GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O zi în București și o halbă de Guinness. De fapt ,două. Halbe, spui!
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Bucureștiul n-a fost niciodată vreun oraș de suflet pentru mine. Poate din pricina emotivității copilului de moldovean care eram când am ajuns prima dată aici, cu școala, în excursie, nu că aș fi fost deștept! Pe atunci, Capitala era pentru noi un fel de capăt de lume – între copiii de la bloc, dacă ziceai că ai fost la București, era ca și cum ai fi urcat pe Everest. Nu că aș fi știut atunci ce-i acela Everestul.
Apoi viața mi-a dat peste bot cu Bucureștiul: aici am făcut armata (un an și patru luni, dar cine-i mai numără?), apoi Academia de Poliție, încă trei ani, apoi facultatea, masterat, apoi serviciul, cursuri de pregătire profesională, tot drumuri și drumuri spre Capitală. Când am ieșit la pensie, am zis: „Gata, s-a terminat cu Bucureștiul!” Doar că fiică-mea a hotărât că acolo vrea să-și trăiască restul vieții. Așa că, nah, trebuia s-o „înzestrez” și eu cu o locuință proprie și personală, deci am borfăit orașul ajungând prin locuri de care nu știam, ever, că ar fi în folosință.
Prin 2021, am mai vizitat – fără mare chef, recunosc – o unitate spitalicească, unde s-au jucat nițel cu rinichii mei (Dumnezeu să-i dea sănătate medicului ce m-a avut în grijă!).
Așa că, da, pentru mine Bucureștiul nu e un „must see” ! Nu-mi planific vizite aici de bună voie, asta e clar! Dar, la jumătatea lui octombrie, anul de-l trăim, a trebuit, mort-copt, să ajung la București. Fiică-mea comitea cununia civilă cu alesul inimii ei— inimă la care, după cum se pare, am contribuit și eu, când s-a format. Așa că… ce să mai crâcnim? Hai la București!
Ca tot omul gospodar, am decis să ajungem în frumoasa noastră Capitală cu o zi, cel puțin, înaintea evenimentului în cauză. Să nu zică lumea că venim în grabă și ne prinde cununia cu geanta-n mână. Ne-am cazatără la locul ales îndelung, adică la plesneală, dar despre el o să scriu altădată, că merită povestea lui separată. După ce ne-am tras un pic sufletul, ne-am echipat de plimbare prin București, îmbrăcați lejer, de oraș mare și obositor, și-am zis să dăm o tură prin localitatea în care ajunseserăm, ghidați, firește, de fiică-mea și de soțul ei — ăla care urma să-i devină, oficial, peste o zi.
A fost o plimbare din aia fără țintă clară, „de trecut timpul până la ce vine” , cum zice omul înțelept. Am luat la pas străduțele din Centrul Vechi, că, vorba ceea, dacă n-ai fost pe-acolo, parcă nici n-ai fost în București. Am poposit și prin Cișmigiu, am salutat niște rațe și am constatat că, de fapt, Capitala nu e chiar așa de urâtă, când o prinzi într-o zi blândă de toamnă. Mai ales când ai treabă frumoasă și inima ușoară.
Cred c-ați reținut despre mine că-s moldovean, chiar dacă din Vrancea. Asta, spre deosebire de Adriana mea, care-i tot moldoveancă, dar din Bacău — alt soi, dom’le, mai domol la vorbă, dar la fel de hotărât când vine vorba de mâncare bună. Ei, ce au specific moldovenii? Nu, nu doar băutura — ăia-s moldovenii de Vaslui (scuze, @adso, n-am putut să mă abțin! 😄). Noi, ceilalți, când ne scoți la aer liber, ne lovește foamea din senin, de parcă e un reflex condiționat național. Pentru un moldovean, masa e moment sfânt: nu se discută politică, nu se pun întrebări existențiale, doar se mănâncă și se zâmbește.
Fiică-mea, deși acum se dă bucureșteancă sadea, tot moldoveancă rămâne în ADN, că n-are cum altfel. Așa că, atunci când am început să bombănim, discret, despre faptul că ne-ar prinde bine ceva de pus între măsele, ne-a privit cu un zâmbet șiret și ne-a zis că ne duce ea „într-un loc frumos, dar lejer” . Nu din ăla unde trebuie să porți cravată ca să te lase să intri și unde, după ce vezi prețurile, leșini elegant pe tapițeria scaunului.
„Stați liniștiți, vă ducem undeva unde-i bine, unde e lume normală, muzică bună și mâncare cinstită” , a zis ea. Și, uite-așa, fără prea multe discuții, am pornit la drum. După câteva străzi, ceva hoinăreală prin centrul ăla plin de tineri și de umbrele colorate, am ajuns la destinație: „The Harp – Irish Pub” .
Și, Doamne, bine că am ajuns — că foamea moldoveanului nu așteaptă după nimeni!
The Harp-Irish Pub
Unde se află frumoasa locație? Păi, aproape de inima Bucureștilor, taman acolo unde orașul începe să prindă puls și glas. „The Harp – Irish Pub” tronează elegant pe strada Bibescu Vodă nr. 1, adică, mai pe scurt, chiar pe Splaiul Unirii, loc ușor de ținut minte și greu de ratat. Intrarea se face la parterul unei clădiri pompoase, cu aer serios și pretențios — cum, de altfel, arată cam toate clădirile din zonă.
De fapt, dacă n-ar fi frumoasa firmă luminoasă de tronează deasupra ușii de dai buzna, ai zice că intri într-o instituție de stat, nu într-un pub irlandez. Dar, odată trecut pragul, te lovește altă lume: lumină caldă, lemn lăcuit, o atmosferă care te face să uiți că ești în Bucureștiul ăla grăbit și obositor. Acolo, jos, la parterul clădirii cu aer de ambasadă, „The Harp” e un fel de colț de Irlanda adoptat de români — iar mie, moldovean cu experiență, mi s-a părut locul perfect să-ți tragi sufletul și să zâmbești cu burta plină.
Aș minți oribil să spun că am cunoștință despre aerul original dintr-un pub irlandez sau englezesc; ochișorii mei nu au hoinărit prin cele depărtări, doar am văzut prin filme cam ce înseamnă atmosfera. Ei bine, aici nu-i chiar ca acolo, măcar pentru că nu se fumează și nici gălăgie exagerată nu era. Parterul, unde am intrat, era liniștit, mobilat specific, cu lemn și iluminat discret. La etaj, unde am ajuns noi, era altă poveste: animație plăcută, mese ocupate cam trei sferturi, oameni diverși — tineri, cupluri, familii cu copii — nimeni pierdut de beție sau cu fața în pământ. Așadar, un bar civilizat, chiar de Capitală!
Ne-am așezat la o masă liberă, ne-am acomodat rapid și am fost observați imediat de piccolo, care, cu zâmbet, ne-a întrebat ce-ar vrea pipotele noastre să bea ca aperitiv. Fiecare a grăit după pofte, iar el ne-a adus meniul să alegem dacă, după ce vrem ceva de băut, batem falca. În foarte scurt timp, băuturile noastre au sosit — și ne-am înfrățit cu ele instant. Nu era whiskey irlandez tradițional, dar nu contează: eu, moldovean fiind, am oareșce legături cu vodca Stalinskaya, care e mai degrabă spre ruși, așa și , nu știu de ce, parcă mă ține minte. Și uite-așa, am început seara în „The Harp” cu zâmbetul pe buze și paharul în mână, în pace și civilizație.
Conform dictonului flămângioșilor din care fac parte — „De discutat ce mâncăm?” — după ceva timp am cerut să vină cineva să ne promită mâncarea. Aicea am intrat în partea serioasă a serii: eu am ales un mare burger, cu cartofii aferenți, Adriana ceva pasăre, Mihai a vrut paste Carbonara, iar Luminița, fiică-mea, o plăcintă irlandeză cu carne de pui. Am și poze, ca să dovedesc că n-am glumit!
Fiind într-un Irish Pub adevărat (sau aproape), am cerut să fiu adăpat cu Guinness, berea lor specifică. Am băut două, ca să înțeleg despre ce e vorba, dar să știți: eu, de regulă, nu beau bere, că e băutură degeaba — bei și-ți umple alte organe, nu creierele!
Mâncarea a sosit la vreo 15 minute de la comandă și, sincer, tot cam atât ne-a luat să o trimitem în alte lumi. Nu prea am vorbit cât am mâncat — ce vreți, moldovean fiind, nu pierdem timpul ca să se răcească mâncarea! Fiecare își vedea de farfurie, cu ochii sclipind și cu pofte în ochi.
Am dat cu berea în cauză, așa, de moft, nu ca să împingem mâncarea; și vă spun sincer, n-a fost nevoie: burgerul meu era suculent, pasărea din strachină de la Adriana -perfectă, Carbonara lui Mihai cremoasă cât trebuie, iar plăcinta Luminiței… exact ce trebuie pentru un copil cu gusturi rafinate. Mâncarea chiar a fost bună, iar atmosfera te face să uiți că ești în București, chiar dacă pentru mine Capitala rămâne, totuși, un oraș de tranzit și nu de suflet.
Nu ne-a pândit nimeni la plecare, ceea ce e mereu un semn bun, mai ales că am ales să plătesc nota de bună voie, direct în bani. N-am încercat varianta inventivă cu metri pătrați de podea de spălat sau munți de farfurii murdare, deși, cine știe, poate ar fi fost amuzant. Plata cu cardul, elegant, a ieșit 355 de lei toată gluma, inclusiv cei 15% pentru servire — că, sincer, chiar a meritat fiecare bănuț.
Și uite-așa, am ieșit din „The Harp – Irish Pub” cu burțile pline, zâmbetele largi și convingerea că, chiar dacă Bucureștiul nu e orașul meu de suflet, un loc ca acesta merită vizitat — mai ales pentru momentele în care vrei să te simți bine, fără să te complici cu gălăgie, fum sau fețe pierdute de beție. Un pub civilizat, cu mâncare gustoasă, bere decentă și atmosferă relaxată — exact ce trebuie după o zi lungă în Capitală.
Am scris acest review doar așa, ca să mă dau mare că am fost în București și că am trecut și pe la o crâșmă adevărată. Ca să știți, folosesc furculița nu ca să mă scarpin la ceafă, iar cu cuțitul nu sar la bătaie (uneori!). Cine vrea să mă verifice ce-am scris, poate să încerce locația: nu veți găsi niciun strop de minciună la mine.
Așa că vă salut, haidi, pa!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Yersinia Pestis in 05.11.25 11:38:38
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
71 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
71 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Yersinia Pestis: Casă de piatră copiilor, să fie așa cum iși doresc! Sunt din București dar incă nu am mers la această locație, dar, după cum ai povestit, e musai să ajungem. Mai ales că, după ce am vizitat câteva pub-uri din Londra, am constatat că berea Guiness este pe placul nostru (chiar dacă nu are cum să bată vinul roșu). l-am pus pe listă, mai ales că urmează niște zile mai deosebite și este și aproape de mine.
Rog așteptați...
@Mika: Mulțumesc pentru urări! Și, da, să știi că merită o vizită locația de spusei io de ea, știi că nu găsești minciuni la ceea ce scriu eu! 
@Yersinia Pestis: Nu, nu sunt minciuni. Ai grăit adevărul! Am fost acolo și chiar este un Pub drăguț, la care atomosphera 😀 este precum ai zis. Nu ți-e rușine să-i duci pe cei care vin în București, ca să te dai mare că ce crâșme faine sunt pe aici.
Copiilor, felicitări și casă de piatră! Să fie fericiți!... Iar voi, să deveniți bunici cât mai curând!
Să vă fie de bine! 
... să-ți trăiască fata și alesul ei, în bunăstare și înțelegere!
Frumos ai povestit despre acest loc în care - sincer - nu cred că vom ajunge așa curând!... dar, e bine că ni l-ai semnalat!
Noi, bucureștenii cartierelor mai depărtate de centru nu prea mergem să mâncăm „în oraș” , doar dacă altcineva din grupul nostru de cunoscuți organizează vreo întâlnire!
... daaaar, nu se știe! După ce am văzut pe Netfflix serialul „Guiness” , parcă aș da o fugă să gust și eu licoarea aia, chiar dacă Mihai spune că n-are acel „quelque chose” care s-o difere de altele!
Casă de piatră fetei! 👍... și, ca de obicei, 😘 😘😘
L. E. Am o remarcă referitoare la interiorul„The Harp-Irish Pub” : mi se pare cam întunecat!!! 
@Yersinia Pestis:
Cunosc, merg des pe la cafeneaua The Harp. La restaurant, lipit de cafenea, încă nu am fost. Nu e timpul trecut.
Când mai treci prin București și ai timp/chef, poate ne întâlnim la o cafea.
Toate cele bune!
@Yersinia Pestis:
Pentru că nici Memo + nu mai are efect la mine...
Casă de piatră, mirilor!
@Yersinia Pestis: Casa de piatra copiilor. Sa fie sanatosi si fericiti!
PS: fii atent, sa nu tevtransformi intr-un socru rău!
@Yersinia Pestis: Să fiți fericiți, voi ca părinți, alături de tinerii proaspăt căsătoriți!
Mi-a plăcut maxim ultimul paragraf... și am simțit mai mult emoțiile evenimentului ce urma să aibă loc, pentru că despre alte emoții nu cred că este vorba... erai cu copii la masă, în capitală... unde îți place sau nu, tot o să mai vii...
Am reținut Pub-ul ăsta... cine știe...
În rest numai de bine!
@k-lator: Mulțumesc: 1. Că ai confirmat că nu mințesc în legătură cu locația.
2. Pentru urări. Cât despre devenirea noastră în bunici, chiar aș vrea, doar că ei nu se grabesc. Mulțumesc, din nou!
@Flaviu: Ha, ha, ha, nu-mi dă inima ghes să vin în prea-marele oraș! Poate ne-om vedea, cumva, eu sper!
@adrianaglogo: La ce inimă sîmțitoare am, la ce suflet gingaș și generos sunt, cum am să devin harpie?! N-are cum, doar un “The Harp-ist “!
Mersi de urări, săr’mâna!
@ANILU: Mie chiar mi-a plăcut locația, să știi, recomand, sincer !
Altfel, mulțumesc pentru vizită și urări, sărut mâna !
@doinafil: Mersi pentru toate: vizită, vot, urări și, bine-nțeles, pupici! 😂🤗Cât despre ajuns acolo, luați în calcul, e o locație bună! 🤗 Deși, ai dreptate, berea lor nu e chiar un “the must” ! Dar, încercați! 🤗
Copiilor le doresc să aibă “Casă de piatră “! Vouă, părinților, vă doresc multă sănătate, să le fiți alături și să vă bucurați de ei până la adânci bătrâneți!
Știu cam ce relație au moldovenii cu mâncarea, ți-am mai spus ca de peste 30 de ani trăiesc sub același acoperiș cu un moldovean de la Adjud. Și mai știu ca moldovenilor, mai cu seamă celor din sudul Moldovei, le place la București! Se pare ca tu ești excepția… dar iată ca fetei tale îi plăcu Bucureștiul! Cine știe ce îți rezervă viitorul, cu siguranță nepoții te vor aduce foarte des prin orașul nostru.
Cat despre restaurant, deși se află relativ aproape de casa mea (la vreo 10-15 minute de mers în pas vioi), nu i-am trecut pragul până acum! M-ai convins ca merita, ii voi duce pe ai mei acolo cu prima ocazie. Veniși tu de la Mărășești ca să-mi deschizi ochii, să mă uit mai bine la cârciumile de lângă casa! Mulțumesc, să ne mai povestești…
Casa de piatra si numai bine le doresc tinerilor căsătoriți!
De anul acesta am început și eu drumurile la București din motive de copil studenta, asa ca sunt bine venite recomandările cu locuri de mâncat bun și de încredere (nu mancam pachetul adus de acasă, pe ala îl lasam copilului 😄)
@Floria: Da, Luminiței mele îi plăcu mereu Bucureștiul, de-acolo se dă ora exactă! Culmea este că și eu sunt adjudean, vreo 20 de ani , între 1967 și 1987 , am locuit acolo,lângă Parcul mare al orașului.
Când am venit în Adjud aveam, deja, 3 ani, ne mutasem din Odobești, serviciul lui tata era motivul, că așa-l plimba pe atunci CFR-ul. Aici , în Adjud, am făcut gradiniță, scoala generala, liceu și vreo trei ani de CCH. P-ormă, am plecat în București, să fac școală !
Irish Pub The Harp cred c-o să vă placă! 😊
@Yersinia Pestis: Doar ți-am mai spus că nu sunt vasluian! Eu de tărie nu mă ating, vin beau - fără să mă bea el pe mine. Berea îmi place, dar nu mă lasă nenea doctorul. Și, deși nu sunt cel mai ascultător copil, când mă uit pe rezultatele de pe analize, înțeleg că are dreptate .
Îmi place berea, nu Guiness. Asta nu e bere, e o chestie care nu îmi spune nimic. Am vizitat fabrica din Dublin în august și am cerut, la degustare, bere normală. Nu mi-au dat.
” un an și patru luni, dar cine-i mai numără?
Păi normal că nimeni. Tu poți număra până la 1, (3)?
@monaca: Sărut mâna, vecina, ne despart doar 18 km și Siretul, deci, suntem vecini! Mulțumim de urări și succes studentei! Și vouă urări de bine, să vă puteți ajuta copilul, printre altele și cu pachetul! 🤗
@adso: 😂😛🤗 Păi, cine se bătea cu pumnu-n pectorali că-i din Bârlad?! Sau, da, știu: Bârlad era reședința Tutovei !
Acuma, sincer, nici mie nu-mi dădu brânci de căzut pe spate berea aia cu gust de ciocolată, dar, nah, băui să văz ce pățesc. Ni’ca nu se-ntâmplă!Și, da, și la mine sare medicul să mă bată dac-aude că beau bere. De tărie nu zice nimic, că nu-i spun !🥂
Ești răutăcios, dar, nu m-ai nimerit la faza cu număratul. Da, știu până la 1, nu-nțeleg semnul ăla, de l-ai scris după: aka ” 3” ?! 🤗
Respect, sincer, te-am tachinat așa, să-ți provoc verbul! 🎩
@Yersinia Pestis: O, ăsta da eveniment!... Zic de copii și a lor unire; chiar, casă de piatră, viață lungă și frumoasă și... ce își mai doresc ei pe-acolo, prin bătătură... Și vouă pe lângă ei, asemenea!
Cât despre mâncătorie, îmi plăcu, pare un loc de pus pe listă. Doar că, asemenea ție, nici eu nu mă înghesui pe la Capitală, îmi cam ajunseră anii studenției și ăi' de rezidențial. După ce am dat și primariatul, am zis că neam nu mai calc prin București! Mă rog, din când în când mă mai contrazic singură în acest sens...
@crismis: Culmea este că atunci când eram tânăr îmi plăcea prin București, dar, militar fiind (fie în termen sau elev la Scoala de ofițeri) nu aveam voie să mergem oriunde.
Când am devenit student, fugeam de nebun după cursuri și căutam trasee care să mă ducă mai repede la sală. Când lucram nu mai aveam nicio bucurie, veneai la niște ședințe care nu ajutau cu nimic! Acum sunt martalog, am tot timpul de pe lume, însă aglomerația aia, inutilă, cred eu, mă obosește!
Mulțumesc pentru urări, din câte realizez și voi o să aveți aceste emoții! 🤗
@Yersinia Pestis: aglomerația este și marea mea problemă!
După cum pare, eu și @adso suntem cam singurii iubitori de București. 😁
@Flaviu: Păi, ce, fiecare cu plăcerile lui! Dar, îmi place că ți-ai căutat aliat imediat și l-ai pomenit pe @adso! Oricum și el locuiește în al doilea cel mai aglomerat oraș al țării, iar problema lui este că acel oraș e locuit, preponderent, de moldoveni! 
Dar,da, dacă nu locuiești în București în mod obișnuit, nu cred că tânjești să-ți faci habitatul acolo. Aicea, în provincia noastră, prăpădită, e drept, e mai simplă viața!
@Yersinia Pestis, @Flaviu: Mie îmi place Bucureștiul, poate chiar mai mult decât Iașul (îmi este foarte greu să aleg). Mă simt bine în acest oraș și găsesc mereu ceva de făcut, descopăr într-una ceva nou, nu mă plictisesc niciodată.
Am ajuns să prefer un city-break în București unuia la Budapesta, de exemplu. Pentru că mă pot bucura de teatre, de cinematografe etc. Înțeleg limba, și asta e important.
Dar vorbesc din punctul de vedere al turistului, pentru că nu m-aș muta acolo, orașul meu mi se pare mai prietenos cu locuitorii săi decât capitala.
@adso:
Sunt de acord cu tine. Cu o excepție: eu m--am mutat acolo și mi-a plăcut.
@Yersinia Pestis:
”Da, știu până la 1, nu-nțeleg semnul ăla, de l-ai scris după: aka” 3” ?!
Dupa 1 am scris virgula. Ideea este ca nu poti numara pana la ceva cu virgula. Poti numara doar din 1 in 1, asadar numai numerele intregi.
Culmea e ca se pot numara si numerele rationale, multimea lor are cardinalul alef zero, este in corespondenta bijectiva (cardinal echivalenta) cu multimea numerelor naturale. Deci eu pot numara si numerele rationale, dar tu nu . Na!
Ce-i cu (3) ala: patru luni inseamna o treime de an: 4/12 = 1/3. Treimea se scrie, in sistemul zecimal, ca fractie periodica, anume 0,(3). Deci 1 an si 4 luni inseamna 1,(3) ani.
Azi-maine vei fi bunic, si cel mic are sa te intrebe!
@Yersinia Pestis:
”Păi, cine se bătea cu pumnu-n pectorali că-i din Bârlad?! Sau, da, știu: Bârlad era reședința Tutovei!
Vezi ca stii? Pana cand a fost numit resedinta de judet, in Vaslui nici nu oprea trenul. Nu amesteca lucrurile!
Si nu ma bat cu pumnii in pectorali, pentru ca nu am . A ras doamna doctor de mine, zilele trecute: am o hernie de disc, m-am plans de dureri si mi-a spus ca ar fi bine ca nu doar coloana sa sustina pozitia verticala, ar ajuta sa existe si ceva musculatura .
@adso:
Dacă mă prinsesem cu fracția aia periodică, în momentul în care ai scris despre cardinalul alef și corespondența bijectivă... mi-am dat seama, cu adevărat, ce praștie de elev am fost. 🤣
@Flaviu: nu e cazul, astea se fac in facultate, si doar daca urmezi Matematica. Sunt chestiuni specializate.
@adso:
Q. E. D. Nici nu mai știu ce am învățat la școală! 🤣
@adso: Frate, cheltui nervi, timp și răbdare degeaba, încercând să mă educi matematic! Pentru mine matematica e ceva câh! Reușesc să iau corect restul când mai cumpăr câte ceva cu banii jos, altfel cardul face tot ce trebuie.
Am dat-o și eu în glumă, dacă e s-o luăm strict profesional și ție îți dă cu ceață dacă e să calculezi prescripția.
Dar, de aia-i frumos să putem să comunicăm fără să ne luăm prea în serios!
Cât despre Bârlad, Vaslui, Focșani ori Mărășești, fii pe pace, tot niște borte de orașe sunt, nu căpătăm vreo strălucire aparte, ținând cont de localitatea de obârșie!
@Yersinia Pestis: da, știu, din țărână venim, în țărână ne vom întoarce, deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune șamd
@adso: Eu, de fapt, voiam să glumesc pe seama mea, polițistul care am fost știa să numere până la 1, semnul “3” îmi era străin.
Dar, uite-așa, dintr-o neînțelegere a glumelor mele răsuflate, aflai că “egzistă” fracții, iote-te!!! Dacă mă luai repede, spuneam că fracțiile sunt când se rupe osul, că” fracții” /“fracturi” e tot pe-acolo! 😛😂
@Yersinia Pestis: Azi il comemoram pe Gheorghe Gheorghiu Dej (nascut acum 125 de ani), cel mai cunoscut fiu al 'bortei' de oras Barlad. Ma rog, ar fi Cuza mai de fala, dar pe el il mai revendica si altii (Galatiul, de exemplu). Am revazut, pe dinafara, casa memoriala. E greu de intrat, cica inauntru ar un centru dedicat studiului comunismului, pe care nu l-am gasit deschis niciodata.
Ba, mint: am fost inauntru inainte de pandemie. Doua calculatoare din epoca de piatra, maldare de carti si de ziare din anii 50 si cateva scaune schioape. Dezolant .
Am aruncat un ochi pe ferestre si pare sa nu se fi schimbat mare lucru.
Casa lui Cuza e si mai praf. A fost locuita de diverse persoane pana acum cativa ani, cand a preluat-o Primaria si a inceput un fel de restaurare. Sa vedem cand si cum se termina.
@adso: Așa cum am spus, mereu, am și scris pe AFA, Bârlad este un oraș frumos, cu o istorie interesantă și bogată, fost oraș regional (numai alte câteva din Moldova mai erau; Iași, Bacău, Suceava și Galați, din câte țin minte acum), un oraș în care s-au născut foarte multe personalități ale României, oameni politici, oameni de cultură, academicieni, sportivi), zona e prielnică ăstora, de-i face așa deștepți, acuma-s sincer-sincer!
De fiecare dată când ajung aici încerc să mai găsesc niște locuri de interes de văzut și, mai mereu, reușesc, ceea ce e de bine!
Glumele cu vasluienii sunt doar atât, niște glume iar eu greșesc că tot fac uz de ele, asta e clar, doar că am scuza mea: bancurile despre vasluieni sunt glume, bancurile cu polițiști sunt întâmplări adevărate! 😂😂😛🤗
🎩
@Flaviu: Nu te supăra că-ți spui: review-urile mele sunt simpluțe, cu cuvinte la-ndemâna ălora care au promovat anii de școală din mila profesorilor, nu pen-c-ar fi avut deprinderi sau cunoștințe necesare!
Mă tare bucur că vii și mă bagi în seamă, cu vorbe, voturi și ecouri, dar, pe viitor, te rog, nu mai folosi expresii obscene, gen :” fracție periodică” , “cardinal alef” ori “corespondență bijectivă” ! Nu de alta, io te respect și cred că merit să mă-njuri pe românește, crede-mă, fac față! Când vii cu vorbe d-astea, sucit -meșteșugite nu știu la ce să m-aștept: dai cu parul sau mă chemi la șpriț?!
Rogu-te, deci, pe viitor nu mai abuza de înjurături d-astea, simandicoase, dă-i direct cu de-alea, neaoșe! 😂🤗🎩
@Yersinia Pestis:
Nu scrisei io că habar nu am ce-i ăla cardinal alef și alte cele?!
Nu știam că nici măcar nu le-am învățat în școală.
Data viitoare îți scriu în maghiară, că nici pe aia nu o cunosc. 🙂
P. S. Da, te chemasem la un șpriț da' am scris, din grabă, bijectiv în loc de bujole. 😊
Toate cele bune!
@Yersinia Pestis: Văd că ai rămas marcat de cuvintele mele .
Uite un articol scris de un om cu mult mai deștept decât mine: dilema.ro/tema-saptaminii ... tdTOBGWsW2QkiOA. Folosește cuvinte încă mai urâte, dar ideea se înțelege dincolo de ele: fără a încerca să le pricepi individual, e clar mesajul întregului.
@adso:
Citind câteva pasaje din articol, mi-am dat seama că din bou am devenit vacă. 😊
@Flaviu:
Știi bancul ăla, cu nevasta care se decide să-și urmărească omul, să vadă pe unde își pierde nopțile. Și îl găsește într-un bar, iar bărbatul o invită să se așeze și ea puțin la masă. Îi toarnă un pahar, îi mai toarnă unul, și încă unul, iar spre dimineață o cară acasă și o bagă în pat cu rochia pe ea. Femeia se trezește mahmură, ia două aspirine, bea un litru de moare de varză și spune: Cum naiba faci asta săptămână de săptămână, ba uneori și mai des? Vezi, dragă, ce greu este? spune bărbatul. Și tu mă acuzi că îmi stă mintrea numai la distracție!
Aia e!
@adso:
Îl știam dar e amuzant de fiecare dată când îl aud.
Ca să nu mai spun că are și o doză mare de adevăr. 😁
P.S. Vezi, pentru mine, când mă duceam la orele de matematică, parcă mă duceam la băute. Pentru unii era o plăcere dar eu mă trezeam mereu cu dureri de cap. 😉
@adso:
Lumea nu poate fi redusă la matematică, dar matematica este în toate. Aia e!... zic și eu...
@k-lator: Dacă ești obtuz (nu știu ce-nseamnă da-mi place cum sună! 😂) poți să crezi că matematica te limitează în gândire, că ea e făcută să-ți dea exact!
Eu, fără să știu așa știință, pot spune că matematica e inventivă: nu vrei să știi ce metode de-a copia am încercat în liceu și ce rezultate uluitoare obțineam rezolvând exercitiile de le primeam acasă, drept temă! Problema nu era la mine ci la profesor, ăla mă umplea de 2 și, uneori, când învâțam, de nota 3. Viața a demonstrat că și-a creat, singur, probleme, la final de trimestru el trebuia să facă nuș’ ce calcule să-mi poată puie-o notă de-mi făcea media “5” .
Extrapolând, când eram student la drept, la “Drept roman” era cumplit, singura materie, ever, mai grea ca matematica, trebuia să reciți, în latină, normele de drept romane. Nu era doar “Aquila non captat muscam “, proful ne-njura-n latină iar noi râdeam, ca proștii.
Concluzionând, matematica e poezie pură doar că eu prefer latina!
Altfel, mulțumesc că chat-uiești pe-aicea, pe unde abuzez io de spațiul oferit de @ cornel, în felul ăsta pare că eu scriu lucruri importante! 😛🤗😂
@Flaviu: De-aia țiu, io, la tine, știi să le cotești frumos din vorbe! 🤗
Cum spuneam, când doi oameni se-nțeleg, comunicarea e ceva easy, deci, poți să spui ce vrei, în ungurește sau marțiană, pe mine nu vorbele mă sperie, mai ales când nu le-nțeleg cât cifrele! La vorbe pot face nuș’ ce extensii dar la cifre-s mort, cu certificat medico-legal, care poate deveni act de sesizare penală, ai grijă cum formulezi, nu știi ce avocat flămând bântuie pe ăst sait!
Uite, de-aia îmi place AFA: educă.
Matematică, latină, istorie, uneori și geografie... 😁
Iar eu mă simt ca pe vremuri, un școlar care se luptă să își ia corigențele. 😊
@adso: Uite, alternativă la bancul tău :
“Tânără, 25 de ani, prezență agreabilă, nu consum alcool, am o viață ordonată-mă culc la ora 22.00, mă trezesc la 06.00-apoi mă ocup de treburi domestice. Mai am de executat 5 ani, apoi ies din pușcărie”
Asta e o alternativă, pentru cei de se cred masculi “ alfa”, totul depinde din ce parte citești!
@Yersinia Pestis: Ei, știu că ești modest din fire! 
Dar, ca să te simți un pic mai bine... o să-ți spun că eu am citit pe undeva (habar n-am pe unde, că mă mai lasă și pe mine memoria de RAM), că dreptul penal este adesea considerat” cea mai matematică” ramură a dreptului Asta ca să nu mai zici că tu n-ai nicio treabă cu matematica! Știu... și latina este o limbă... dar moartă! 
@k-lator: Sărut mâna, ești o doamnă și-ți faci milă de gâza care sunt, apreciez!
Așa o fi, o limbă moartă dar când proful te-ntreaba ceva, de habar n-ai ce vrea: unde-i strada, cât e ceasul sau ce dreaq normă de drept, te ia cu fibrilații, devii caz de targă!
Io-s balanță, deci, definiția zgârceniei, mă ofticam, rău de tot, să iau restanță, aia-nsemna alte cheltuieli, pe-o materie ce nu mai trebuia nimănui! Asta era problema mea!
@k-lator: mă bag și io ca musca-n lapte (că îmi place dezbaterea... aproape filosofică); '... matematica e-n toate'. Să știi că așa ne spunea profu' de mate din liceu - fie-i țărâna ușoară! La momentul respectiv nu prea l-am crezut, dar în timp am ajuns să îi dau dreptate. Am învățat în liceu de mate-fizica și, dintr-o clasă de 26 de oameni, 12 ne pregăteam pentru medicină. Îmi imaginez ce frustranta era chestia asta pentru un prof de mate; adică să nu ai un pool suficient de unde să-ți extragi oameni pentru olimpiada de mate, în schimb băieții și fetele să se înghesuie la concursurile de biologie... Până la urmă, cred că și dumnealui s-a consolat cu 'matematica e-n toate', dar și (unii dintre) noi s-au străduit să-i amelioreze amarul, participând activ la orele de matematică. Eu, țin minte, algebra de-a 12-a mi s-a părut de-a dreptul fascinantă și relaxantă (după atâtea exerciții de chimie organică și lecții de biologie învățare pe de rost), astfel că la bac - nu că mă laud, dar chiar n-a fost un efort prea mare pentru mine - am luat un 10 rotund la matematică... Vremuri, nenicule...
Pe urmă, la facultatea de medicina și mai târziu, în viața de medic, am înțeles cu adevărat cât de mult datoram acestei minunate științe exacte. Și învăț încă în acest sens.
@crismis: Deci, nu te-nțeleg, io țin la tine, citesc, votez și, uneori, comentez la ce scrii tu pe frumosul sait, iar tu, drept mulțumire, te dai cu dușmanul!
Frumos îți șade, medic important de te afli în municipiul de la malu’ Dunării!
Io am învâțat matematică, atâta cât s-a putut, socotind ce notă-mi trebuia să ies cu media “5” după avalanșa de 2 și 3 de-o luam. Bine, în prima fază îmi trebuia nota “35” , demnă de Mironov și literatura lui, aia, SF, chiar așa , îl descoperisem pe Isaac Asimov, Arkadi și Boris Strugațki, doar pe-acolo promovam anul, doar în literatura cu “aliens” .
La medicină, ca să dai, trebuia să știi chimie, partea aia cu piulițe, să știi cu cin’se combină oxigenul și de ce, io n-am fost curios , câh, ai dreptate, față de chimie , matematica e chiar frumoasă!
Ce vină am eu că percep frumosul al’fel?! 🤗😂😛🥰
Altcumva, mersi că te băgași în disputa noastră deși, dacă e să țiu cont, te-ai dat cu vrăjmașu ‘! 😛😂
@crismis: Să știi că fără profu' ăla de mate, n-ai fi ținut minte algebra de-a 12-a și nici la medicină n-ai fi performat, crede-mă! Eu am auzit că în State (adică USA) sunt facultăți de medicină care au introdus ca materie - și nu opțională - în 1 sau 2 ani de studiu, matematica. Și bine au făcut, după părerea mea și a altor savanți
Eu am să-l țin minte toată viața pe profu' din facultate care m-a picat la primul examen de geometrie descriptivă. Și nu pentru că nu-mi plăcea materia, sau nu o înțelegeam... era materia mea preferată. Dar mi-a spus că dacă vreau să mă ridic la înălțimea așteptărilor lui de la mine, trebuie să aprofundez. Și am aprofundat! Îmi amintesc și acum despre ce am învățat acolo, spre deosebire de altele...
Gânduri bune și împliniri cît mai multe! 🤗🥰
Hop și eu în conversație, ca prea s-au încins spiritele 😀. Mi-e mi-a placut matematica, un timp chiar am cochetat cu ideea de a da la facultatea de mate😀. Bine ca nu am făcut acesta greșeala, este o facultate foarte grea. Dar, ca sa reiau ideea lui @k-lator, da, matematica e in toate, ca vrem sau nu vrem. Chiar și pe munte mă lovesc de calcule, nu mai vorbesc de denumiri de noduri - opt în urmărire, opt dublu, etc.
@k-lator: Acuma, ca să fiu răutăcios, mmmde fapt, neah, sunt așa cum îs io, cu filet pe stânga… îmi place de profu’ tău, ăla de “geometrie descriptivă “(habar n-aveam că există așa ceva), ăla de te-a picat! Yes! Și, ține cont, nu-s misogin, dar mă răzbun și io că nu prea calci pe-aicea, pe la mine! 😛😂🤗🥰
@k-lator: Algebra de-a 12-a ca algebra de-a 12; de-acum asta era distracție... Cel mai mult m-a ajutat prima lecție, în clasa a 9-a, când ne-a învățat că rezolvarea oricărei probleme - de matematică sau de altceva - începe prin a-ți lămuri câteva întrebări: "ce trebuie să fac? ", "cum fac? ", "ce știu? ".
@Yersinia Pestis: 🤣🤣🤣
Nu-i frumos să râzi de necazul omului... dar te iert, că-i din trecut! 😁. Am reținut invitația... dar dă-mi și niște... timp (era să zic "zile de la tine", dar știu că le ai numărate, chiar dacă nu ești cu matematica 😎). Sper să mai calc.
@Yersinia Pestis:
Din ce văz p'aici, suntem înconjurați de matematicieni. 😊
@Mika: Te rog frumos, nu-mi fă și tu asta!
Oameni buni, eu, cu trei cuvinte și două virgule fac o compunere de treij’de pagini! Cu toate cifrele de pe lume altceva, în afară de liniște, nu fac!
@Mika, la tine țin, sincer, scrii frumos, ai cele mai frumoase poze de pe AFA, nu mă umili în așa hal cu matematica, te rog!
Spune și tu, acolo, că da, e necesară, dar nu-ți fă chip cioplit, asta, cu chipul , e păcat biblic! 👻🥰
Mi-e ciudă că toți de scrieți aicișa țineți cu @ adso, nici măcar nu mai realizați că omul ăla e profesor de matematică???!!! Mai rău de-atât e să spuneți că e din județul Vaslui, dar văd că doar eu ce duc lupta asta, voi nu marșați!
Sărut mâna, duminică frumoasă, ție și tuturor de mâzgâlim pe AFA, socializarea e ce poate fi mai frumos! 😊🎩
@Flaviu: Ei, nah, te dai lovit! Tu și cu @adso ce ne-nconjurați, sufocându-ne cu cuvinte din alea, obscene! Shame on you! 😛
Dar, da, te iert de-așa păcat, să-ți placă cu cifrele (era să spui “numere” dar mă gândii la conotație), acuma drept îi că, nah, nimeni nu știe ce apucături căpătăm, copii fiind! Mie-mi plăcea să fur mere din livezile sltora, deși, în caz că eram prins, rămâneam cu bucile-n gard, tu ai învățat cu cifrele ! Știi ce bine era să rămâi atârnat de buci, în gard ? Aveai viitor, te gândeai la ce-o să-ți facă ăla de te prindea. Iar când scăpai erai erou pentru ăilalți copii .
La matematică era trist, ăilalți de te vedeau că știi răspunsul la întrebări, te priveau cu ciudă !
@Yersinia Pestis:
Ne-am luat cu matematica și latina dar tot nu am înțeles când bem șprițul.
@Flaviu: Păi, nu-ți spusei?! Io stau în orașul istoric, ăla cu “Pe-aicea nu se trece!” , dar aia e strigătură de scandal, a moldovenilor cu nemții.
Tu, dacă vrei, poți să treci când ai prilejul ocaziei, îmi dai semn în timp util și găsim metode de contact între civilizații!
@Yersinia Pestis:
”Io-s balanță, deci, definiția zgârceniei, mă ofticam, rău de tot, să iau restanță, aia-nsemna alte cheltuieli, pe-o materie ce nu mai trebuia nimănui! Asta era problema mea!
Și io-s balanță, dar nu sunt zgârcită, Po' să jur că sunt, atunci când consider, chiar generoasă! Se zice că noi suntem mai calculați, nu aruncăm cu banu' aiurea, iar atunci când ne place ceva, nu stăm pe gânduri, imediat cumpărăm acel ceva! Am I right or not?
Cred că ecoul meu este al 67-lea, un record pe AFA ... și... 
@doinafil:
67?! Wow!
Să mai spună @yersi că nu îl bagă lumea în seamă...
Cred că doar Întâlnirile AFA mai strâng atâtea ecouri. 😊
@doinafil: Da, așa sunt, când cred eu pot fi foarte generos! Doar că nu-mi vine să cred!
Ce s-o mai dau de gard, am un arici în buzunar de n-are nici cea mai mare grădină zoo așa ceva.
Dar, da, mă încurajez și spun că nu-s zgârcit ci foarte calculat, aoleu, iar dau de matematică!
@Flaviu: Feri-m-ar Domnu’, nu mă (mai) plâng de nebăgare de seamă, mai ales că fiecare primește ce merită! 😛🎩
@Yersinia Pestis:
🤭🤭🤭Vrem, nu vrem, tot de ea dăm, peste tot!... și 😘😘😘
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2025 [Osteria Galletto] Aniversarea a 91 de ani la restaurantul Galletto Osteria Bucureşti — scris în 08.12.25 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2025 [Restaurant La Cocoșatu / Băneasa] Mici şi bere la restaurantul La Cocosatu — scris în 09.09.25 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2025 [Restaurant Xanadu] De poftă, dar mai mult de foame, din nou la Xanadu — scris în 05.08.25 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2025 [Restaurant Hanul lui Manuc] Cu familia la Hanul lui Manuc — scris în 23.06.25 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2025 [Restaurant Britannia Bar & Grill] Restaurant Britannia – un prânz reușit — scris în 30.04.25 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2025 [Restaurant Moft [Floreasca]] Moft, un concept nou şi modern de restaurant — scris în 26.04.25 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2025 [Presto Ristorante / Mărășești] Presto Restaurant – lângă Parcul Carol — scris în 14.04.25 de ANILU din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată