La "Butoiul Vesel" între plus și minus

TIPĂREȘTE

O incursiune rapidă prin Cheia, mijloc de aprilie, starea vremii: alternanțe între soare și nori. Observ multe proprietăți de vânzare, case mari foarte arătoase, cel mai probabil destinate a fi unități turistice, multe neîngrijite de ceva vreme. Sentimentul este de stațiune pustie, nici un fel de activitate, rar câte un om, în schimb liniștea și aerul curat sunt avantaje clare. Mă amuz privind doi cai într-o ogradă, vânjoși, puternici, pascând cu poftă iarba proaspătă. Apropo de poftă... orele amiezii semnalizează dorința unui popas pentru prânz, iar site-ul „Am fost acolo” este un ghid avizat ce recomandă restaurantul “Butoiul vesel” . Foarte facil de identificat, la câteva sute de metri de la intrarea în Cheia, cum vii dinspre Ploiești, un panou de lemn indică locația, sigla simpatică și sloganul “Trăim ca să zâmbim” . Pun “STOP” tuturor argumentelor ce îmi vin în minte, contra acestui motto, îmi spun că sunt în starea prea-raționament negativ și încerc să mă încarc de pozitivitate de la ambientul primăvăratec.

Un cățel mare păzește banca cu un design original, așezată pe butoaie și străjuită de ursuleți, probabil tentantă pentru copii. Deși situația mi se pare puțin ridicolă, nu scap de insistențele fiicei mele și fac o fotografie îmbrățisând ursulețul. Mie mai degrabă îmi fuge gândul la asocierea denumirii cu furtuna de sentimente și temeri din viețile noastre, în momente în care trăim la propriu pe un butoi de pulbere, iată-mă în situația de a mă relaxa la un prânz bine asezonat cu „pahare (citește cafele) de vorbă” , afundată în „Butoiul vesel” . Vă povestesc experiența mea să concluzionăm dacă s-a desfășurat pe coordonatele deconectării.

Peisajul deosebit este un mare atu al locației, în profil se observă Colții Zăganului, Tigăile Mari aflate în imediata apropiere a Piscului Ciucaș. Restaurantul este într-o cabană specifică zonei montane, cu fundație solidă de piatră, etaj și o mansardă micuță îmbrăcate în suplețea și flexibilitatea lemnului, cu balcoane înfrumusețate de jardiniere cu mușcate. În față câteva mese te îmbie să te așezi la soare, să poți admira munții. Oricât de tentantă este această ofertă, ești pus în situația de a te întreba încă o dată dacă este o variantă avantajoasă, pentru că șoseaua este foarte aproape, traficul greu se dovedește foarte intens, iar gardul nu poate conferi prea multă protecție nici la zgomot, nici la praf. Totuși soarele surâzător este argument forte și risc un prânz în exterior. Două mese sunt ocupate de două cupluri, în schimb mai mulți ospătari, toți tineri, zâmbesc și se mișcă foarte repede la servire. Acordurile muzicii rock, în boxe, la un volum decent, este o surpriză plăcută, nu întâmplătoare alegere a gazdelor deoarece sunt susținători ai comunității biker-ilor, conform siglei afișată la vedere, pe peretele construcției.  Observ pe frontispiciu intrării un panou care ne indică că este o afacere de familie, inaugurată în 7 august 2020, deschisă din fonduri din cadrul programului “StartUp Nation” și devin mai atentă la detalii pentru că sunt o admiratoare a oamenilor cu inițiativă, care își asumă afaceri în localitățile mici. Aflu că proprietarii sunt oameni tineri, de-ai zonei, din Măneciu, respectiv  Slănic, care se implică tocmai pentru a păstra rețete autentice, de la bunici, și, în măsura în care este posibil folosesc produse din gospodăriile locale, bucătăreasă este chiar mama unuia dintre proprietari. Mă gândesc să profităm de aceste indicii și să cuprindem în comandă câte ceva din produsele tradiționale. Poate nu au fost atât de binevenite informațiile, deoarece mi-am creionat niște așteptări, pe care s-a dovedit că preparatele nu le-au îndeplinit.

Meniul nu este foarte bogat, dar fiecare dintre noi a găsit ceva pe gustul său: o ciorbă de perișoare, una de pui, una de fasole cu afumătură, o tochitură de porc cu salată de murături asortate, o ceafă de porc la grătar cu chipsuri de cartofi și salată de roșii și castraveți, iar la desert clătite cu ciocolată. Împreună cu băuturile: o limonadă, o apă plată și o cafea expresso, au costat 280 de lei. Voi posta și foto după nota de plată pentru a putea fi analizate prețurile de către doritori. Ciorbele au venit repede, calde, dar, cu excepția celei de fasole, nu au impresionat prin calitate. Smântâna și ardeiul iute nu însoțeau ciorbele, le-am comandat separat. Grătarul, chipsurile și tochitura au fost apreciate. Din păcate, smântâna era din comerț, nu precum în “filmul” pe care mi-l făcusem, referitor la bucatele din gospodăriile oamenilor. Cel mai neplăcut, murăturile fleșcăite, excesiv de sărate, decent ar fi fost să nu mai fie servite clienților. La punctele slabe aș enumera felurile lipsă din meniu, carnea la garniță, micii, precum și prețurile destul de mari (de exemplu o porție de cârnat afumat 200 gr. - 37 lei – neincluzând garnitură). De apreciat atenția ospătarilor și particularizarea prezentării notei de plată primită într-un butoiaș manufacturat din lemn, evident "înveselit" după “capturarea” contravalorii consumației.

După timpul petrecut la terasa gazdelor, în compania celor dragi și în cadrul natural generos, am pus plus și minus locației și am încercat să evaluez pozitiv, la un nivel mediu, dar nu aș mai reveni.

---

VIZUALIZĂRI: 113 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI