Unde am mâncat în Timișoara

TIPĂREȘTE

În sejurul din Timișoara, vezi impresii, îmi propusesem să mergem la unul din Restaurantele Fabricii de Bere și la un restaurant sârbesc. Ceva istorie despre fabrica de bere.

Fabrica de bere Timișoreana a fost înființată în 1718 de Eugeniu de Savoia, eliberatorul Timișoarei de sub stăpânirea otomană, ca alternativă sigură pentru soldații habsburgi pentru apa potabilă greu de găsit. Prima fabrică de bere din România se află în Cartierul Fabric, pe Strada Ștefan cel Mare nr. 28 și produce anual circa 100 milioane litri de bere, principala marcă produsă fiind Timișoreana.

Clădirile au fațade din cărămidă aparentă, ferestre înalte și acoperișuri în două ape, hale masive și silozuri de oțel.

În Curtea Fabricii se află „Muki” , tramvaiul – locomotivă electrică care de la începutul secolului 20 până în anul 1980 transporta, la și de la Fabrică, vagoane cu bere, materii prime sau echipamente, putând circula atât pe liniile de tramvai cât și pe calea ferată ce aveau ecartamentele identice. Este așezat pe calea ferată, lângă Terasă, așteptând parcă semnalul impegatului să-și înceapă munca. În spatele clădirilor Coșul Cazanului cu foc direct pe care, pe la mijlocul secolului 20, era evacuat fumul rezultat în urma arderii combustibilului sub fundul cazanului pus pe foc.

Restaurantul Curtea Berarilor Timișoreana la Fabrică

În prima zi am mers la acest restaurant amenajat în incinta Fabricii Timișoreana, deschis pe 21 decembrie 2012 într-un spațiu mare ce poate găzdui peste 200 de oaspeți. Funcționează cu o Terasă mobilată cu mese și scaune din lemn, butoaie decorative și ghivece cu verdeață, are și un Bar amplasată în curte și Berăria din fabrică, o sală mare realizată din mai multe spații ce comunică între ele, mobilată ca și Terasa, și ea cu Barul ei.

Servește mâncare bănățeană, românească și europeană la prânz, cină și noaptea târziu, oferă și o gamă variată de băuturi, fiind apreciat pe Google maps cu 4,5 puncte din peste 2.500 recenzii. Este deschis zilnic la ora 11, închis la ora 24 de luni până joi, la ora 1 vineri, sâmbătă și duminică. Plata se poate face numerar sau cu cardul cum am plătit și noi. 

Am ajuns la Restaurant pe la ora 16:30, târziu pentru masa de prânz a localnicilor, devreme pentru cea de seară, oră bună pentru masa noastră și am mers direct pe terasa cu câteva mese ocupate.

O tânara din personalul Curții ne-a adus Meniuri printate și ne-a întrebat dacă dorim ceva de băut. Soțul a cerut Bere Timișoreana nefiltrată, adusă direct din Tancul cu bere aflat în fabrică la halbă de 0,5 litri, au și halbe de un litru. Gazda noastră a plecat lăsându-ne să studiem în voie, dar s-a întors repede cu o halbă aburindă. 

Decizia am luat-o repede, eu mi-am dorit o Ciorbă de burtă, nu mai mâncasem de mult, și Papanași, soțul Cârnați de casă cu Iahnie de fasole. Soțul a rămas la butoane și să transmită comanda, eu am mers prin restaurant pentru a poza câte ceva.

L-am pozat pe „Muki” , am pozat clădiriile și Coșul de fum din spatele lor și am revenit cu aparatul foto pe Terasă. Mai multe poze cu ea, apoi cu Berăria și Barul ei și m-am întors la masa unde ciorba mă aștepta fierbinte.

„Ciorba de burtă” , cremoasă, cu multe fâșii fine de burtă de vită bine fierte, acrită cu puțină zeamă de lămâie și îmbogățită cu gălbenuș de ou și smântână, asezonată cu usturoi zdrobit și ardei iute, însoțită de un bol cu smântână, a fost delicioasă, reconfortantă.

Eu mi-am terminat ciorba, soțul băuse și el ceva din supa lui, iar Lica, gazda noastră a adus Iahnia de fasole și Papanașii. „Iahnia de fasole” gătită cu ceapă, morcovi și foi de dafin, cu puțină afumătură și gust de paprika era puternic aromată de condimentele folosite și de fumul cârnaților de lângă ele. Despre cârnați spun doar că se topeau în gură într-o reușită combinație cu boabele de fasole. Despre „Papanași” spun doar că erau acoperiți cu un strat generos de smântână și dulceață de afine, mi-a plăcut combinația reușită.

Mâncarea a fost gustoasă, atmosfera deconectantă, se auzea plăcut o muzică în surdină, aș mai fi stat dar nu terminasem programul zilei.

Am rugat să facem plată, amabila noastră gazdă în acea seară, zâmbitoare și profesionistă, a adus foarte repede Nota de plată, 104 lei pe care am achitat-o cu cardul, serviciile le-am achitat cash.

Cu mulțumiri reciproce și invitația gazdei de a mai veni pe la Fabrică, am părăsit restaurantul continuându-ne plimbarea într-o zi plăcută de vară, nu înainte de a poza uriașa Halbă de bere, are 11.000 de litri, confecționată în anul 2009 din inox de șase milimetri grosime, de șase metri înălțime și trei tone greutate, atunci se așteapta omologarea oficială în Cartea Recordurilor ca „cea mai mare halbă metalică de bere din lume” , azi ar fi depășită cu 100 de litri de o halbă din Italia, nici aceasta înscrisă în Cartea Recordurilor.

Curtea Berarilor Timișoreana la Han

A doua zi, spre sfârșitul plimbării prin Timișoara, ne-am oprit la al doilea Restaurant al Fabricii de Bere și am mers în Strada Proclamația de la Timișoara nr. 7. Aici, într-un corp de clădire unde în trecut funcționa un „han (gazdărie)” pentru negustori și meseriași, funcționează Restaurantul de azi ce se vrea popas cu tipicul hanurilor de altădată, centru de socializare unde se mânca la masă mare, se bea bere, se ascultau povești și se schimbau vești. A fost deschis în 2007, în clădirea cu bolți de piatră, pereți îmbrăcați în lemn, candelabre medievale, mobilier ca odinioară.

Restaurantul dispune de circa 100 de locuri distribuite în Trei Sali, există și o Terasă spațioasă, toate cu mobilier din lemn, decorate cu plante și flori, are și un Bar bine aprovizionat.

Pe Tripadvisor este apreciat cu 3,6 puncte din peste 200 recenzii fiind clasată pe poziția 55 din 273 restaurante clasificate. Are Aer condiționat, Wi-Fi gratuit și Zonă pentru fumat.

Servește mâncare bănățeană, românească și europeană la prânz, cină și noaptea târziu, oferă și o gamă variată de băuturi, livrând și la pachet. Plata se face numerar sau cu cardul cum am plătit și noi. Se deschide zilnic la ora 11 și se închide la ora 24.

Am ajuns la Restaurant pe la ora 16 și am rămas pe terasă. Un tânăr din personalul Curții ne-a adus Meniuri printate și ne-a întrebat ce dorim de băut. Soțul a cerut o halbă cu Bere Timișoreana nefiltrată, a rămas constant.

Gazda noastră a plecat lăsându-ne să studiem în voie, pe terasă erau puține mese ocupate, dar s-a întors repede cu o halbă aburindă. După dezbateri îndelungate, care au durat 4 – 5 minute, am dat rezoluția definitivă: Meniul Hangiului pentru mine și Meniul Fosforosa pentru soț, apoi am plecat pentru pozat, mai întîi Terasa, Intrarea o pozasem la sosire, apoi Interiorul cu cele trei Săli și Barul lui și am revenit la masă.

A sosit și comanda noastră. „Meniul Hangiului” , alcătuit din „Ceafă de porc” ușor condimentată, cu o puternică aromă de grătar, „Ou ochi” cu margini albe și gălbenuș moale, „Brânză” ușor sărată și „Mămăligă” tradițională, a fost sățios, delicios și suficient ca să renunț la „Clătita contelui” pe care o ochisem dar, bine că nu o și comandasem.

„Meniul Fosforosa” cuprinde „Cotlet de porc la grătar” ușor afumat și o crustă fină în exterior, „Piept de pui la grătar” fraged și fărâmicios, „Mici” ușor crocanți, „Cartofi prăjiți” ușor sărați și „Salată de varză” dulce acrișoară iar lângă ele o „Bere blondă” a fost pe gustul celui care l-a mâncat și al celei care l-a gustat. A urmat rutina obișnuită, doar plata, „Nota” de 127 de lei și cash-ul au fost diferite.

Așa am descoperit că Fabrica de bere din Timișoara produce nu numai bere ci și mâncare oferind împreună cu Curțile Berarilor Timișoreana, restaurante tradiționale, destul de mari, cu specific propriu, produse tradiționale bănățene și multă bere, toate bune și gustoase, la prețuri atractive.

Restaurantul Karađorđe

În a treia zi am mers la restaurantul sârbesc numit așa în onoarea revoluționarului Đorđe Petrović, cunoscut drept Karađorđe (George cel Negru, aici, cel Puternic), care a condus, la începutul secolului 19, Prima Revoluție Sârbă Antiotomană. A devenit erou national, venerat și azi pentru puterea, curajul și patriotismul lui.

Povestea spune că avea o sabie atât de grea că doar el o putea mânui și că, după moartea sa, trădat și ucis în anul 1817, „plâns de pădurea” în care a fost omorât, sabia a fost ascunsă pentru a nu cădea în mâinile dușmanului. Nu o puteau folosi dar o puteau topi.

Este amenajat la parterul unei case istorice de pe Strada Lazar Gheorghe nr. 4, din Piață Unirii, ce păstrează elemente autentice de design sârb, ziduri groase din piatră.

Funcționează în Trei Săli, cu grinzi de lemn pe tavane, tablouri și lămpi decorative pe pereți, cu decor traditional, mobilier din lemn, fotografii de epocă și obiecte sârbești tradiționale, totul creând o atmosferă calmă, liniștită, Karageorge dă și deconectare, nu doar mâncare. Are 60 de locuri la mese cu 2, 4 sau 6 scaune.

Zona în care se află Restaurantul fiind pietonală, liniștită și cu vederi plăcute asupra Pieței, în fața restaurantului este amenajată o Terasă umbrită de umbrele cu circa 40 de locuri, mobilată cu scaune și mese pliabile pentru patru persoane.

Pe Tripadvisor este apreciat cu 4,1 puncte din 59 de recenzii fiind pe locul 58 din cele 273 restaurante timișorene clasificate, dar este pe primul loc la restaurante cu specific sârbesc. Oferă mâncare sârbească și europeană la prânz, cină și noaptea târziu, oferă și băuturi, livrând și la pachet. Duminica este închis, în celelalte zile este deschis între orele 12 și 23. Plata se poate face numerar sau cu cardul cum am plătit și noi. 

Ajunși la Restaurant pe la ora 17 am fost întâmpinați de o tânără care ne-a invitat să luăm loc pe terasă sau în sală, unde dorim. Am optat pentru sală și tânara ne-a invitat în restaurant, pornind înaintea noastră, dar întâlnindu-l pe Karageorge ne-am oprit să-l salutăm. Din tabloul de pe perete ne-a analizat cu „privirea lui pătrunzătoare” și ne-a urat „bun venit în localul lui” .

Tânara noastră gazdă ne-a adus Meniuri printate dar, însetați fiind, știam ce dorim. Eu, un Frash, de portocale neavând de grapefruit, soțul o bere sârbească, dar neavând a luat o Bere Timișoreana, eram doar în Timișoara.

Gazda noastră a plecat dar s-a întors rapid cu un pahar și o sticlă aburinde, băuturile noastre, reci, bune cum se știu.

Ne-am decis repede asupra meniului, Mici sârbești cu cartofi pai, salată și muștar și Frigărui sârbești umplute, cartofi pai și salată pentru mine. N-am rezistat tentației și am comandat și un Gombot cu prune

Am mers apoi în restaurant pentru ceva poze, sălile erau goale, am văzut doar două persoane, în Bar tânăra care ne primise și George cel Puternic pe un perete.

Am revenit la masă, a venit și tânăra noastră gazdă cu două platouri. „Frigăruile” fragede și suculente cu un gust puțin sărat de la șunca și cașcavalul cu care erau umplute, cartofii crocanți și moi, salată, spanac și roșii acrișoară și răcoritoare au fost foarte bune și plăcute. „Micii sârbești” , puțin mai condimentați decât ai noștri, asezonați cu un muștar ușor picant, chiar mi-au plăcut, deși nu sunt fană mici.

„Gombotul” a fost delicios: aluatul fraged din cartofi fierți, unt, ou și făină îmbracă prunele acrișoare, formând o bilă care se presărată cu pesmet și este rumenită în unt sau ulei devenind crocantă, iar aroma de vanilie se împletește cu dulceața caramelizată a pesmetului.

A urmat rutina obișnuită, „Nota de plată” de 191 de lei achitată cu cardul, „Port nota” cash.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                               

Restaurantul Karađorđe tradițional sârbesc nu este mare dar oferă musafirilor porții generoase, cu gusturi intense, la prețuri rezonabile. Un minus pentru el, nu a avut bere sârbească. Mi-a plăcut mâncarea sârbească! Mergeți acolo și nu veți regreta!!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 56 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI