Voya Beach Resort – un resort de top

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 1 – 4 mai 2025

Alegerea destinației și a hotelului au fost făcute destul de din scurt și după o documentare mai sumară ca de obicei, dar m-am bazat pe bogata experiență anterioară în materie de hoteluri bulgărești de patru și cinci stele. Cum spuneam, minivacanța de 1 Mai nu a fost una planificată din timp. M-am hotărât să plec undeva cu mai puțin de trei săptămâni înainte și atunci am căutat să văd ce disponibilități mai găsesc în Bulgaria la hotelurile bune care m-ar fi putut interesa, parte din acestea fiind intrate deja în stop sales.

Mi-aș fi dorit un hotel situat în una din stațiunile bulgărești aflate la nord de Varna, datorită distanței mai scurte față de România și, implicit, a timpului mai redus de condus până acolo, însă nu am mai găsit liber nimic pe gustul meu, astfel fiind nevoită să mă reorientez cu căutările spre sud.

Pe lista scurtă au rămas doar două: Reina del Mar din Obzor și Voya Beach din Sveti Vlas, ambele întrunind cerințele mele: să fie pe plajă, condiții foarte bune de cazare, fiind hoteluri noi, servicii excelente, parcare proprie sigură și gratuită. Reina avea în plus și o plajă tare frumoasă, pe care o știam prea bine după ce petrecusem două sejururi reușite alături la Club Miramar, cel mai recent cu puțin timp înainte de deschiderea parțială a acestuia.

Balanța înclina mai mult spre Reina, chiar dacă acesta era cu vreo 15% mai scump decât Voya. La Voya aveam în plus avantajul de a ne petrece sejurul împreună cu bunii noștri prieteni, care rezervaseră deja hotelul cu luni bune înainte, la recomandarea mea, desigur 😊, dar plaja nu mă încânta deloc.

Decizia finală am luat-o în urma discuției cu o colegă de pe sait, căreia îi mulțumesc și pe această cale și care fusese la ambele nu doar o dată, pe lângă alte hoteluri bulgărești de top vizitate de-a lungul timpului și în a cărei opinie aveam toată încrederea. În plus, am realizat singură și că la început de mai nu are sens să mă cramponez de aspectul plajei, baia în mare fiind oricum exclusă pentru mine, iar de bronzat mă puteam bronza foarte bine și la piscină. Deci, am ales Voya 😊

Stațiunea Sveti Vlas nu m-a încântat niciodată și nici nu m-a tentat să mă cazez aici din cele văzute de câteva ori când doar am traversat-o.

Hotelul însă mi-a atras atenția încă de la inaugurarea sa din vara anului 2022. Părea genul meu chiar dacă fusese construit într-o stațiune cam nepotrivită şi nici plajă nu prea avea, astfel că nu putea să-și justifice prețul mărișor, peste medie, decât prin servicii la superlativ care să compenseze restul inconvenientelor.

Înainte de a rezerva, deși eram puțin presată de timp pregătindu-mi plecarea în vacanța de Paști, am analizat prețurile de la agenții, de pe booking și de pe saitul oficial al hotelului. Am ales varianta cea mai convenabilă, pe care în acel moment mi-a oferit-o booking, la prețul de 538 euro, ce-i drept nerambursabil, pentru un sejur de trei nopți într-o cameră „triplă deluxe cu terasă și vedere la mare” și ultra all inclusive. Aș fi putut alege și variante mai ieftine, fără vedere și fără terasă, dar nu am vrut.

Voya Beach este un resort de lux de cinci stele ultra all inclusive situat în staţiunea Sveti Vlas, între Sunny Beach şi Elenite, pe malul mării. A fost deschis în anul 2022 şi încă se prezintă tare bine. Dispune de 350 camere triple şi family, cu balcon sau terasă, cu vedere la mare sau la grădină.

Dacă recepţia în sine nu impresionează prin lux, ci mai mult prin funcţionalitate, în schimb zona de lobby este cu adevărat spectaculoasă, deosebit decorată şi având pe fundal piscina principală şi marea. Nu puteam să nu admir candelabrul impresionant, mai ales după ce aflasem că era opera unei artiste din România.

Despre drumul cu mașina până în Sveti Vlas, prima mea experiență după intrarea cu drepturi depline în spațiul Schengen am povestit deja aici: vezi impresii. Pe scurt, am ieșit și revenit din/în țară pe la Giurgiu – Ruse, asumându-mi timpul pierdut din cauza aglomerației din acele zile, precum și a lucrărilor interminabile ale bulgarilor pe partea lor de pod. În rest drumul clasic spre Varna și apoi spre Burgas. La dus am mers prin Provadia obligată fiind din cauza închiderii ultimei părți din autostradă (un traseu mai scurt, de doar 354 kilometri), la întoarcere am mers prin Varna (380 kilometri). Am intrat în Sunny Beach unde am făcut o întoarcere la 180 grade înscriindu-ne pe drumul care duce la Elenite.

La intrarea în Sveti Vlas am repornit GPS-ul pentru că voiam o variantă paralelă cu drumul principal, dar mai aproape de mare și astfel am fost îndrumați fix până în fața hotelului. Am intrat în curte după ce am arătat confirmarea rezervării paznicului de la barieră și ne-am regăsit pe lista acestuia, apoi paznicul ne-a indicat intrarea în parcarea subterană a hotelului.

Am oprit în fața recepției unde mi-am debarcat soțul și bagajele și m-am grăbit să parchez mașina, urmând să fac ulterior și check in-ul și inspectarea camerei.

Hotelul dispune de o parcare subterană pe două nivele și de o parcare exterioară în curte, ambele gratuite, în limita locurilor disponibile.

La primul nivel al parcării mai erau libere doar câteva locuri, puține și care necesitau mai multă îndemânare sau mai multe manevre pentru a le ocupa, nu aveam răbdare pentru asta, așa că am preferat să cobor la nivelul următor, unde am găsit locuri pe alese, parcarea nefiind ocupată la momentul respectiv decât în proporție de maxim 10%. Până seara s-au ocupat toate locurile de parcare disponibile din toate parcările, câteva mașini fiind parcate inclusiv pe curbele de acces în subteran. Pare că hotelul a fost ocupat aproape de capacitatea maximă. De frică să nu pierd locul de parcare, eu nici nu am mai mutat mașina în cele câteva zile petrecute la Voya, dar nu a fost rău nici că am făcut puțină mișcare.

După ce mi-am parcat mașina, am revenit la recepție pentru a demara formalitățile de cazare. Era cu puțin înaintea orei oficiale de check in, dar nu aveam nicio îndoială că nu voi primi imediat camera și oricum nu-mi păsa prea mult, eu fiind bucuroasă că am ajuns.

Mi-a plăcut recepţia modernă şi funcţională, sub formă de birouri cu scaune şi pentru turiştii care urma să fie cazaţi.

Am așteptat vreo zece minute până când mi-a venit rândul la recepție, am primit imediat brățările, cardurile de la cameră și cele pentru prosoape, precum și conceptul ultra all inclusive și o hartă a resortului.

Am fost surprinsă să primesc o cameră situată doar la etajul al doilea, când, din ce studiasem înainte de a rezerva, observasem că tipul acesta de camere ales de mine se aflau numai la ultimele etaje. Suspicioasă din fire, am pornit imediat „în recunoaștere” , înainte de a căra și bagajele, pentru a mă asigura că primisem ce plătisem, o cameră mai scumpă decât cele obișnuite, în care doream să mă simt răsfățată. Și am pornit prin stânga recepției pe holuri și am mers și am tot mers trecând dintr-un corp în altul până am ajuns la capătul corpului A.

După ce am intrat în cameră, am ieșit, pe terasă și am privit marea, m-am liniștit. Camera era perfectă, exact ce mi-am dorit și am rezervat, în plus beneficiind și de liniște. Singurul inconvenient, că doar trebuia să-i găsesc și un cusur, nu-i așa? , îl reprezenta faptul că aveam foarte mult de mers de la recepție sau de la restaurant până în cameră, însă până seara am descoperit și variante mai scurte, cu alte lifturi și mai puține holuri de străbătut.

Între timp, a crescut numărul turiștilor care soseau, s-a aglomerat și recepția, iar bagajiștii nu mai făceau față. Neavând răbdare să aștept până să prind vreun bell boy liber, mi-am cărat singură bagajele până în cameră. Am supraviețuit :D, însă aveam alte așteptări.

Camera mea arăta exact ca în fotografii, luminoasă, spaţioasă la cei 35-40 metri pătraţi, cu mobilier modern, ca nou. Structura camerei era cea obişnuită: un hol la intrare, baia, camera propriu-zisă, cu spaţiu pentru dormit şi o zonă de relaxare, apoi terasa.

Pe hol am avut la dispoziţie un dulap cu patru uşi, bine compartimentat, două secţiuni cu bară şi umeraşe în număr suficient şi alte două secţiuni cu rafturi, în care pe un raft era amplasat seiful, măricel şi gratuit, uscătorul de păr se afla pe un raft mai sus, pe alt raft am găsit halatele de baie, albe şi pufoase şi jos de tot papucii de unică folosinţă. Din toate acestea noi am folosit doar seiful :D.

Pe partea opusă dulapului se afla baia. Nici prea mare, nici prea mică, exact cât trebuie, însă modernă şi foarte curată. Mi-a plăcut duşul walk in cu duş fix şi mobil şi cu un paravan de sticlă care îl separa de restul băii. Cosmeticele oferite, şampon şi gel de duş, de bună calitate, erau în nişte dispensere mari fixate pe perete. Am avut apă caldă în orice moment, iar scurgerea a funcţionat perfect. La chiuvetă, în recipiente mici, am primit loţiune de corp şi balsam de păr, de calitate şi cu miros plăcut.

În camera propriu-zisă trona patul matrimonial de dimensiuni generoase, extrem de confortabil, cu saltea de calitate şi perne pe alese, încadrat de două noptiere. Există prize şi întrerupătoare la îndemână. Iluminatul în zona patului era asigurat de aplicele reglabile montate pe perete deasupra noptierelor.

În afară de patul matrimonial am mai avut şi o canapea extensibilă de trei locuri, utilă pentru un al treilea adult sau pentru copii şi o măsuţă pătrată joasă aşezată în faţa canapelei.

Pe partea opusă patului am avut un suport de bagaje pe care mi-au încăput ambele trolere, ceea ce rar s-a mai întâmplat, care se continua cu un corp lung cu sertare încăpătoare, apoi minibarul şi un birou cu un scaun.

Pe perete era fixat un televizor LED cu diagonală mare, cât să satisfacă şi cel mai exigent turist sau cel mai miop, chestie de interpretare 😊) şi alături, deasupra biroului, se afla o oglindă, utilă mai ales doamnelor.

Minibarul conținea două doze de Coca Cola, două de Fanta, două beri Pirinsko, patru sticle de apă plată mici și o sticlă mare de apă minerală.

Setul pentru prepararea ceaiului și cafelei era așezat pe birou deasupra minibarului și conținea cană electrică pentru încălzit apa, pliculețe de ceai și zahăr, espressor Lavaza cu capsule, toate completate zilnic. Bonus am avut și o cutiuță cu macarons, care, din păcate, nu mai fost completată.

Mi-a plăcut mocheta modernă stil vintage care acoperea întreaga cameră.

Climatizarea era asigurată în sistem centralizat, cu reglaj individual, silenţios şi eficient.

Curăţenia a fost făcută în fiecare zi în cursul dimineţii, cu schimbarea lenjeriei şi a prosoapelor folosite.

Terasa cu suprafaţa de 14 metri pătraţi a fost punctul forte şi motivul principal pentru care am ales acest tip de camera. Prietenii mei, care au rezervat o camera obişnuită şi fără vedere, au avut o camera identică, la fel de mare, dar au avut un balcon de trei ori mai îngust decât terasa mea, însă nu i-a interesat şi nici deranjat acest lucru.

Terasa era dotată cu o banchetă comodă de două locuri, două scaune şi o măsuţă joasă dreptunghiulară. Nu lipsea nici uscătorul pentru costumele de baie, pe care nu l-am folosit. Mi-a plăcut faptul că am beneficiat de intimidate pe terasa mea datorită paravanelor înalte care delimitau lateral terasele.

Vederea frontală la mare a fost minunată şi a meritat să plătesc nişte bani în plus pentru a mă bucura de aceasta, Cazarea în corpul A al hotelului mi-a oferit avantajul de a fi cel mai aproape de mare şi, în plus, multă linişte.

Per total am avut o cazare de nota 10, exact pe gustul meu 😊

Restaurantul principal Chef`s Market oferă toate cele trei mese principale ale zilei în sistem bufet: micul dejun – 07.30-10.00, prânzul – 12.30-14.30 și cina – 18.30-21.30. Late breakfast este servit la restaurantul Catch, care funcționează ca snack restaurant zilnic 10.00-18.00.

Există posibilitatea de a mânca și noaptea la Night Snack – 21.30-07.30, nu mai știu unde, dar numai asta îmi mai lipsea 😊)

Există și două restaurante a la carte, cu program 18.30-21.30, Blanca, specific bulgăresc și Noble, cu specific franțuzesc, deschise în anumite zile ale săptămânii, disponibile cu rezervare prealabilă la alegere și cu condiția unui sejur de minim 4-5 nopți. Nu îndeplineam condițiile, dar nici nu ne-ar fi interesat să mergem.

Noi nu am mâncat decât la restaurantul principal. Mâncarea oferită în regim bufet mi-a întrecut așteptările, fiind cu mult peste media hotelurilor bulgărești de patru-cinci stele, atât ca diversitate, cât și ca gust și prospețime, undeva cam la același nivel cu Kaliakra din Albena din urmă cu șaptesprezece ani.

Ar fi fost prea frumos să fi fost totul perfect. Serile au fost cam răcoroase, astfel că turiștii au preferat majoritar să mănânce în zona interioară a restaurantului care s-a aglomerat peste măsură. Puțini s-au încumetat să aleagă o masă afară pe terasă, chiar dacă angajații apăreau imediat și mai aprindeau câte un arzător pe gaz pentru un mic plus de confort. Nici măcar fumătorii nu doreau să se sacrifice mâncând pe terasa răcoroasă unde oricum nu aveau voie să fumeze ☹

Acest aspect nu a fost gestionat corespunzător de către cei de la hotel. Nu au făcut nimic pentru a diminua măcar disconfortul turiștilor ajunși mai târziu la cină și care nu mai găseau mese libere. Mai mult de atât, proasta organizare i-a afectat și pe ceilalți. Cei care veneau mai târziu la restaurant, total neorientați, în opinia mea, își umpleau mai întâi farfuriile cu mâncare și apoi constatau, dezamăgiți, că nu au unde să se așeze, vociferau nemulțumiți, dar rămâneau cu farfuria în mână și așteptau eliberarea unei mese suflând, la propriu, în ceafa celor care deja mâncau cu speranța că aceștia se vor grăbi să termine mai repede cu cina și să elibereze locul. Toată această situație neplăcută, repetată seară de seară, este incompatibilă cu atmosfera așteptată într-un restaurant de cinci stele cu pretenții. Păcat ☹

Noi ajungeam la cină destul de devreme, însă fără să „rupem ușa” chiar la ora de începere, și am găsit de fiecare dată loc. Într-o singură seară am ales din proprie inițiativă o masă pe terasă, sătulă de cei care erau cu ochii pe mine și în farfuria mea și care oftau sugestiv când mă ridicam să-mi iau și desert sau o cafea pe care oricum nu o beam în restaurant. Reclamațiile celor nemulțumiți de aglomerația de la cină și de dificultatea găsirii unei mese libere au curs probabil valuri, pentru că în ultima seară, după ce s-a umplut restaurantul principal, au permis accesul turiştilor și la mesele din snack restaurantul aflat chiar alături și astfel spiritele s-au mai calmat.

Micul dejun și prânzul le-am luat mereu pe terasă. Era plăcut, dar putea fi și mai bine. Pentru mine, desigur, pentru că eu am avut o mare nemulțumire în legătură cu terasele de la Voya și mă refer aici atât la restaurantul principal, cât și la snack restaurantul de alături, ambele având terase generoase cu o sumedenie de mese. Cu toate acestea, cei de la Voya, preocupați excesiv de sănătatea proprilor turiști, nu au catadicsit să împartă terasele în zone pentru fumători și zone pentru nefumători, zecile de mese și configurația permițând o astfel de separare. Ei însă au interzis categoric fumatul pe terase ☹

Mi-ar fi plăcut să fi știut acest detaliu important pentru mine înainte de a face rezervarea. M-am informat destul înainte, dar am citit numai aiureli că unde-i halatul, unde-s papucii și altele asemenea și ce să vezi că eu am avut și halat și papuci și nu mi-au folosit.

Urăsc să mă trezesc pusă în fața faptului împlinit și discriminată pe banii mei. La orice oră erau cel puțin douăzeci de mese neocupate pe terasă, dar vicioșilor ca mine nu le era permis să-și savureze țigara la un pahar de băutură sau o ceașcă de cafea deși plătiseră la fel cu ceilalți turiști și ar fi fost corect să beneficieze de aceleași drepturi și ceva respect.

Fumătorilor le erau puse la dispoziție câteva mese înalte, dotate cu scrumiere, dar fără scaune, așa „la varice” , cum se spune, unde își puteau exercita viciile respectând întocmai politicile resortului.

Lobby Barul avea program nonstop și oferea cele mai bune băuturi și cele mai reușite cocktailuri. Aveam la dispoziţie şi câte două terase micuţe, destul de aglomerate mai ales dimineaţa când voiam să ne savurăm şi noi cafeaua

Mai erau încă două baruri la piscină: preferatul nostru, The Bar, câtă lipsă de imaginație! :D, cu program 10.00-23.00 și Sotto, cu program 10.00-18.00.

În conceptul ultra all inclusive sunt incluse băuturi alcoolice locale şi de import, noi fiind cât se poate de mulţumiţi de toate cele încercate. Băuturile răcoritoare erau la dozator, însă pe mine nu m-a deranjat acest aspect.

Mi-a plăcut mult cafeaua, excelentă atât la aparatele din restaurante, cât mai ales la baruri.

Din păcate, plaja este punctul slab al acestui resort, dar am ştiut acest lucru şi am acceptat, deoarece la început de mai plaja nu constituia o prioritate pentru mine.

De fapt, întreaga staţiune Sveti Vlas nu excelează la acest capitol. Cu excepţia plajei publice centrale, aflată la vreo 300 metri de Voya, care este puţin mai lată, restul plajelor sunt foarte înguste, situate în mici golfuleţe.

Plaja de la Voya este doar o fâşie îngustă de nisip, aproximativ triunghiulară, pe care nu încap prea multe şezlonguri şi acelea destul de înghesuite.

Intrarea în mare este însă lină, cu nisip şi fără pietre din câte am observat. Digurile protejează împotriva valurilor.

Accesul la plaja proprie este relativ uşor, după ce se iese pe poarta de la piscină, folosind cardul de la cameră, se coboară două pante destul de line.

Piscinele de la Voya sunt mult mai tentante decât plaja. Am numărat vreo patru sau cinci piscine exterioare, inclusiv pentru copii mici şi foarte mici.

Piscina principală, de dimensiuni generoase, atrage majoritatea turiştilor. În jurul acesteia sunt numeroase şezlonguri, nu cele mai confortabile posibil, neavând salteluţe, dar OK pentru mine, înşirate pe mai multe rânduri sub nişte copertine care protejează împotriva soarelui. Există şi câteva duşuri.

Hotelul dispune şi de un aquapark pentru adulţi şi copii mai mari, cu patru tobogane, drăguţe şi interesante pentru amatorii distracţiei de acest gen. Eu doar le-am fotografiat.

Pentru copii există Kids Zone. Drăguţ.

Partea de animaţie a fost destul de slabă la început de sezon, însă eu oricum nu eram interesată.

Lângă piscină în partea spre mare există şi un amfiteatru pentru spectacolele de seară.

Voya SPA, cu program 08.00-19.00

Am vizitat doar sala de fitness bine dotată cu aparate de tot felul, noi și moderne, la fel și zona SPA, printre altele cu piscine interioare pentru adulți și copii. Îmi pare rău că timpul a fost prea scurt şi nu am apucat să intru şi eu în piscina interioară cu apă încălzită.

Partea de saune nu am vizitat-o.

Hotelul oferă internet wireless gratuit cu semnal bun şi cu acoperire bună pe toată suprafaţa sa, dar eu am preferat să folosesc exclusiv propriile date mobile, având suficient trafic în roaming în SEE inclus în abonament.

Scurtul sejur petrecut la Voya s-a ridicat la nivelul aşteptărilor mele şi a preţului plătit.

Am descoperit un hotel foarte nou, elegant şi modern, care mi-a oferit o cazare foarte confortabilă, pe gustul meu, mâncare excelentă, variată şi gustoasă, băuturi de calitate, curăţenie, parcare subterană sigură şi gratuită. Am fost în general mulţumită de serviciile prestate cu zâmbetul pe buze de către un personal foarte tânăr, dar bine instruit, amabil şi eficient.

Din punctul meu de vedere ar mai fi câteva aspecte de îmbunătăţit, foarte uşor dacă se doreşte acest lucru. Personal aş aprecia o politică mai flexibilă, desigur cu respectarea legii, în legătură cu fumatul în spaţiile deschise. Alţii probabil consideră că este foarte bine aşa cum este acum şi că Voya îi ajută să trăiască fericiţi până la 100 de ani :D.

Prietenii mei au fost atât de încântaţi după minivacanţa petrecută aici încât s-au grăbit deja să-şi rezerve un nou sejur la Voya. Eu încă mă mai gândesc. Mi-a plăcut, îmi doresc să revin, dar mai caut şi alte variante.

RECOMAND Voya Beach Resort - un resort de top!

---

VIZUALIZĂRI: 5 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI