Poveste cicladică de început de vară, anul de grație 2025

TIPĂREȘTE

Se apropie vara și, cu cât se apropie mai tare, mi se face dor și mai mult de Grecia, în final devenind nostalgică cu gândul la soarele și marea, ambele fermecătoare, la insulele-i care ne atrag ca un magnet.

În ultimii ani, vacanțele de vară, de iunie sau septembrie, ne-au găsit negreșit în insulele Ciclade renumite pentru frumusețe, atmosferă boemă, stil. Desigur, încă de la început Cicladele ne-au căzut cu tronc și ne-am propus să vedem cât mai multe dintre acestea, ba chiar pe toate dacă se poate, să gustăm din șarmul lor, să căutăm asemănări, deși comparația dă cu virgulă de multe ori. Acum erau în vizor Naxos și Paros ca „actori principali”, dar nu excludeam ce-o mai pica pe lângă.

Pentru vacanța de iunie 2025, am gândit un alt periplu cicladic cu plecare din Mykonos, unde am ajuns cu o cursă directă de la Otopeni, de aici cu ferryboat-ul în Naxos unde am stat patru zile, apoi din Naxos am plecat, evident tot cu ferry, în Paros, unde am petrecut cinci zile, iar de aici ne-am întors în Mykonos tot pe calea apei unde am avut ultima noapte de cazare, urmând ca în cea de-a unsprezecea zi să avem zbor înapoi spre casă, dimineață la 08,00, aterizând la Otopeni la 09,30. 

Zborurile directe au fost cu compania Wizzair, cu bilete cumpărate cu 7-8 luni înainte la prețuri modice, fără bagaj de cală, fără întârzieri, dar cu overbooking la întoarcere ( i-am făcut față cu succes nedând curs propunerii de a accepta în contul Wizzair a unor sume, de altfel, tentante).

Deplasarea între insule a fost efectuată cu ferryboat-ul la ore convenabile, la prețuri ok, bilete cumpărate online cu vreo lună înainte, în felul următor: cu compania Seajets din Mykonos în Naxos ( vas Worldchampion, preț 36 €/pers.), cu aceeași companie din Naxos în Paros (vas Championjet, preț 15,50 €/pers.), iar din Paros în Mykonos cu Fast Ferries (vas Andros, preț 36 €/pers.).

Condițiile de pe oricare dintre ferry au fost foarte decente, însă cum timpul de parcurs era scurt, n-am avut timp decât să observăm aspectele generale, am stat tot timpul pe punte pentru a simți marea prin toți porii. Dacă pentru Fast Ferries am primit biletele de la bun început cu cod QR, pentru Seajets, a fost necesar să facem check-in similar cu cel de la avion.

  Trebuie să menționez că atât Naxos cât și Paros beneficiază fiecare de aeroport național, deci cursele din Atena sunt operate în lunile de vară destul de frecvent, însă pentru noi cursele de ferry s-au dovedit a fi mult mai la îndemână și mai avantajoase din toate punctele de vedere.

Pentru combustibil, am găsit prețul ce oscila în jurul a 2 €/litru benzina, ceea ce ne era oarecum cunoscut din anii trecuți (nu vreau să mă gândesc la ce vom găsi anul acesta!), iar pentru mesele la tavernă, nu am sărit de 40-42 € la cea mai costisitoare masă, fie că a fost vorba de prânz sau cină, fiecare dintre ele îndestulătoare și stropite cu ceva băuturi. Altminteri, am avut notele de plată situate frecvent între 30-38€, ceea ce ni s-a părut destul de bine.

Am avut patru nopți de cazare în Naxos, cinci în Paros și una în Mykonos, cea din urmă la același hotel unde mai locuiserăm tot o noapte cu un an înainte. Fiindcă mai fuseserăm o zi în Naxos-Town în 2021, când plecaserăm în excursie pe cont propriu din Mykonos, am crezut că în patru zile ne vom descurca să vedem insula, ceea ce nu s-a potrivit întocmai, dar în mare parte, da. Am gândit că următoarele cinci zile în Paros ar fi suficiente să facem cunoștință cu insula, lucru dovedit a fi adevărat, ca ultima zi a vacanței s-o petrecem în Mykonos, având aceeași cazare o noapte, ca și în 2024 la hotel Zannis -- vezi impresii.

Am închiriat mașină în fiecare dintre insule pentru câte trei zile, la prețul de 40 €/zi. În acest sens am primit sprijinul direct al hotelierilor care ne-au mjlocit relația cu câte o firmă de profil, așa încât mașinile ne-au fost aduse la hotel, în parcare, iar de fiecare dată am primit câte un Fiat Panda, unul mai nou, celălalt mai obosit, dar ne-am făcut treaba bine cu acestea! Menționez că închirierile au fost făcute fără card de credit (de altfel evit special acest lucru), cu plata cash direct la agentul care ne-a adus mașinile.

Naxos, cea mai mare dintre insulele Ciclade ne-a lăsat o bună impresie în primul rând pentru faptul că nu este deloc o insulă aridă, dimpotrivă, beneficiază de vegetație din plin, ceea ce o recomandă ca obiectiv ideal de vizitat. Are munți înalți, falnici, sate de munte adevărate bijuterii, cariere de marmură, plaje minunate, turnuri medievale și o gastronomie renumită, cam așa aș putea defini în câteva cuvinte Naxos, frumoasa insulă care ne-a cucerit și acum, mai abitir ca prima oară când îi vizitaserăm doar Chora pe parcursul unei zile -- vezi impresii.

     Dacă prima zi în Naxos am dedicat-o recunoașterii capitalei unde ne-am stabilit și cartierul general, următoarele trei zile am cutreierat insula folosindu-ne de mașinuța primită. Am reușit să acoperim insula în punctele sale esențiale pe care ni le fixaserăm oarecum de-acasă, desigur putem reveni și altă dată că ne-au rămas destule de văzut.

     A doua zi am conturat un traseu oarecum circular prin centrul insulei care a cuprins Templul Demetrei, Turnul venețian Bazeos, satul-vedetă Chalki, unul dintre cele mai emblematice sate, Filoti, vestit prin frumusețea sa ce i se trage de la marmura din care este construit, Mănăstirea Drosiani din satul Moni, ridicată în sec. al VI-lea și apoi revenirea în capitala Chora. Pe drum, am mers spre cariera Flerio pentru a vedea cele două statui kouros (bărbați din marmură, de dimensiuni apreciabile) situate la ceva distanță unul de altul, dar care merită cu prisosință descoperite și admirate.

 După-amiaza târziu ne-a găsit pe plaja Agios Georgios situată în sudul capitalei, deținătoare de Blue Flag, largă de nisip fin, dotată cu facilități de tot felul. Seara am asistat la apus la Portara, monumentul-simbol al capitalei insulei unde se strâng o mulțime de turiști să aplaude la propriu soarele ce coboară în mare.

   În cea de-a treia zi în Naxos ne-am propus un periplu printre plajele de pe partea vestică, considerate cele mai bune și cele mai frumoase din insulă. Am colindat începând din sud, de la cea mai îndepărtată Pirgadi, urmând să venim din ce în ce mai aproape de capitală: Kastraki, Orkos, de surferi, Mikri Vigla, Plaka, Agia Anna și Agios Prokopios. Ne-au plăcut în mod deosebit Vigla și Agios Prokopios care sunt minunate, la acestea făcând baie și plajă, însă nu pe săturate, din moment ce la întoarcerea în capitală am simțit nevoia să revenim la Agios Georgios, plaja urbană care ni se lipise de suflet.

De data aceasta, apusul l-am surprins de pe balconul camerei de hotel și pot spune că a fost la fel de spectaculos ca precedentul.

   Pentru cea de-a patra zi am gândit un itinerar, de asemenea, circular pornind spre nordul insulei, începând cu Mănăstirea Faneromeni, Turnul venețian Agia pe care l-am găsit în restaurare, kouros-ul de la Apollonas, o scurtă plimbare prin micuța și cocheta stațiune Apollonas și de acolo să ne avântăm în interiorul insulei pe drumuri la înălțime, virajate și înguste. Ținta era satul Apeiranthos, catalogat drept cea mai frumoasă localitate a Naxosului în care marmura strălucește în soare, dar până acolo aveam să mai vedem și alte sate fermecătoare de munte, nu mai puțin arătoase precum: Koronida, Komiaki, Korones. În apropiere de Chora ne-a ieșit în cale și Turnul Belonia pe care-l rataserăm în prima zi, bucurându-ne că măcar l-am putut fotografia.

    După-amiaza târziu ne-a găsit la plajele Plaka și Agia Anna unde ne-am răcorit la bălăceală și un pic de răgaz la plajă. Pe seară am predat mașina firmei de închirieri, apoi am luat din nou la pas străduțele din Chora, după ce admiraserăm iarăși un apus fabulos din balcon.

În cea de-a cincea zi aveam să plecăm din Naxos pe la orele 10,00, iar după patruzeci de minute soseam în Paros, luând primul contact cu celebra moară de vânt din port care este astăzi renovată, găzduind punctul info turistic al orașului.

Plaje superbe, cariere de marmură, marmură albă, vestită, aspect deosebit și localnici prietenoși, acestea ar fi, pe scurt, cuvintele ce o definesc pe Paros, o insulă surprinzător de fermecătoare. Paros se află la distanță de doar opt kilometri de Naxos, are un relief mai puțin înalt, este mult mai aridă și, desigur, ceva mai mică, ocupând locul al treilea ca mărime în arhipelag.

   Ca și în precedenta experiență, am ales cazare tot în capitala insulei, numită Paroikia, un oraș rafinat, animat, cu viață de noapte, ofertant, care încântă toate privirile.

   Prima zi în Paros a fost dedicată în întregime capitalei, mai cu seamă că în Paros călcam pentru prima dată și eram curioși să facem cunoștință, să vedem cum arată, să-i simțim șarmul de oraș cicladic faimos. Am colindat pe străduțele-i înguste descoperind cele trei fântâni construite de Nicolae Mavrogheni, domnul fanariot al Țării Românești, originar din satul Marmara al insulei Paros, am fost la Castelul Franc, la biserica Panagia Ekatontapyliani, cea mai veche biserică din Grecia în folosință continuă.

 Ne-am luat, totuși, repaus pentru câteva ședințe de soare și baie la plaja Livadia, situată destul de aproape de cazarea noastră, poate nu chiar amenajată, dar plăcută.

Fenomenul apusului ne-a găsit în balconul cazării noastre unde ne-am delectat cu un spectacol de culori portocalii, roșiatice, violacee, o adevărată plăcere.

    Aranjaserăm cu hotelierul ca începând cu ziua următoare să închiriem mașină pentru trei zile, ultima zi din Paros dorind să ne-o petrecem în Antiparos, insulița de vis-á-vis de capitala Parikia. 

     A doua zi în Paros, respectiv cea de-a șasea zi a vacanței, ne-am luat mașina în primire imediat după micul-dejun și apoi am încropit un plan pentru acea zi vizând satele din centrul insulei: Lefkes, capitala medievală a insulei, o minune de sat, Marmara, Prodromos și Marpissa, ca mai apoi să ne retragem spre est la plajele vestite Piso Livadi și Chrissi Akti (Golden Beach) pentru odihnă, plajă și bălăceală.

Pe seară, am urmărit asfințitul tot din balcon, neputând lipsi de la un asemenea spectacol de culori al astrului ce se pregătea de culcare.

Pentru cea de-a treia zi în Paros și cea de-a șaptea a vacanței, am gândit un traseu în nordul insulei având țintă cel de-al doilea oraș al insulei, Naousa, un soi de vedetă, similar elegantei Oia din Santorini, dar și plajele din acea zonă: Kolympithres, Monastiri și Santa Maria, cea din urmă situată cumva în nord-est, cu fața către Naxos. Atât Naousa, cât și plajele vizitate ne-au încântat în mod deosebit, fiecare în felul său.

Seara, la cină, am admirat apusul de pe terasa tavernei unde luam cina, într-un cadru adecvat, apoi am luat din nou la picior străduțele din Parikia.

Ultima zi în care mai aveam mașină la dispoziție, cea de-a opta, era dedicată sudului insulei, începând cu Petaloudes, adică Valea Fluturilor, apoi cu Aliki, satul pescăresc transformat într-o veritabilă stațiune de vacanță, ajungând la plaja Farangas, unde am petrecut ceva timp în mod foarte agreabil. De aici, încercăm din nou Piso Livadi pentru prânz și altă bălăceală, încununând ziua cu plaja Santa Maria care ne plăcuse în mod deosebit și am considerat-o demnă de a o fi repetat pentru baie și stat la soare. La sosire, la hotel, am predat mașina conform înțelegerii și contractului.

Apusul l-am prins pe când eram la plimbare pe artera vecină cu portul și pot spune că rar mi s-a întâmplat să surprind asemenea nuanțe de portocaliu și roșiatic aprins pe cer, semn că și căldura excesivă din acele zile ar fi putut avea o contribuție, așa cum citisem.

Cea de-a noua zi a vacanței am rezervat-o insulei Antiparos pentru care mă documentasem un pic dinainte. Pentru deplasare am ales prima cursă din port, la orele 10,10 asigurată de vasul Express Panormitis întorcându-ne cu vasul de la 15,00 din Antiparos, drumul costând 7 €/sens/pers.

În Antiparos aveam două obiective majore: peștera Antiparos și orășelul Antiparos în sine cu tot ce avea el să ofere. Din fericire, ambele au fost atinse, peștera este pe cât de frumoasă, pe atât de dificil de accesat, aceasta desfășurându-se pe verticală fiind necesară coborârea/urcarea a câte 400 de trepte pentru a o explora. La peșteră am ajuns cu un bus care pleacă din port și, mai apoi, se întoarce tot acolo, contra 8 €/pers.

Chora din Antiparos se numește Pounda și este o poezie de așezare cicladică, deținând un castel venețian (Kastro), alei fermecătoare, case albe, parcă de zahăr cubic, peste care curg exploziv flori de bougainvillea în tonuri aprinse. Este o reală plăcere să te plimbi pe străduțele sale foarte bine semnalizate pe hărți afișate pe panouri din loc în loc, la vedere.

După-amiaza, târziu, ne-a prins în Paros, la plaja Livadia pentru baie și stat un pic la soare, apoi pe seară am mers la castelul franc pentru apus, un loc recunoscut ca fiind unul preferat de turiști pentru a admira coborârea astrului zilei în mare.

În cea de-a zecea zi a vacanței aveam programată deplasarea cu ferry din Paros în Mykonos la 14,15. Până la ora la care părăseam Paros, n-am gîndit, ca după micul-dejun și decazare, să vizităm Muzeul de Arheologie din Paroikia, faimos pentru cele câteva statui din marmură pură de Paros, precum și pentru alte exponate. Zis și făcut, impresie pozitivă despre obiectiv!

După masa de prânz luată tot în Paros, mergem direct în port să ne îmbarcăm spre Mykonos unde ajungem la 15,40, ca peste jumătate de oră să ne cazăm la Hotel Zannis, buna noastră cunoștință de anul trecut. O baie la piscină, apoi ieșit în Chora pentru plimbare, cină și apus. Pe cât de comercială și turistică, pe atât este de frumoasă și atrăgătoare este Chora din Mykonos, lucru dovedit deja.

După ani în care nu am reușit, de această dată am intrat în cea mai veche brutărie din oraș, Gioras, care datează din anul 1420, luăm spanakopita pentru dimineața zilei următoare, fiindcă ar fi fost imposibil să ajungem la micul-dejun, nevoiți să plecăm la aeroport foarte matinal, zborul având decolarea la 08,00.

În ziua a unsprezecea, am decolat la timp, dar mai înainte ne-am confruntat prima oară cu fenomenul overbooking (suprarezervare), în aeroport la poarta de îmbarcare, un lucrător de la aeroport spunându-le unor tinere că nouă persoane nu au loc în aeronavă și trebuie să stea separat. Mie, personal, mi-a stat inima fiindcă nu mă puteam gândi că a doua zi nu voi putea fi la serviciu și mă îngrozea gândul că ar trebui să mai stau în scumpa Mykonos. Norocul a fost de partea noastră și nu a fost cazul de surprize neplăcute!

Aceasta reprezintă radiografia vacanței noastre cicladice de iunie 2025, o vacanță ce a decurs în stilul caracteristic nouă: activă, antrenantă, dar și relaxantă, în care am văzut locuri noi, am cunoscut oameni noi, ne-am delectat cu mâncare bună și ne-am refăcut forțele încărcându-ne cu energie pozitivă.

   Naxos și Paros s-au dovedit două insule demne de toată admirația, cireașa de pe tort mi s-a părut a fi Antiparos, insulița care nu mă gândeam că-mi va plăcea așa de tare.

Oricare dintre insule v-ar face cu ochiul, eu sunt de părere că merită a fi aleasă drept cartier general. Noi am experimentat un circuit puțin cam vioi, însă ideea de a petrece zece zile într-o singură insulă nu ne era deloc la îndemână, de aceea am configurat acest program.

Eu vă invit în Ciclade, insulele care merită vizitate și care sunt sigură că nu vă vor dezamăgi, dimpotrivă, vă vor oferi șansa să vă îndrăgostiți de acestea imediat și iremediabil!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 91 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI