Ce mai e nou prin Paris

Ma uitam recent pe un reel al unui tinerel despre top 5 orase europene supraestimate, top in care aparea si Parisul pe motiv ca este murdar, galagios si aglomerat. fiecare cu opinia lui, dar indiferent ce ar spune fiecare, Parisul ramane inegalabil, fiind un oras extrem de ofertant din punct de vedere turistic.

@dorgo, sper sa nu fie ultima ta vizita in acest oras, dar daca ne mai povestesti ca ai fost la McDonald’s sa stii ca ma supar rau , glumesc bineinteles, dar la Paris cu atatea bistrouri si cafenele este pacat sa te " otravesti" intr-un fastfood! , iar ca o recomandare eu as revedea Musée d’Orsay in locul Luvrului!

Iata fondul sonor propus!

@Web muzical, mersi mult pentru melodia din videoclip!!

@webmaster13: Nu, n-am intrat sa consum ceva din McDonalds, am intrat doar ca sa ma mir, cum s-au schimbat lucrurile in Paris. Cred ca e ceva general, in orice oras, oamenii sunt inlocuiti cu programe informatice. La metrou -ghiseul de bilete inchis mereu, la intrarea in blocul nostru de apartamente (unde nu era afisat decat un numar de telefon de urgenta, in rest, nimeni), la autogara (o singura peroana in toata autogara), etc. In review-ul anterior, era descris arondismentul 14 (periferic). Si noi am fost cazati intr-unul periferic (arondismentul 20), ceea se si vedea, fata de centrul orasului, se pare ca la periferie, si mai ales in afara zidului vechiului Paris (in regiunea pariziana) locuiesc cetatenii maghrebieni, din Maroc, Tunis, Algeria si Dom-Tom (domeniile de peste mari), care insa s-au adaptat foarte bine la stilul de viata francez.

@dorgo: Se cunoaște că ești fost sportiv și nu prea calci prin fast-food-uri . Cred că și la Târgu Mureș, dacă intri într-un Mac Donald’s găsești aceleași aparate la care-ți faci singur comanda și plătești. Și nu sunt de ieri, de azi, cred că de vreo 4-5 ani.

Treaba cu cheile pe care le găsești într-o cutiuță pentru care primești cifrul pe WhatsApp sau prin Booking funcționează și ea de ceva timp și e valabilă cam peste tot în lume.

Îmbătrânim noi și ne vine greu să ne obișnuim cu digitalizarea asta. Practic, a dispărut socializarea pe care o aveai înainte cu proprietarul unei locuințe de închiriat, cu vânzătorul de la Mac, cu casiera de la metrou.

În schimb, Parisul tot frumos rămâne. Mi-am clătit puțin ochii cu fotografiile pe care ai avut bunătatea să le atașezi și m-a cuprins nostalgia. A fost primul loc în care am ieșit din România, dar prin 2003. Pentru halbere și coniac-canoe, sporturi pe care le-am practicat la nivel de mare maestru înainte de ’89, nu se organizau ieșiri peste hotare

Subscriu la cele spuse de @web13 și-ți doresc să nu fie ultima vizită la Paris. Să mergi acolo, sau oriunde vei dori cât mai mult timp de-acum încolo.

@dorgo: Algerienii, mai ales, nu s-au adaptat prea bine. Traiesc in ghetouri, nu se amesteca nici macar cu alti nord-africani, iar de integrat - nu prea. Nici politia nu intra in cartierele lor. Sunt concentrati mai ales in nord si in est.

Problemele din aceste zile fix pe acolo sunt, cu epicentrul in Place de la République. In alte parti, viata curge firesc, nu se intampla nimic deosebit.

De asta se recomanda sa iei cazare in sud sau in vest. Unde, de altfel, si preturile sunt mai mari.

Ce intamplare, sa apara doua articole despre Paris unul dupa altul, dupa sase luni de "seceta". Si nu ne-am vorbit

@Pușcașu Marin: Buna! Eu imi beau adesea cafeaua la McCafe-ul din fast-food-ul McDonalds, ce functioneaza inca in stil vechi si e situat in centrul orasului Tg. Mures. Fata ce-mi face cafeaua, mai sta de vorba cu mine dar... acum isi cauta un alt loc se munca pt. ca stie ca Mc. Cafe-ul se va digitaliza si ea va ramane pe drumuri. Nu stiu daca e buna inlocuirea oamenilor cu programele astea digitale, la un moment dat, Omul va reactiona si vor apare miscari sociale.

@Pușcașu Marin:

Cu exceptia primei ’’socializari’’, dar nu ii duc dorul, sincer pe mine nu ma supara ’’digitalizarea’’ asta. Chiar ma enervau cozile pe 10 randuri la MC, pe vremea cand intram. La metrou mai rar ca nu am in urbea mea asa ceva si pe la Bucuresti nu imi place sa merg.

Sunt multe (alte) ’’digitalizari’’ care azi ne (imi) usureaza mult viata, . ca sa nu mai spun ca scapam de un factor foarte novice = STRESS inutil.

Unele COR-uri vor disparea (e normal), dar de muncit o sa fie pe alese... doar ca, probabil, vor disparea aia care vor 2000 euro / luna ca lucratori la (ex) MC.

@dorgo:

Încep cu sfârşitul şi cu menţiunea că N-amfostacolo, ca în bancul ăla cu "n-am mai fost, dar am mai vrut" . Tu spui că pentru tine Parisul este cel mai frumos oraş din lume, iar eu, doar din auzite, l-am considerat cel mai romantic oraş, impresie pe care tot încearcă să mi-o spulbere cei care au fost acolo.

Digitalizarea nu pot spune că mă deranjează prea mult, poate şi pentru faptul că rareori "socializez" cu cei ale căror joburi au fost acum desfiinţate.

Primul Mac digitalizat l-am întâlnit la Madrid în urmă cu vreo 12 ani şi m-am descurcat, la fel ca zecile de adolescenţi spanioli, astfel că nu am fost deloc surprinsă anul trecut la un Mac din Bucureşti, acasă intrând mai rar în locaţiile de acest gen.

Apartamente nu obişnuiesc să închiriez, prefer hotelurile, dar nu m-ar deranja deloc să-mi iau singură cheia dintr-o cutie cu cod.

Cu biletele de metrou/tren de la automate, recunosc că am întâmpinat dificultăţi anul trecut în Barcelona, dar din vina mea, pentru că am lăsat, de frica hoţilor, toate cardurile în seif, plecând doar cu telefonul şi cu o sumă minimă de euro cash. La aparate, surpriză: nu puteam plăti cu telefonul, acesta neintrând în fanta pentru carduri , iar aparatul ales de mine pentru nişte bilete combinate cum voiam eu, nu avea opţiunea de încărcare de numerar. Am apăsat eu pe nişte butoane acolo până mi-a răspuns cineva cu care nu m-am înţeles în engleză, dar a apărut în persoană câteva minute mai târziu şi m-a ajutat.

La turnul Eiffel oricum nu aş intenţiona să urc pe scări, deci nu cred că m-ar afecta schimbarea.

Mi-a plăcut Parisul văzut prin ochii tăi

@Nasshu (si tuturor) :

Luvru in 2050

Si mie-mi place digitalizarea dar s-ar putea ca cea actuala sa fie doar primul pas. Imi place AI dar nu cand IA locul de munca al cuiva. O mica parodie. (Luvru in 2050). ’Sunt la Paris si vreau sa vizitez Luvrul. Accesez unul din numeroasele panouri explicative ce au impanzit orasul digital. Parisul nu mai e ’orasul lumina’ ci ’orasul panourilor digitale’. Apas pe butonul ’Cum ajung la Luvru’. O voce metalica imi raspunde. ’Luati metroul x, schimbati cu metroul y si ajungeti in statia Louvre-Rivoli in 13 minute’. Ajung la intrare. Langa piramida de sticla un alt panou. Apas pentru bilet. O voce ma intreaba! ’Aveti rezervare? ’, apas pe ’Nu’. Vocea metalica imi raspunde. ’Veti sta la coada din dreapta aprox. 20 de minute, azi e multa lume la muzeu. In hol aveti 10 bistrouri si 7 cafenele. Astazi-reducere 10% la orice produs’. In hol mai apas pe un buton. ’Aveti libera masa 231. Va dorim pofta buna! ’ Ma asez la masa, pe o banda rulanta, in nici 2 minute, imi apare mancarea si bautura ce se opreste la masa mea’ Am mancat, am baut, a fost bun. Vocea continua: ’Daca doriti sa folositi una din cele 15 toalete din hol, apasati tasta 172. E libera cabina 146. Apas. Scaunul meu o ia din loc si se opreste in fata cabinei libere. Vocea ma avertizeaza. ’Astazi e multa lume in muzeu, aveti la dispozitie 3 minute ca sa folositi cabina si va rugam sa nu folositi mai mult de 2 servetele de hartie higienica’. Intru in muzeu cu vezica pe jumatate plina. Cred ca va fi nevoie sa mai intru odata in Luvru. Dar muzeul? O minunatie!!!... Sala pictorilor francezi, italieni, flamanzi, anglosaxoni, sala statuilor grecesti... o incantare. Nu ma deranjeaza ca am parasit minunatia asta de muzeu cu pantalonii uzi. Cred ca pe viitor, IT-ul muzeului mai are de lucru ca sa rezolve si problema mea cu pantalonii.

@Nasshu: Vezi, suntem diferiți și asta e bine. Mie-mi place să socializez și poate că, în momentul de față ăsta-i unul din motivele pentru care stau pe-aici, pe AFA, când mai am ceva timp. E adevărat, e o formă de socializare în care și-a băgat digitalizarea coada, dar e OK.

Nu neg că și pentru mine, faptul că-mi pot plăti 3 facturi în 3 minute, de-acasă, din fotoliu, e un mare câștig. În rest, interacțiunea cu tot felul de mașinării din magazine mi se pare impersonală și-mi displace.

Cu muncitul pe alese, în viitor, mi-aș dori să ai dreptate, dar mi-e teamă că va fi exact pe dos. Mașinăriile nu vor concediu, nu vor week-end, nu vor măriri de salariu, așa că vor fi probabil preferate în favoarea oamenilor. Eu sper să nu mai fiu pe-aici, pe lumea asta, atunci când oamenii se vor bate pe un loc de muncă sau pe o bucată de pâine. Și nu, nu-s bolnav după teoria conspirațiilor, dar nici nu mă uit în gura ălui mai bogat nebun de pe pământ care spune că vom sta frumos acasă, la piscină, cu cocktailuri în față. în timp ce roboții vor lucra pentru noi. El poate va sta, oamenii de rând...

@dorgo: Mi-a plăcut să mă plimb prin Paris într-o zi frumoasă de toamnă... unde am ajuns și eu în primăvara asta pentru prima dată! Tare mult mi-a plăcut Parisul!!! Intense au fost toate clipele petrecute prin oraș... o cafea pe Champs Elysees... plimbare pe marile bulevarde și stat efectiv pe o bancă și admirat împrejurimile!

Au fost și câteva lucruri inedite pentru noi, dând la o parte aglomerația... digitalizarea sau mizeria... Trenul acela rapid fără mecanic... dar și inghesuiala din stațiile vechi de metrou și lipsa scărilor rulante...

Dar toate acestea îl fac inedit, frumos și romantic!

În rest numai de bine și să reușim să ne plimbăm unde ne dorim!

@Pușcașu Marin:

De la revolutie pina azi, COR -ul se actualizeaza anual, dispar meserii/profesii, apar altele. Si asta pina sa intre puternic digitalizarea.

In mod cert se va pastra un echilibru, masina vs om. Degeaba industria X imi maximizeza profitul prin introducerea in totalitate a robotilor. Productia trebuie si cumparata. Daca nu are cine, profitul va fi zero nicidecum mai mare.

Eu sunt mai ’’ursuz’’ de felul meu. Cand s-a introdus scanarea self la AUchan am fost printre cei care s-a bucurat si nu m-am simtit ofensat ca vezi doamen fac munca casierelor pe banii mei. M-am bucurat (unul din motive) pentru ca din acel moment nu m-am mai enervat stand la coada la casa pentru ca cel din fata mea sta sa-si puna cumapraturile in sacosi, pe categorii inloc sa faca asta in parcare la masina.