să spun câteva cuvinte și despre împrejurimi. La 50 de metri de pensiune este Piața Gozelinus unde, pe lângă o terasă cu mici, bere și un mic magazin cu de toate este și o parcare publică gratuită. parcare în care, de altfel, ne-am parcat toți mașinile. În 15 minute și vreo 150 de trepte de urcat se poate ajunge la Biserica Fortificată” Sfântul Mihail” , sau Cetatea Cisnădioara cum am văzut că i se mai zice. Am vizitat-o sâmbătă dimineață, după micul dejun și chiar mi-a plăcut. În afară de panorama asupra zonei am aflat despre câteva obiceiuri vechi și frumoase ale sașilor, chestii despre care habar n-aveam. La 150 de metri de pensiune, pentru cei ce vor să servească masa în altă parte, se află Restaurantul Kamin. Excelent, am fost sâmbătă seară, n-o să scriu despre el pentru că n-am făcut poze iar pentru cine este interesat are pagina web proprie, https://kaminrestaurant.ro.
Din punctul meu de vedere, Michelsberger Haus poate constitui bază pentru cei ce doresc o vizită de câteva zile în Marginimea Sibiului. Acces ușor în toate direcțiile, aproape de Sibiu, drumuri... așa și-așa, dar totuși asfaltate. Înainte s-ajung aici văzusem pe Booking.com că pensiunea are notă mare. Nu pot decât să confirm această notă și deși nu pot posta comentariu acolo pentru că n-am făcut eu rezervarea, din partea mea un mare 10.
Indiferent de vârstă, indiferent de unde vă aflați, zile liniștite și nopți romantice vă doresc.
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Pușcașu Marin in 25.05.26 10:24:22
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.70432603 N, 24.11150034 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest review
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
N-am vrut să încarc articolul prea mult, așa că despre P27 o să spun două vorbe aici. Pietrele alea au legenda lor. Erau aduse în Cetate de către flăcăii care se logodeau, în scop de noroc în familie și-n dragoste. Le urcau cu mâinile goale, la deal, până ajungeau cu ele în cetate.
În caz de asediu al Cetății, pietrele erau folosite de săteni ca” muniție” împotriva atacatorilor.
Există și clasica legendă lacrimogenă cu fata care a ales din doi băieți ce-o curtau pe cel mai sărac. Ăsta, de bucurie a ales să ducă în Cetate un pietroi peste puterile lui. S-a oferit să-l ajute... flăcăul bogat ce fusese refuzat de fată. A făcut bogatul ce-a făcut și-a prăvălit pietroiul peste rival, l-a omorât, dar tot nu s-a” lipit” de domnișoara cu pricina. A fugit din sat și cu gând de răzbunare a condus un grup de otomani care au atacat satul.
Ei și ce să vezi, a fost omorât tocmai cu pietroiul respectiv, care fusese urcat în Cetate în cinstea feciorului sărac.
Toate poveștile astea pot fi aflate în Cetate, scanând un cod QR și apoi o voce suavă îți spune povestioare de la fața locului.
Rog așteptați...
Mutat în rubrica "Pensiunea Michelsberger Haus [Cisnădioara], MĂRGINIMEA SIBIULUI" (nou-creată pe sait)
-
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
@webmasterX: Este corectă poziționarea pe hartă. Mulțumesc.
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
Mi-a plăcut descrierea pensiunii, dar cel mai mult mi-a plăcut finalul! 😀
@Floria: Mă bucur. Urarea asta o fac din proprie experiență. Soția mea adoră să-i recit poezii sub clar de lună 
”Păi... deh, oameni gospodari, care pe deasupra au înțeles și să ducă mai departe arhitectura locală săsească, au renovat în primul rând o casă veche de 300 de ani. Au mai renovat un hambar, au mai construit câteva acareturi, au dotat toate cele cu mobilier vechi, autentic, dar atent refăcut, cu obiecte vechi luate sau recuperate numai ei știu de pe unde și-a ieșit ceva inedit. Rustic, în adevăratul sens al cuvântului, dotat cu instalții moderne, fără de care e mai greu să ne-nchipuim viața în ziua de azi, totul îmbinat cu mult bun gust
Felicitări acestor oameni care au „salvat” această veche arhitectură săsească (300 de ani
) și că banii (fără taxele plătite, desigur) le intră numai lor în buzunar de pe urma acestei pensiuni! 👋
Pensiunea arată bine!... dar mie nu mi-ar place să dorm în camera voastră, pentru că nu-mi place zidul din cărămidă aparentă de la capul patului, și nici tăblia verde, din lemn, pe care nu au revopsit-o! arată rău! 
Noroc cu baia, care arată mai bine și despre chiuveta-lighean, care chiar mi-a plăcut! 
Chiar și în restaurant sunt pereți cu cărămidă aparentă... dar aici ca să mănânc, nu mă deranjează așa de tare ca în camera de dormit
Mi-a plăcut și curtea pensiuni... mai ales scaunele făcute din butoaie ... o idee năstrujnică pe care n-am mai văzut-o până acum și la care nu m-aș fi gândit!
Felicitări pentru articol! 👋... și, ca de obicei, mulți 
@doinafil: Nu e cărămidă aparentă, nici peretele din cameră, nici în pivniță, E chiar zid de cărămidă. Cel puțin în cameră există și traversele acelea de lemn pentru ranforsarea zidului.
Tăblia patului... , surpriză, chiar e refăcută. Însă meșterul care a refăcut-o a avut grijă s-o renoveze folosind o tehnică care să-ți lase impresia de vechime, de nefinisat. Într-adevăr, se vede că e veche, dar este restaurată.
Până și lămpile alea de pe scaunele ce țin loc de noptiere sunt vechi, dar au fost vopsite și au partea de instalație electrică nouă.
Așa cum am spus în articol nu e nici pe departe lux. Însă pentru câteva nopți, merge.
Mulțumesc mult pentru vizită și pentru ecou.
@Pușcașu Marin:
”Indiferent de vârstă, indiferent de unde vă aflați, zile liniștite și nopți romantice vă doresc.
Crede-ma ca imi era dor sa mai citesc un articol scris de tine si pentru urarea cu care ne-ai obișnuit la final 😄
Evident că tot la poezii recitate sub clar de lună mă gândeam și eu 🤣
”au renovat în primul rând o casă veche de 300 de ani. Au mai renovat un hambar, au mai construit câteva acareturi, au dotat toate cele cu mobilier vechi, autentic, dar atent refăcut, cu obiecte vechi luate sau recuperate numai ei știu de pe unde și-a ieșit ceva inedit. Rustic, în adevăratul sens al cuvântului, dotat cu instalții moderne, fără de care e mai greu să ne-nchipuim viața în ziua de azi, totul îmbinat cu mult bun gust.
Îmi place stilul acesta rustic-modern, care începe să prindă teren în ultimii ani.
Apreciez efortul de a restaura în stil vintage oferind confortul zilelor noastre
@Pușcașu Marin:
”Nu avem televizor în cameră 😊. Eu unul nu-i duc lipsa niciodată în vacanță, chiar dacă e vorba numai de două zile. Dar nu este. Și e făcută cu intenție. Pe același principiu, nu exista acum 300 de ani. În schimb avem espresor. Și capsule cu cafea și apă și cred că erau și pliculețe cu ceai. Adică... OK, respectăm tradițiile, rămânem pe linia cu viața de-acum trei secole, da’ totuși. Vrea și gura turistului să bea un espreso, nu?
Lipsa televizorului, dar prezența espressorului mie mi se pare o chestie de dublă măsură.
Personal renunț la televizor fără vreun regret dar apreciez espressorul. Maxim. In cazul soțului, este taman invers.
Daca in Cisnadioara poate fi considerat plauzibil, amuzant este ca am găsit o situație asemănătoare într-o altă țară dragă amândurora în cazul unui hotel de lanț internațional cu pretenții. Resortul fiind cam scumput, m-am orientat spre cele mai ieftine camere. Acelea erau la bungalowuri, într-o zonă care îmi părea liniștită, aproape de plajă, scăpam de asteptatul la lift, părea OK. Noroc ca îmi place sa citesc cu atenție una alta și așa aflu ca in acele căsuțe simpatice nu există nici televizor și nici internet. Incredibil! Eu cu netul in cameră o mai rezolvam cumva luând o cartelă din aeroport, dar dacă soțul rata campionatul mondial, deja se alegea praful de vacanța mea
@Pușcașu Marin: Foarte faină cazare! Ați ales bine și cred că v-ați simțit și bine acolo! Nu am stat într-un astfel de loc, chiar merită, este altceva! Totul ales cu grijă la fiecare detaliu.
Frumoasă și povestea cu pietrele din cetate! Mi-au plăcut versurile despre câinele cel zâmbăreț!
Sper să mai citesc și alte articole scrise aici pe AFA, marca @Pușcașu Marin! 🤗🤗
@nicole33: Eu am idei puține, dar fixe. Cât timp voi mai apuca să mai scriu una-alta pe-aici, o să-nchei cu urarea aceea, chiar dacă la un moment dat cineva se va plictisi și-mi vor ieși pietre prin ecranul laptopului. Deși... cred că, măcar în subconștient, toți ne dorim să recităm sau să ascultăm poezii sub clar de lună
Am observat în ultimii zece ani că nu mă mai deranjează lipsa televizorului și asta nu numai în vacanță. Și-acasă sunt zile întregi cînd e pe post de mobilă. Sunt microbist de când mă știu pe lumea asta, dar de la o vreme mi-e mai comod să urmăresc a doua zi pe YouTube rezumatul meciului.
Cu cafeaua e altă poveste. Cum între momentul în care mă trezesc eu și momentul în care se trezește Doamna mea, trece măcar o oră, merge o cafea și apreciez când găsesc tot ce-mi trebuie ca s-o pot face.
Aici la Michelsberger Haus era totuși un televizor. În... hai să-i zicem restaurant. Un fost hambar refăcut și el. Cred totuși că e cam incomod să stai pe băncuțele alea de lemn să vezi un meci.
Nu știu cum vede soțul tău lucrurile, dar mie dacă-mi dai să aleg între o vacanță fără televizor și vizionarea chiar și a turneului final de la CM de fotbal, aleg vacanța fără să clipesc măcar o secundă.
Mulțumesc mult pentru ecouri și o să-ncerc, dacă n-apar neprevăzute, să vă urez cât de des voi avea ocazia treaba cu... zilele liniștite
@mprofeanu: Da, ne-am simțit bine. A fost ceva original, genul acesta de cazare nu-l mai încercasem până acum. Sincer, pentru mine cel mai important este să am un pat confortabil și posibilitatea de a face un duș. Restul, devin amănunte. Ori, aici am avut pat confortabil, apă caldă și-n plus” amănuntele” chiar au fost originale și din punctul meu de vedere, de bun gust.
Plăcuța aceea de pe poartă, cea cu CV-ul câinelui m-a amuzat foarte tare. Oricum era puțin în plus, pentru că atunci când m-am apropiat s-o fotografiez, din spatele porții s-a auzit un lătrat care ar fi băgat spaima și într-un dresor de câini
Mulțumesc mult pentru ecou. Și eu îmi doresc să citesc articole pe AFA, marca @mprofeanu, care, ca să-l citez pe @admin atunci cînd a făcut un comentariu la ilustrația muzicală a zilei, sunt adevărate enciclopedii.
@Pușcașu Marin:
”Sunt microbist de când mă știu pe lumea asta, dar de la o vreme mi-e mai comod să urmăresc a doua zi pe YouTube rezumatul meciului.
Neah … nu e același lucru Deja știi rezultatul. Ar fi ca atunci când citești un roman polițist și știi deja cine e criminalul
”Nu știu cum vede soțul tău lucrurile, dar mie dacă-mi dai să aleg între o vacanță fără televizor și vizionarea chiar și a turneului final de la CM de fotbal, aleg vacanța fără să clipesc măcar o secundă.
Sotul preferă de foarte mulți ani să urmărească meciurile la televizor cu o blondă alături, nu pe stadion. Cred ca ar vrea să împace și capra și varza, adică să meargă în vacanță, dar nici să nu rateze vreun meci. Îl întreb și revin 😄
@Pușcașu Marin: Ligheanul ăla mi-a amintit condițiile în care am debutat eu ca medic: un lighean găurit, cu un furtun atașat care intra intr-o găleată. Ca rezervor: un vas de metal, cu un robinet!
Acum am baterie cu senzori!
De, au trecut 45 de ani!
@adrianaglogo: Peste 45 de ani vei avea baterie cu comandă vocală și pe post de asistentă o roboată blondă 90-60-90. Dacă găsești una cu dimensiunile 110-60-90, mă-nscriu și eu la tine la cabinet și vin în fiecare zi după cîte o rețetă
@Pușcașu Marin: Poate un asistent-robot, cu musculatură wow! Asta pt că acum eu am un asistent! E chiar amuzant, puțini medici au băieti, nu fete!
Așa că nu știu dacă mai vrei rețete!
@adrianaglogo: N-am noroc . Dacă te răzgândești... negociem.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată