Sus, sus la Păltiniș

@Carmen Ion:

Am citit de curând un interviu cu un istoric sibian. Povestea despre faptul că sașii din oraș au avut, în a doua parte a sec. XIX, după declararea dualismului austro-ungar, mari probleme cu guvernul de la Budapesta. Politica acestuia era maghiarizarea renăscutului Regat al Ungariei; asta impunea o centralizare a sa, implicit o limitare a vechilor autonomii locale. Spre deosebire de români, care nu avuseseră niciodată drepturi, sașii s-au simțit lezați și au încercat „să sară” peste Budapesta, comunicând direct cu Viena.

Fapt care nu putea rămâne fără „represalii”. De exemplu, rețeaua de cale ferată în Transilvania a fost construită de guvern în așa fel încât să ocolească Sibiu, Brașov, Bistrița (fapt care are consecințe până în prezent). Plus politici vamale care limitau comerțul cu Regatul României - care aducea mari beneficii sașilor, plus lipsa investițiilor directe de la centru etc.

Asta s-a suprapus peste o epidemie de ciumă, peste niște ani agricoli proști, o criză economică în întregul Imperiu și încă alte necazuri, ducând la un adevărat dezastru demografic. Sibiul a pierdut 25-30% din populație, care a plecat spre alte zări: pe Titanic au murit inclusiv o mulțime de sași; exploatarea petrolului în Prahova a fost făcută de către coloniști sași de sec. XIX-XX; ....

Salvarea a venit de la niște oameni deștepți și cu inițiativă (nu le-am reținut numele). Care au făcut bani la Viena sau în alte părți și i-au investit pe plan local. Au construit din fonduri proprii segmentul de cale ferată care leagă Sibiul de Sebeș (până acolo o aduseseră maghiarii) sau pe cel către Valea Oltului (legând-o de cea românească) și multe altele.

Atunci a apărut ideea dezvoltării turismului, principala piață vizată fiind... România. Păltinișul a fost o viziune: s-a edificat stațiunea, s-a construit infrastructura, s-au tipărit ghiduri turistice, s-a făcut publicitate la București și aiurea (Dacă te-ai săturat de arșița capitalei, răcoarea Păltinișului te așteaptă - gen ) = coordonat, integrat. Conceptul era: să ținem turistul ocupat aici cât mai mult timp, pentru a-i lua banii.

Avem multe de învățat din acea perioadă, de la acei oameni!

@Carmen Ion: Felicitări pentru articol!

La întâlnirea AFA din Paltinis am tras o fugă până la pârtia de schi din Oncesti unde am schiat împreună cu fiul meu Andrei.

Am fost pentru prima dată la schi acolo și mi-a plăcut foarte mult, mai ales că la un moment dat eram doar eu cu Andrei pe pârtia cu zăpadă perfectă și vreme de poveste.

Am scris un articol despre schi, dar și despre o drumeție spre vârful Oncesti.

În Paltinis se organizează anual concurs velo pe drumul abrupt și sinuos pe care se urca la pârtia de schi Oncesti.

Odată Dan a parcurs traseul pe care se organizează cursa de ciclism, timp în care eu cu Andrei am urcat cu telescaunul din Oncesti și ne-am plimbat prin pădure pe poteca unde ne-am întâlnit cu mai multe grupuri persoane, deci lumea se plimba și vara pe pârtie 😊

E zonă foarte pitorească, de care ne-am bucurat din plin când am fost la vârful Cindrel de unde am admirat lacul glaciar Iezerul Mare superb și perfect poziționat în decorul montan plin de rododendroni la mijlocul lunii iunie.

@Dana2008: Mulțumesc mult pentru vizită și completările din ecou, cu atât mai valoroase cu cât sunt venite din partea unei iubitoare a muntelui și bună cunoscătoare a pârtiilor din țară.

La momentul vizitei mele, august 2025, am găsit stațiunea pustie, dar e într-adevăr posibil ca turiștii să fi fost plecați în drumeții.

Întâlnirea AFA de la Păltiniș a fost în 2024.

@adso: Mulțumesc mult pentru vizită și completările interesante.

Într-adevăr, sașii au jucat un rol important în modernizarea Transilvaniei, și scăderea dramatică a numărul lor este o mare pierdere pentru România.

Elita săsească sibiană, avută și cu relații la curtea imperială austro-ungară, a fost cea care a reușit să obțină sprijinul și ajutorul financiar al împăratului Franz Josef pentru înființarea primei stațiuni montane din țara noastră la Păltiniș.

Iar ulterior, cu spiritul disciplinat și organizat specific nemților, a construit clădirile pentru curele balneoclimaterice, dar și drumurile care au legat Păltinișul de Rășinari și mai departe, de Sibiu.

@Carmen Ion: Da, ai dreptate, am-am încurcat eu, scuze! 😣

@Carmen Ion: Superbonus pentru articolul ce ne aduce aminte de o zonă pitorească situată la o aruncătură de băț de Sibiu. Natura a fost generoasă, dar Omul nu se pricepe să gestioneze stațiunea apărută acum peste 130 de ani. S-a construit haotic, nu există trotuare, spații de promenadă etc. Atunci când covorul alb de zăpadă acoperă totul aspectul stațiunii este mai ușor de „înghițit” , dar în sezonul cald...

Anuarul Societății Carpatine Transilvane din 1894 anunța deschiderea stațiunii montane: Întregul proiect poate fi atribuit pe bună dreptate fostului președinte al Asociației Carpatine, avocatul provincial Dr. Karl Conradt, deoarece prin perseverența sa neobosită, precum și prin abordarea sa altruistă, dar mai ales neînfricată și hotărâtă - ca șef al proiectului - au fost înlăturate obstacole după obstacole, iar lucrările au fost accelerate constant, astfel încât instituția a putut fi deschisă publicului la 1 iunie 1894. Aceasta este situată - așa cum s-a menționat mai sus - pe versantul sudic al Muntelui Păltiniș, mai exact în locul pe care locuitorii din Grossau îl numesc „Canalul Înalt” , după apa de izvor care curge într-o râpă de piatră și care a fost acum parțial excavat. [... ] Pe acest amplasament, situat la 1450 metri și înconjurat de brazi magnifici, se află, pe lângă anexe, clădirea principală cu mai multe etaje, care găzduiește și restaurantul. În dreapta și în stânga acesteia — în aceeași linie de construcție — se află două pavilioane laterale la fel de etajate, ca și clădirea principală, cu verande acoperite. Camerele cu tavane înalte, confortabile și bine mobilate pentru una, două sau patru persoane, sunt dotate cu încălzire și pereți tencuiți și pot găzdui 60 până la 80 de oaspeți ai spa-ului. Regulile casei, aplicate cu strictețe, vor asigura conduita oaspeților spa-ului în interesul respectului reciproc.

Gazeta Sibiului ne prezintă în ianuarie 1940 situația locurilor de cazare din Păltiniș:

La staţiunea Păltiniş se găsesc locuinţe de primul rang aşezate la locuri potrivite şi prevăzute cu tot confortul modern. Dintre acestea amintim: Sanatorul de la Schitul Păltiniş clădit din brad, având 21 camere, restaurant, instalaţie telefonică, etc.; Sanatorul civil al Soc. Carpatine Ardelene a Turiştilor, secţia Sibiu, cu următoarele pavilioane: pavilionul principal cu 14 camere, căminul medicilor, pavilionul social, sala de lectură şi biblioteca, localul băilor, garajele, etc.; Sanatorul militar „Regele Carol”,situat într-o clădire impunătoare, având 65 camere spaţioase, „Curtea din Brazi” (Tannhof), etc.

Dintre vile amintim: Raţiu, Dr. Turcu, Văleanu, Floaşiu, Dr. Blaga, Dr. Regman, Reschner, Dr. A. Bărbat, Mureşeanu, Pantee, Dr. Piso, Casa Forestieră, etc.

De prezent sunt deschise: Vila Dr. Turcu, Curtea din Brazi, Sanatoriul Militar şi Casa Turiştilor a Soc. Carpatine.

@adso: Exact! Iată cum prezenta stațiunea un colonel român (și critica numele ei):

Puţini români cunosc „Păltinişul“, una din frumuseţile Ardealului; iar foarte mulţi, nici n-au auzit de această minunată staţiune climaterică, proprie mai ales pentru intelectualii, cari-şi caută lin loc de odihnă şi reconfortam într-un aer curat, ozonat şi îmbălsămat de răşina bradului, pentru o lună de vară.

Situat în munţii Sibiului, cu o altitudine de 1420 m. şi la o depărtare de 5 ore cu trăsura de Sibiu, într-o frumoasă pădure de brad, o ferită de curenţi şi expusă soarelui de dimineaţă până seara, această mică — în formaţie— dar admirabilă staţiune climaterică, a fost organizată de societatea săsească „Carpatină” , care a construit în lemn şi paianţă un micvhotel cu restaurant, cazino, săli de lectură şi de muzică, alte 2-3 vile alăturate şi o casă zisă „a turiştilor” , în care, în schimbul unei taxe, reduse pentru membrii societăţei şi întreită pentru nemembri, se găseşte adăpost pentru o noapte, două. [... ]

Şi după ce străbate şi acest cuprins, de luminoasă şi încântătoare privelişte, drumul intră in frumoasa pădure de brad, în care, după un parcurs de câţiva km., dat de fermecătorul Păltiniş. Intrarea în staţiune se face pe sub un arc de lemn, deasupra căruia stă scris cu litere mari, spre a se putea ceti de departe... cuvântul „Hohe Rinne”, adică în româneşte „scoc înalt” . Scocul, fiind schiabul, format din scurgerea apelor, sau practicat în mod artificial, pe care se dau drumul la vale lemnelor tăiate şi secţionate. Acesta este numele, pe care saşii l-au dat sub unguri, acestei staţiuni climaterice, pe care-l menţin nealterat... şi astăzi, sub stăpânirea românească a poporului băştinaş, afişându-l sfidător, ca şi cum n-ar şti, că această staţiune, pe care românii o numesc cu românescul „Păltiniş” n-ar face parte din pământul naţional. (Universul, august 1923)

Și pentru a vedea „greutatea” stațiunii în viața sibienilor iată un anunț publicat în Tribuna din martie 1897:

Măiestrul de băi de la „Păltiniş” (hohe Rinne) eşit din serviciul „societăţii carpatine” pregătit pentru cura de apă rece şi massage locueşte în strada „Pe spinarea cânelui” nr. 11. El execută şi conduce şi acum cura de acest fel la ordinaţiunea medicilor. Cu distinsă stimă Johann Schrimpf.

Numai de bine!

@tata123 🔱: Mulțumesc mult pentru vizită, aprecieri, și mai ales pentru completările lămuritoare în privința înființării stațiunii.

Cât despre aspectul ei actual, îți împărtășesc opinia: și eu am avut impresia că s-a construit haotic, fără plan de sistematizare, probabil fiecare nou proprietar de teren achiziționat după 1990 limitându-se la propria clădire (și propriul interes) iar autoritățile nebătându-și prea tare capul.