Haos fermecător. Asta dacă este posibil.

TIPĂREȘTE

Haos fermecător. Asta dacă este posibil.

Sincer eram foarte sceptic înainte să ajung aici. Napoli este unul dintre acele orașe despre care auzi tot felul de lucruri înainte să ajungi acolo. Că este gălăgios, că este aglomerat, că este haotic, că trebuie să fii atent la scutere, că nu este cel mai curat oraș din Italia și că, într-un fel greu de explicat, tocmai toate acestea îl fac atât de special. După două zile petrecute aici, pot să confirm aproape tot. Cu o singură completare, Napoli nu trebuie neapărat înțeles. Napoli trebuie trăit.

Fiind cazați ultracentral în apropierea gării centrale, am pornit la pas, pentru că mi se pare că acesta este cel mai bun mod de a descoperi un oraș. Și mai ales Napoli. Dacă ai veni aici doar cu un program strict, cu ore exacte și cu obiective bifate unul după altul, ai pierde poate tocmai lucrurile pentru care merită să ajungi aici. Napoli se descoperă atunci când o iei pe o stradă fără să știi exact unde duce, când intri într-o biserică pentru că ai văzut ușa deschisă sau când te oprești să faci o fotografie unui balcon pe care atârnă rufele, în timp ce dedesubt trece un scuter cu trei oameni pe el și, probabil, încă unul în plan de viitor. Chiar nu am avut absolut niciun program și nici un obiectiv must see.

Străduțele din Napoli sunt o poveste în sine. Înguste, aglomerate, pline de viață, cu clădiri vechi, balcoane mici, magazine de familie, restaurante, tarabe și oameni care par că au tot timpul ceva important de discutat. Și discută tare. Foarte tare. La Napoli ai impresia că fiecare conversație este începutul unei certe și sfârșitul unei prietenii, dar după două minute îi vezi pe aceiași oameni râzând împreună. Aici și volumul vocii face parte din cultura locală.

Mergând pe aceste străzi, începi să descoperi una dintre marile bogății ale orașului și anume bisericile. Sunt peste tot și multe dintre ele ascund adevărate comori. Intri din zgomotul străzii într-un spațiu liniștit, rece și solemn și, dintr-o dată, ai în față altare impresionante, picturi, sculpturi și bucăți de istorie. Este unul dintre contrastele care îmi plac cel mai mult la Napoli. Afară, claxoane și scutere, înăuntru, sute de ani de istorie și liniște.

Și, bineînțeles, în Napoli nu poți merge prea mult fără să dai de Maradona. Sau, mai bine spus, fără să dai de imaginea lui Maradona. Pentru că Diego este peste tot. Pe ziduri, în magazine, în fotografii, pe tricouri, în picturi și în poveștile oamenilor. Pentru napoletani, Maradona nu este doar fotbalistul care a jucat la Napoli. Este aproape o legendă locală, un om care a reușit să transforme fotbalul într-o formă de identitate. Așa că, evident, am făcut și eu fotografii cu Maradona. Nu puteam să plec din Napoli fără ele. Evident am cumpărat și un tricou cu Maradona de pe vremea cât era la Napoli. Aici ne-am lovit de o problemă nu vroia plata cu cardul ci doar cash. A fost o adevărată aventură până am găsit ATM-uri care pe deasupra ne-au luat și un comission baban.

Am continuat plimbarea și am ajuns treptat spre partea mai monumentală și mai elegantă a orașului. Napoli are această capacitate extraordinară de a trece de la o străduță îngustă, unde aproape că trebuie să te lipești de perete ca să treacă un scuter, la clădiri monumentale care îți amintesc că aici a existat o adevărată aristocrație europeană.

Așa am ajuns la Galleria Umberto I. Sincer nu știam de aceste galerii similare cu cele din Milano. Ghida din excursie mi-a deschis ochii. Ce înseamnă când pleci la drum neinformat. Dacă pe vremuri mă informam poate prea mult, acu am schimbat placa și nu mă mai informez aproape deloc, îmi place să mă las surprins. Nu știu dacă e mai bine sau mai rău, cert este că așa procedez.

Dacă străduțele Napoliului sunt sufletul orașului, Galleria Umberto I este una dintre acele demonstrații că orașul știe și să fie elegant. Cupola de sticlă, arcadele, mozaicurile și dimensiunile galeriei te fac să ridici capul și să te uiți în jur. Și inevitabil apare întrebarea de ce nu mai construim astăzi asemenea locuri? La noi intri într-un mall și cauți magazinul de telefoane. La Napoli intri într-o galerie și ai impresia că ai pășit într-un palat. Evident ne-am oprit si la o bere aici.

De aici, drumul ne-a dus spre Piazza del Plebiscito, unul dintre cele mai impresionante spații din Napoli. După orele petrecute pe străzi înguste, piața pare aproape nesfârșită. Ai nevoie de câteva secunde ca să te obișnuiești din nou cu ideea că există și spațiu liber în oraș. În jurul nostru erau oameni, turiști, clădiri monumentale și, bineînțeles, aparatele foto scoase la muncă. Am stat puțin aici și am privit orașul. Uneori, într-o călătorie, cele mai frumoase momente nu sunt cele în care vezi ceva pentru prima dată, ci cele în care te oprești și lași ceea ce ai văzut să se așeze.

A doua zi am schimbat puțin perspectiva și am urcat spre Castelul Sant’Elmo, în zona Vomero. Dacă jos Napoli pare un oraș care se mișcă permanent, de sus ai în sfârșit ocazia să-l vezi în întregime și să înțelegi mai bine unde te afli. Am mers cu funicularul până sus ceva similar cu cele de prin Lisabona la un preș destul de mic.

Castelul Sant’Elmo este impresionant, dar poate și mai impresionantă este panorama. Golful Napoli se deschide în fața ta, marea pare că înconjoară orașul, iar în depărtare Vesuviul stă ca un paznic al întregului peisaj. De sus, haosul de jos începe să capete sens. Vezi acoperișurile, străzile, portul și marea și îți dai seama cât de spectaculoasă este poziția Napoliului. Orașul este construit într-un amestec de dealuri, mare și istorie, iar fiecare perspectivă pare să-ți arate o altă față.

Am coborât apoi spre port și, pe măsură ce ne apropiam de apă, orașul își schimba din nou ritmul. Portul are întotdeauna o energie aparte. Vapoare care sosesc și pleacă, oameni care se grăbesc, turiști care fotografiază și localnici care își văd liniștiți de treabă. Marea este parte din Napoli, nu doar un decor pentru fotografii. Și dacă tot eram la mare, următoarea oprire nu putea fi decât Castel dell’Ovo. Doar că aici am avut parte de o mică surpriză napoletană: castelul era în renovare.

În călătorii există două tipuri de obiective. Cele pe care le vezi exact cum le-ai văzut în fotografiile de pe internet și cele pe care le vezi în spatele unui gard de șantier. Noi l-am primit pe al doilea.

Dar chiar și așa, Castel dell’Ovo merită văzut, măcar pentru poziția lui spectaculoasă. Așezat pe mare, pe mica insulă Megaride, castelul face parte din imaginea emblematică a Golfului Napoli. Chiar dacă renovarea ne-a mai tăiat puțin din entuziasm, priveliștea a compensat.

Și până la urmă, asta este frumusețea călătoriilor. Nu întotdeauna găsești lumea așa cum ai văzut-o în fotografii. Uneori plouă, alteori este închis, alteori este în renovare și, uneori, după ce mergi trei kilometri ca să vezi un obiectiv, descoperi că ai ajuns în ziua în care tocmai s-a hotărât să nu fie vizitabil. Dar nu-i nimic. Faci o fotografie cu gardul și mergi mai departe. Important este să poți spune: „Am fost acolo!”

Apropo de ploaie am avut parte de așa ceva, chiar de una torențială. Astfel am apleat de voie de nevoie la metrou. Citise a mea soție că ce stații senzaționale au. Sincer pe mine nu m-au dat pe spate. După cele văzute prin Moscova… Poate doar prin Stockholm să mai fie ceva similar, dar acolo momentan nu am ajuns.

După două zile de mers prin Napoli, am început să înțeleg de ce orașul acesta provoacă reacții atât de diferite. Unii îl iubesc din prima, alții îl consideră prea agitat. Unii adoră haosul, alții îl găsesc obositor. Unii vin pentru istorie, alții pentru pizza, alții pentru fotbal, iar alții pur și simplu pentru că vor să vadă un loc care nu seamănă cu nimic din ceea ce au mai văzut. Eu am plecat cu senzația că Napoli este un oraș care nu încearcă să te impresioneze. Pur și simplu îți arată cine este.

Este gălăgios, colorat, uneori murdar, uneori elegant, uneori obositor și, în același timp, incredibil de viu. Are biserici superbe ascunse între străduțe, palate și galerii monumentale, castele cocoțate pe dealuri, un port care respiră permanent și o mare care pare să țină orașul în brațe. Și are Maradona. Mai ales Maradona. Si pizza, dar si paste extrem de bune.

În două zile am mers mult, am fotografiat și mai mult, am intrat în biserici, am admirat galerii, am privit orașul de sus, am coborât spre port și am găsit chiar și un castel în renovare.

Dar cred că cel mai mult mi-au plăcut momentele dintre obiective. Străzile pe care nu le aveam în program. Oamenii pe care îi vedeam trecând. Balcoanele cu rufe. Vocile care se auzeau de la ferestre. Mirosul de mâncare care venea din restaurante. Scuterele care apăreau de unde nu te așteptai. Pentru că, până la urmă, un oraș nu înseamnă doar monumentele lui. Un oraș înseamnă atmosfera lui. Iar Napoli are atmosferă din plin.

Poate că două zile nu sunt suficiente să cunoști Napoli. De fapt, sunt convins că nici două săptămâni nu ar fi suficiente. Dar sunt suficiente ca să te îndrăgostești puțin de el, să te enervezi puțin, să râzi, să faci sute de fotografii și să pleci cu dorința de a reveni.

Eu unul aș reveni. Data viitoare, însă, înainte să ies din hotel, verific dacă am telefonul, portofelul, aparatul foto și în special asigurarea de viață. Si nu glumesc stăteam la coadă la niște înghețată și deodată s-a auzit un zgomot puternic, țipete și un nor de praf. Tocmai căzuse un balcon. Norocul pietonilor că nu au fost răniți, dar era câte pe-aci. Erau plini de praf.

Deci aș reveni pentru că în Napoli istoria are mii de ani, bisericile sunt superbe, castelele sunt impresionante, marea este minunată, Maradona este nemuritor, dar scuterul vine întotdeauna primul și are prioritate.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 88 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI